2ra-372/16 — Încasarea prejudiciului material

Dosarul nr.2ra-372/16 Instanţa de fond: Judecătoria Soroca – L. Ciuhrii Instanţa de apel: CA Bălţi – T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Tamara Chişca – Doneva, Judecători Ion Druţă, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Mocanu Serghei în pricina civilă la acțiunea lui Mocanu Serghei împotriva lui Coşciug Victor privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015, prin care s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Mocanu Serghei şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Soroca din 24 iunie 2015, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La data de 10 aprilie 2015 Mocanu Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Coşciug Victor privind încasarea prejudiciului material în sumă de 100 euro ( f.d.

6). În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la data de 09 septembrie 2011 la intersecția străzilor Florilor şi Studenţilor mun. Chişinău, Coşciug Victor, în calitate de conducător auto, a tamponat automobilul de model Mercedes cu nr. de înmatriculare IL AI 861, condus de Mocanu Serghei, deteriorînd bara de protecţie spate. Acest fapt a fost recunoscut şi de pîrît prin înscrisul întocmit personal la locul accidentului. Pentru reparaţia automobilului a suportat cheltuieli în sumă de 100 euro, iar pîrîtul refuză benevol să recupereze prejudiciul. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată ( f.d.

56). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 14 iulie 2015 Mocanu Serghei a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate ca fiind neîntemeiată, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral ( f.d. 59). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Mocanu Serghei, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2015 ( f.d. 79). 1 În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat, că instanţa de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt ale litigiului, probele administrate fiind apreciate conform prevederilor art.130 CPC, emiţînd o hotărîre legală, fiind respectat dreptul material şi procedural.

Instanţa de apel a constatat, că prin înscrisul din data de 09 septembrie 2011 Coşciug Victor s-a obligat să repare bara de protecție spate a automobilului de model Mercedes cu număr de înmatriculare IL AI 861 pe care l-a lovit, nespecificînd cuantumul reparaţiei în bani ( f.d.5 ). În sensul art. 1416 Cod Civil repararea prejudiciului poate avea loc prin mai multe moduri: autorul prejudiciului poate pune la dispoziţia păgubitului un bun de aceiași calitate; poate repara bunul sau să compenseze integral prin echivalent bănesc. Cuantumul reparaţiei prin echivalent bănesc se stabileşte în funcţie de întinderea prejudiciului. Deci, pîrîtul prin recipisa din 09 septembrie 2011 a manifestat voinţa de a repara bunul.

Reclamantul a solicitat compensarea prejudiciului cauzat printr-un echivalent bănesc în sumă de 100 euro fară a demonstra prin probe pertinente, concludente, admisibile întinderea prejudiciului. Potrivit art. 118 alin 1 în colaborare cu alin. CPC „fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate”.

La caz, Mocanu Serghei, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 100 euro pentru repararea barei din spate a automobilului, nu a demonstrat prin probe prejudiciul material suportat la repararea automobilului, necătînd la faptul că instanța de judecată a acordat reclamantului termen pentru prezentarea probelor. Neprobarea pretențiilor a condiționat respingerea acţiunii. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 13 octombrie 2015, Mocanu Serghei a depus recurs, prin care a solicitat casarea deciziei contestate şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii ( f.d. 86). În motivarea recursului, recurentul a menţionat, că instanţele incorect au menţionat că nu există probatoriu pentru admiterea acţiunii, ignorînd prevederile art. 123 alin. 6 CPC care indică că faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 13 octombrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 16 noiembrie 2015, recepţionată de către recurent la data de 23 noiembrie 2015 ( f.d. 83). Recursul, depus la 05 ianuarie 2016 este depus în termen. 2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Mocanu Serghei este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al.

2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Mocanu Serghei asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Argumentul recurentului, precum că potrivit art. 123 alin. 6 CPC la înaintarea pretenţiilor faţă de Coşciug Victor nu are obligaţia de a proba pretenţia privind încasarea sumei de 100 euro în cazul în care ultimul nu neagă acest fapt, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs, ori Coşciug Victor conform recipisei ( f.d.

5) s-a obligat să repare bara spate a automobilului de model Mercedes cu număr de înmatriculare IL AI 861 pe care la lovit, dar nu a estimat prejudiciul cauzat, iar Mocanu Serghei nu a probat întinderea prejudiciului. Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mocanu Serghei inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mocanu Serghei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 în pricina civilă la acțiunea lui Mocanu Serghei împotriva lui Coşciug Victor privind încasarea prejudiciului material.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 4