2ra-1537/17 — incasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1537/17

prima instanță - (judecătoria Soroca) G. Mîra

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihai Victoria,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Cembarovici

Alexandra împotriva Victoriei Mihai privind încasarea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 aprilie 2017 prin care a fost admis

apelul declarat de Cembarovici Alexandra și s-a modificat hotărârea judecătoriei

Soroca din 13 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 03 octombrie 2016 Cembarovici Alexandra s-a adresat cu cererea de

chemare în judecată împotriva Victorie Mihai solicitând încasarea prejudiciului

material în mărime de 832 euro și 1600 lei, prejudiciu moral în mărime de 100 000

lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a invocat că, la 26 aprilie 2015

Mihai Victoria fiind în stare de ebrietate alcoolică și conducând automobilul de

model BMW-X5 cu numărul de înmatriculare SR BQ 103 pe str. Independenței, or.

Soroca și avându-i ca pasageri pe Cembarovici Alexandra și Cembarovici Sergiu a

tamponat mașina într-un copac de pe acostament, iar ca urmare Cembarovici

Alexandra s-a ales cu leziuni corporale, fiind internată în secția de traumatologie a

spitalului raional Soroca.

Menționează că potrivit raportului de expertiză medico-legală a avut luxație de

cap femural pe stânga cu ruptura unui fragment osos cu deplasarea fragmentului,

fractura marginii superioare a acetabulului cu deplasarea fragmentelor, fractura

mandibulei cu deplasarea fragmentelor, care se califică drept vătămare corporală

medie, ceea ce a produs o dereglare de sănătate de lungă durată.

Prin sentința judecătoriei Soroca din 02 octombrie 2015 Mihai Victoria a fost

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.2) Codul

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 12000 lei, cu privarea de dreptul de a

1

conduce mijloace de transport pe un termen de patru ani.

Relatează reclamanta că, pe parcursul tratamentului a suportat foarte multe

cheltuieli deoarece nu dispunea de asigurarea medicală și astfel a procurat toate

medicamentele necesare contra plată, având cheltuieli de până la 1600 lei.

Totodată a fost nevoită să procure careva medicamente din Portugalia, deoarece

în țară nu se găsesc, iar costul acestora este de 832 euro, conform bonurilor de plată.

Mai relevă că, din cauza producerii accidentului rutier a suferit și un prejudiciu

moral care l-a estimat la suma de 100000 lei, manifestat prin suferințe fizice și

psihice.

Prin hotărârea judecătoriei Soroca din 13 ianuarie 2017 a fost admisă parțial

acțiunea înaintată de Cembarovici Alexandra.

S-a încasat de la Mihai Victoria în beneficiul Alexandrei Cembarovici

prejudiciu material în mărime de 359,93 lei, prejudiciu moral în mărime de 7000 lei

și cheltuieli de judecată în mărime de 2000 lei, în total suma de 9359,93 lei.

S-a încasat de la Mihai Victoria în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

250 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 10 februarie 2017, Cembarovici

Alexandra a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Soroca din 13 ianuarie

2017, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe în partea

încasării prejudiciului moral și emiterea unei decizii de admitere integrală a pretenției

de încasarea a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 aprilie 2017 a fost admis apelul decalat

de Cembarovici Alexandra.

S-a modificat hotărârea judecătoriei Soroca din 13 ianuarie 2017 în partea

încasării prejudiciului moral de 7000 lei și s-a mărit prejudiciul până la suma de

15000 lei. În rest hotărârea s-a menținut.

Instanța de apel a constatat că cuantumul prejudiciului moral este necesar de a fi

modificat și majorat de la suma de 7000 lei la suma de 15000 lei reieșind din

gravitatea prejudiciului cauzat, leziunile corporale cauzate care necesită un tratament

continuu, fapta a fost comisă în stare de ebrietate cît și suferințele atât fizice cît și

morale care au directă legătură cauzală cu vătămările aduse reclamantei.

La 15 iunie 2017 Mihai Victoria a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 04 aprilie 2017,solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii judecătoriei Soroca din 13 ianuarie 2017.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel.

Menționează că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.1423 din Codul

civil referitor la majorarea cuantumului prejudiciului moral, fără a ține cont de

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, de gradul și gravitatea suferințelor

fizice sau psihice, nefiind prezentate suficiente probe în acest sens. De asemenea nu

s-a ținut cont nici de situația materială și faptul că acesta nu este angajată în câmpul

munci și are o vârstă fragedă.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect pricina și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond, iar decizia

instanței de apel relevă o insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză ce a

condus la reținerea unei situații de fapt inexacte.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 04 aprilie 2017.

2

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 21

aprilie 2017 (f.d.109), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către recurent.

Potrivit prevederilor art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 15 iunie 2017, respectiv recursul se

consideră declarat în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

3

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mihai Victoria nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mihai Victoria.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4