2rac-50/16 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-50/16 Prima instanță: judecătoria Centru mun.Chişinău (jud. N. Mazur ) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. D. Manole, A. Bostan, S. Arnăut) DECIZIE 24 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Business Consulting Grup” împotriva deciziei din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Business Consulting Grup” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Iulivad-Lex” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La 11.04.2014 SRL „Business Consulting Grup” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL „Iulivad-Lex” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii s-a invocat că, la data de 03.03.2014 SRL „Business Consulting Grup” a încheiat cu persoana fizică Panfilova Luiza un contract de cesiune a creanţei. Conform contractului menţionat, aceasta avea calitatea de „cedent”- creditorul care transmitea creanţa, iar reclamantul era dobînditor al creanţei – „cesionar”. Conform pct. l din contractul de cesionare a creanţei, cesionarul a preluat creanţa de la cedent sub formă de datorie bănească în suma de 352205 lei, faţă de pîrît. Creanţa dată a apărut în rezultatul neonorării obligaţiilor contractuale de către pîrîtul SRL „Iulivad-Lex” pe contractele de locaţiune nr. 1, 2, 3 din 01.06.2007 a încăperilor nelocative din bd. Moscovei 10/1 cu o suprafaţă de 155 m.p.

şi a încăperilor nelocaive amplasate pe bd. Studenţimii 6B cu o suprafaţă de 638,1 m.p. şi din str. Kogîlniceanu 37, apartamentul nr. 5 cu o suprafaţă de 101,8 m.p. Menţionează că, în baza contractului de sublocaţiune nr. 1/1 din 15.06.2007, încheiat între SRL ”Iulivad-Lex” şi ÎCS ”NGU & Со”, a fost dat în sublocaţiune imobilul din bd.

Moscovei 10/1 contra unei sume de 700 dolari SUA pe lună pentru lunile aprilie - octombrie 2007 şi a cîte 850 dolari SUA pe lună pentru lunile octombrie 2007 - martie 2008. 1 Susţine că, prin contractul de sublocaţiune nr. 2/1 din 15.06.2007, încheiat între SRL ”Iulivad-Lex” şi SRL ”Veneta System Moldova”, s-a dat în sublocaţiune imobilul din str. Kogîlniceanu 37, apartamentul nr. 5 contra unei sume de 700 dolari SUA pe lună pentru lunile octombrie 2007 - martie 2008 şi a cîte 800 dolari SUA pe lună pentru lunile aprilie - septembrie 2008. Declară că, prin contractul de sublocaţiune nr. 3/1 din 15.06.2007, încheiat între SRL ”Iulivad-Lex” şi SRL ” Farmservice”, a fost dat în sublocaţiune imobilul din bd.

Studenţimii 6 ”B” contra unei sume de 750 dolari SUA pe lună. Precizează că, la 09.03.2010 cedenta Luiza Panfilova s-a adresat cu somaţie către pîrît, solicitînd achitarea prejudiciului material necesar reparaţiei capitale a încăperilor date în locaţiune în sumă de 352205 lei, dar nu a primit nici un răspuns. Relatează că, deoarece pîrîtul nu a achitat datoria solicitată, la 14.03.2014 reclamantul i-а solicitat pîrîtului încasarea şi a penalităţii în sumă de 984,24 lei conform art. 619 Cod civil. Solicită reclamantul încasarea de la pîrît a sumei de 352205 lei rezultată din contractul de cesiune nr. 7 din 03.03.2014, a penalităţii pentru neexecutarea contractului în mărime de 984,24 lei, a taxei de stat în sumă de 1056 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

Prin hotărîrea din 08 iulie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău s-a admis parţial acţiunea înaintată de SRL „Business Consulting Grup”; s-a încasat de la SRL “Iulivad-Lex” în beneficiul SRL „Business Consulting Grup” suma datoriei conform contractului de cesiune a creanţei nr. 7 din 03.03.2014 în sumă de 352205 lei şi taxa de stat în mărime de 10566,15 lei. În rest, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Conform aceleiaşi hotărîri s-a restituit reclamantului SRL “Business Consulting Grup” taxa de stat achitată în plus în mărime de 964,32 lei prin intermediul organului fiscal şi a Trezorăriei de Stat. Prin decizia din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis apelul depus de SRL “Iulivad-Lex”; s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o hotărîre nouă de respingere ca neîntemeiată a acţiunii SRL “Business Consulting Grup”.

La data de 08 decembrie 2015 şi la 01 februarie 2016 SRL “Business Consulting Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi pasibilă de a fi casată. Menţionează că, Panfilova Ecaterina la data de 01.06.2007, a încheiat cu SRL ”Iulivad-Lex” trei contracte de locaţiune a încăperilor nelocative nr. nr. 1, 2, 3, amplasate în mun. Chişinău: bd. Moscovei 10/1 cu suprafaţa de 155 m2; bd. Studenţimii 6 „B” cu o suprafaţă de 638,1 m2; str. M. Kogîlniceanu 37, apartamentul nr. 5 cu suprafaţa de 638,1 m2. Conform pct. 1.3 ale acestor contracte, locatarul SRL „Iulivad-Lex” este în drept de a transmite aceste imobile în subarendă altor persoane juridice.

Astfel, SRL „Iulivad-Lex”, în baza contractelor nr. nr. 1/1, 2/1, 3/1 din 15.06.2007, a transmis bunurile imobile în sublocaţiune ÎCS ”NGU & Со”, SRL „Veneta System Moldova”, SRL „Farmservice”, în schimbul unei plăţi lunare, în urma căruia a obţinut un venit confirmat prin extrasele bancare anexate la materialele dosarului. 2 Astfel, se constată că SRL „Iulivad-Lex”, în baza transmiterii în sublocaţiune a bunurilor imobile primite în locaţiune de la Panfilova Ecaterina, a obţinut un venit estimat în sumă totală de 352205 lei. Relatează că, conform prevederilor contractuale şi anume, în pct. 4 din contractul de locaţiune din 01.06.2007 încheiat între Panfilova Ecaterina şi SRL „Iulivad-Lex” este indicat că SRL „Iulivad-Lex”, în schimbul transmiterii în locaţiune a bunurilor imobile, va presta servicii de administrare a bunurilor imobile transmise în locaţiune, lucrări de întreţinere, reparaţii capitale ale acestora.

Însă, SRL „Iulivad-Lex” nu a executat nici una din aceste obligaţii contractuale, acumulînd doar profit. Mai menţionează că, la 03.03.2014 între Panfilova Ecaterina şi SRL „Business Consulting Grup” a fost încheiat contractul de cesionare a creanţelor nr. 7, prin care SRL ”Business Consulting Grup” a preluat creanţa de la cedent sub formă de datorie şi a întrepris toate măsurile întru exercitarea obligaţiunilor asumate prin contractul dat, însă intimatul nu a răspuns la solicitările înaintate privind lichidarea creanţei apărute în urma încheierii contractelor de sublocaţiune în mărime de 352205 lei şi nu a prezentat instanţei de judecată nici o probă care ar demonstra executarea acestor obligaţii contractuale.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Materialele pricinii atestă că instanţa de apel a ponunţat decizia la data de 17 noiembrie 2015, iar recursul declarat de SRL “Business Consulting Grup” la data de 08 decembrie 2015, este în termen. Examinînd legali tatea deciziei contestate, prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul, va casa decizia din 17 noiembrie 2015 şi încheierea din 07 iulie 2015 a Curţii de Apel Chișinău și va restitui cauza la rejudecare în instanţa de apel la faza primirii cererii de apel, din următoarele considerentele.

În conformitate cu art.445, alin. (1), lit. c) CPC, instanţa după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel la examinarea pricinii a încălcat normele de drept procedural. În conformitate cu art.241 alin.(5) şi alin. (6) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Din sensul normelor de drept citate rezultă că hotărîrea instanţei de judecată trebuie să fie certă şi consecutivă, iar între dispozitiv şi motivare trebuie să existe concordanţă. 3 În cazul în care o atare concordanţă nu există, dispozitivul cuprinzînd o altă concluzie decît aceea pe care o impuneau motivele, această hotarîre este nemotivată şi are drept consecinţă nulitatea ei. Aceste prevederi legale de către instanţa de apel nu au fost respectate. Astfel, instanţa de apel în partea motivată a deciziei a indicat că a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea înaintată de SRL “Business Consulting Grup” ca fiind tardivă.

Însă, prin dispozitivul deciziei, instanţa de apel a admis apelul depus de SRL „Iulivad-Lex”, a casat hotărîrea instanţei de fond şi a respins acţiunea înaintată de SRL „Business Consulting Grup” ca neîntemeiată. Aşadar, dispozitivul deciziei instanţei de apel cuprinde o altă soluţie decît cea expusă în motivarea hotărîrii. Prin urmare, Colegiul reţine că circumstanţele menţionate denotă caracterul contradictoriu al deciziei recurate avînd în vedere faptul că dispozitivul trebuie să constituie reflecţia părţii motivate a hotărîrii judecătoreşti, neconcordanţele dintre acestea reprezentînd o încălcare a art. 6 CEDO sub aspectul dreptului părţii la proces la o hotărîre motivată şi coerentă. Respectiv, Colegiul reţine că deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanţa de recurs, serveşte temei de casare a deciziei instanţei de apel contestate.

Tot aici, este de menţionat că, instanţa de apel la judecarea pricinii civile nu a respectat prevederile normelor de drept pocedural în partea ce ţine de prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care statuează că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Din materialele dosarului rezultă că SRL “Iulivad-Lex”, nefiind de acord cu hotărîrea din 08 iulie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău, a contestat-o cu apel la data de 14.04.2015, solicitând şi repunerea în termen a acestuia, invocînd omiterea termenului de depunere a apelului prin lipsa citării acestuia şi respectiv, necunoaşterea pronunţării hotărîrii instanţei de judecată.

Judecând apelul depus de SRL “Iulivad-Lex”, instanţa de apel prin încheierea din 07 iulie 2015 a admis cererea înaintată de SRL “Iulivad-Lex” privind repunerea în termen a apelului şi a repus în termen cererea de apel depusă de SRL „Iulivad-Lex”. Drept temei de repunere în termen a cererii de apel a servit faptul că la materialele dosarului nu au fost anexate înscrisuri care ar confirma expedierea de către instanţa de fond, în termen de 5 zile, în adresa SRL „Iulivad-Lex” a copiei dispozitivului hotărîrii prin scrisoare recomandată cu aviz de recepţie. Or, în cadrul şedinţei judiciare a instanţei de fond din 08 iulie 2014 a fost prezent doar reprezentantul reclamantului SRL „Business Consulting Grup” – Rusu Andrian.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art. 116. Astfel, în conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

4 Cu referire la prevederile enunţate supra instanţa de recurs conchide că expunându-şi opinia cu privire la motivele care au constituit drept temei de omitere a termenului de declararea a apelului, instanţa de apel în mod evaziv s-a referit la faptul că acesta a fost omis din motive întemeiate şi anume din motivul că SRL „Iulivad-Lex” în ședința de judecată nu s-a prezentat, iar despre hotărîrea instanței de fond a aflat la data de 10 aprilie 2015, fapt confirmat prin menţiunea executată pe coperta dosarului şi respectiv apelul depus la 14 aprilie 2015 este în termen. Colegiul consideră că faptul dat a fost stabilit fără a se ţine cont de reglementările exprese conform cărora termenul de depunere a apelului este de 30 zile din momentul pronunţării dispozitivului hotărîrii de către prima instanţă şi nici de cum din momentul recepționării acestuia.

Ori, după cum rezultă din materialele pricinii SRL „Iulivad-Lex” în cadrul procesului de judecată din prima instanță a fost înştiinţat legal, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d 76), însă din motive necunoscute instanţei la şedinţa de judecată din 08.07.2014 nu s-a prezentat. Mai mult ca atît, la materialele cauzei a fost anexat şi extrasul din Monitorul Oficial din 20 iunie 2014 nr. 160-166 (4799-4805) care confirmă citarea SRL „Iulivad- Lex” pentru data de 08.07.2014 la şedinţa judiciară. Cu referire la argumentul invocat de SRL „Iulivad-Lex” precum că neprezentarea la şedinţa de judecată a reprezentantului SRL „Iulivad-Lex” se datorează expedierii citaţiei pe o adresă incorectă, Colegiul menţionează că la materialele dosarului este anexat extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 1672 din 27.01.2015 care atestă că sediul persoanei juridice se află pe adresa bd.

Iurie Gagarin 1, ap. (of) 22, mun. Chişinău. Respectiv, citaţiile au fost expediate la adresa juridică a agentului economic, conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 1672 din 27.01.2015. Conform art. 67 alin. (1) Cod civil, persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire. (2) stabilirea şi schimbarea sediului sînt opozabile terţilor din momentul înregistrării de stat. (3) adresa poştală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea şi alte adrese pentru corespondenţă. (4) toate documentele şi scrisorile intrate la sediu se consideră recepţionate de către persoana juridică. (5) persoana juridică este obligată să publice un aviz în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre modificarea sediului sub sancţiunea plăţii de daune-interese.

Prin urmare, Colegiul constată lipsa cărorva înscrisuri care ar confirma schimbarea sediului SRL „Iulivad-Lex” în condiţiile normei precitate. Astfel, instanţa de recurs notează că SRL „Iulivad-Lex” urma să beneficieze de drepturile sale procedurale și să dea dovadă de diligență întru a se informa despre derularea procesului de judecată, inclusiv și soluția care urma a fi pronunțată. În această ordine de idei, este cert că omiterea aspectelor menționate de către instanța de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără ca acesta să fie supus controlului prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. Având în vedere considerentele enunțate supra, instanța de recurs conchide asupra necesității reexaminării cauzei, Curtea de Apel Chișinău urmând să verifice respectarea termenului de declarare a apelului depus de SRL „Iulivad-Lex” împotriva hotărârii din 08.07.2014 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău, să cerceteze ansamblul de probe (dacă 5 acestea există) ce ar justifica imposibilitatea lor de a depune cerere de apel în termen, precum și să se pronunțe asupra cererii de repunere în termen a apelului. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într-o manieră certă interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor de drept procedural referitoare la termenul de declarare a apelului, obligația de probațiune în judecată, omisiuni judiciare care nu pot fi corectate în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SRL „Business Consulting Grup”, a casa integral decizia şi încheierea instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel la faza primirii cererii de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina, să emită o hotărâre legală şi întemeiată, respectând dreptul garantat al părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Business Consulting Grup”.

Se casează decizia din 17 noiembrie 2015 şi încheierea din 07 iulie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Business Consulting Grup” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Iulivad-Lex” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău la faza primirii cererii de apel, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 6