2rhc-83/16 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2rhc-83/16

Prima instanță: judecătoria Centru mun.Chișinău (jud. N. Mazur )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. D. Manole, A. Bostan, S. Arnăut)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (T. Vieru, V. Clevadî, T. Chișca-Doneva, Iu. Bejenaru,

O. Sternioală)

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Ion Druță

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinând cererea de revizuire depusă de administratorul SRL „Iulivad-Lex” –

Talpă Vladimir împotriva încheierii din 03 februarie 2016 și a deciziei din 24 februarie

2016 a Curții Supreme de Justiție,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Business Consulting Grup” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Iulivad-Lex” privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La 11.04.2014 SRL „Business Consulting Grup” s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere împotriva SRL „Iulivad-Lex” privind încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii s-a invocat că, la data de 03.03.2014 SRL „Business

Consulting Grup” a încheiat cu persoana fizică Panfilova Luiza un contract de cesiune

a creanței. Conform contractului menționat, aceasta avea calitatea de „cedent”-

creditorul care transmitea creanța, iar reclamantul era dobînditor al creanței –

„cesionar”. Conform pct. l din contractul de cesionare a creanței, cesionarul a preluat

creanța de la cedent sub formă de datorie bănească în suma de 352205 lei, față de pîrît.

Creanța dată a apărut în rezultatul neonorării obligațiilor contractuale de către pîrîtul

SRL „Iulivad-Lex” pe contractele de locațiune nr. 1, 2, 3 din 01.06.2007 a încăperilor

nelocative din bd. Moscovei 10/1 cu o suprafață de 155 m.p. și a încăperilor nelocaive

amplasate pe bd. Studențimii 6B cu o suprafață de 638,1 m.p. și din str. Kogîlniceanu

37, apartamentul nr. 5 cu o suprafață de 101,8 m.p.

Menționează că, în baza contractului de sublocațiune nr. 1/1 din 15.06.2007,

încheiat între SRL ”Iulivad-Lex” și ÎCS ”NGU & Со”, a fost dat în sublocațiune

imobilul din bd. Moscovei 10/1 contra unei sume de 700 dolari SUA pe lună pentru

1

lunile aprilie - octombrie 2007 și a cîte 850 dolari SUA pe lună pentru lunile octombrie

2007 - martie 2008.

Susține că, prin contractul de sublocațiune nr. 2/1 din 15.06.2007, încheiat între

SRL ”Iulivad-Lex” și SRL ”Veneta System Moldova”, s-a dat în sublocațiune imobilul

din str. Kogîlniceanu 37, apartamentul nr. 5 contra unei sume de 700 dolari SUA pe

lună pentru lunile octombrie 2007 - martie 2008 și a cîte 800 dolari SUA pe lună pentru

lunile aprilie - septembrie 2008.

Declară că, prin contractul de sublocațiune nr. 3/1 din 15.06.2007, încheiat între

SRL ”Iulivad-Lex” și SRL ” Farmservice”, a fost dat în sublocațiune imobilul din bd.

Studențimii 6 ”B” contra unei sume de 750 dolari SUA pe lună.

Precizează că, la 09.03.2010 cedenta Luiza Panfilova s-a adresat cu somație către

pîrît, solicitînd achitarea prejudiciului material necesar reparației capitale a încăperilor

date în locațiune în sumă de 352205 lei, dar nu a primit nici un răspuns.

Relatează că, deoarece pîrîtul nu a achitat datoria solicitată, la 14.03.2014

reclamantul i-а solicitat pîrîtului încasarea și a penalității în sumă de 984,24 lei conform

art. 619 Cod civil.

Solicită reclamantul încasarea de la pîrît a sumei de 352205 lei rezultată din

contractul de cesiune nr. 7 din 03.03.2014, a penalității pentru neexecutarea

contractului în mărime de 984,24 lei, a taxei de stat în sumă de 1056 lei și a cheltuielilor

pentru asistență juridică.

Prin hotărîrea din 08 iulie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de SRL „Business Consulting Grup”; s-a încasat de la SRL

“Iulivad-Lex” în beneficiul SRL „Business Consulting Grup” suma datoriei conform

contractului de cesiune a creanței nr. 7 din 03.03.2014 în sumă de 352205 lei și taxa de

stat în mărime de 10566,15 lei. În rest, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. Conform

aceleiași hotărîri s-a restituit reclamantului SRL “Business Consulting Grup” taxa de

stat achitată în plus în mărime de 964,32 lei prin intermediul organului fiscal și a

Trezorăriei de Stat.

Prin decizia din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de SRL “Iulivad-Lex”; s-a casat hotărîrea primei instanțe și s-a emis o hotărîre

nouă de respingere ca neîntemeiată a acțiunii SRL “Business Consulting Grup”.

Prin încheierea din 03 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a recunoscut

admisibil recursul declarat de SRL „Bussines Consulting Grup” împotriva deciziei din

17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 24 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de SRL “Business Consulting Grup”; s-a casat decizia din 17 noiembrie 2015

și încheierea din din 07 iulie a Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Business

Consulting Grup” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Iulivad-Lex” privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău la faza primirii cererii de apel.

La data de 03 iunie 2016 administratorul SRL „Iulivad-Lex” – Talpă Vladimir a

depus cerere de revizuire împotriva încheierii din 03 februarie 2016 și a deciziei din 24

februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, solicitînd casarea acestora cu menținerea

deciziei instanței de apel.

2

În motivarea cererii de revizuirii s-a indicat că, instanța de recurs la judecarea

pricinii a încălcat normele de drept procedural, fapt ce a dus la lezarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale revizuentului la un proces echitabil, drept garantat prin

art. 1 și art. 6 CtEDO.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 466 CPC, pot fi supuse revizuirii hotărîrile, încheierile și

deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului

capitol.

Din materialele dosarului rezultă că, revizuentul solicită revizuirea încheierii

Curții Supreme de Justiție din 03 februarie 2016 prin care s-a recunoscut admisibil

recursul declarat de SRL „Bussines Consulting Grup” și a deciziei din 24 februarie

2016 prin care s-a admis recursul declarat de SRL “Business Consulting Grup”; s-a

casat decizia din 17 noiembrie 2015 și încheierea din din 07 iulie a Curții de Apel

Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Business Consulting Grup” împotriva Societății

cu Răspundere Limitată „Iulivad-Lex” privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată și s-a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău la faza

primirii cererii de apel.

În acest context, art. 429 alin. (4) CPC prevede că, nu pot fi atacate cu recurs

deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac,

revizuirea fiind o cale extraordinară de atac.

Prin urmare, Colegiul constată că legislația națională nu prevede posibilitatea de

a formula cereri de revizuire împotriva deciziilor de trimitere a cauzei la rejudecare.

La caz, Colegiul reiterează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa a menționat că, unul din aspectele fundamentale a supremației legii

este principiul securității raporturilor juridice, care instituie, printre altele, în cazul în

care instanțele judecătorești au stabilit definitiv o chestiune, hotărîrea lor nu ar trebui

pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu versus România [MC], nr. 28342/95, para. 61,

CEDO 1999-VII, și Roșca versus Moldova, nr. 6267/02, para. 24, 22 martie 2005).

De asemenea, Curtea a reliefat și faptul că, soluția definitivă a unei instanțe

judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior, procesul soluționat definitiv nu mai

poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO,

Brumărescu c. României, 1999, para. 61, Roșca c. Moldovei, 2005, para. 24).

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru

a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat, și simpla

eventualitate de existență a două opinii asupra subiectului nu constituie un temei pentru

reexaminare. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii (a se vedea Roșca,

citat supra, § 25).

În speță, cauza civilă prin decizia Curții Supreme la Justiție a fost remisă la

rejudecare în temeiul art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, care prevede că,

instanța de recurs este în drept să, admită recursul, să caseze integral decizia instanței

3

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Corectarea erorilor judiciare de către instanța care a comis-o reprezintă în sine, o

realizare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului cu supunerea unei noi examinări și respectarea tuturor garanțiilor

prevăzute de Codul de procedură civilă.

Din considerentele menționate mai sus, cererea de revizuire depusă de

administratorul SRL „Iulivad-Lex” – Talpă Vladimir urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă, întrucît decizia contestată nu se supune nici unei căi de atac și nu poate fi

obiectul revizuirii.

Totodată, Colegiul menționează că nu poate fi supusă revizuirii nici încheierea

din 03 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, deoarece încheierea privind

declararea recursului admisibil precedează examinarea pricinii în fond.

În conformitate cu prevederile art.270, 453 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de administratorul

SRL „Iulivad-Lex” – Talpă Vladimir împotriva încheierii din 03 februarie 2016 și a

deciziei din 24 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Ion Druță

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

4