2ra-362/16 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-362/16 Prima instanță: judecătoria Rîşcani mun.Chişinău (jud. I. Barbacaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova) ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lecovici Andrei împotriva deciziei din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Lecovici Andrei împotriva SRL”Star Kebab” privind încasarea prejudiciului pentru necalcularea şi neachitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate, pentru necalcularea şi neachitarea deplină a concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani; pentru necalcularea şi neachitarea deplină pentru munca pe timp de noapte şi a concediului de odihnă anual, pentru întîrzierea şi reţinerea salariului pentru lucrul efectuat pe timp de noapte şi a indemnizaţiei pentru concediul de maternitate pentru perioada reţinerii şi pînă la intrarea în vigoare a hotărîrii, compensarea prejudiciului moral, c o n s t a t ă: La data de 23 aprilie 2014 Lecovici Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Star Kebab” privind încasarea prejudiciului pentru necalcularea şi neachitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate,

pentru necalcularea şi neachitarea deplină a concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani; pentru necalcularea şi neachitarea deplină pentru munca pe timp de noapte şi a concediului de odihnă anual, pentru întîrzierea şi reţinerea salariului pentru lucrul efectuat pe timp de noapte şi a indemnizaţiei pentru concediul de maternitate pentru perioada reţinerii şi pînă la intrarea în vigoare a hotărîrii, precum şi compensarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 03.03.2014 s-a adresat cu o cerere prealabilă către SRL ”Star Kebab” în care a indicat că acesta greşit i-a calculat şi achitat concediile de maternitate (prenatal şi postnatal) din cauza că angajatorul nu a indicat corect, în contul personal, mărimea salariului.

Menţionează reclamantul că, conform condiţiilor de remunerare a muncii trebuia să fie reflectat salariul cu calculul 22 lei pentru 1 ora. Conform graficului de ieşire la 1 munca, reclamantul ca lucrător lunar avea nu mai mult de 20 zile de ieşire la lucru cu regimul de 10 ore de lucru, care prezintă în cumul nu mai mult de 200 persoane/ore, pentru care i se achita salariu în mărimea nu mai mult de 4400 lei. Din 20 de zile pe lună lucrate, a fost nevoit nu mai puţin de 10 zile să lucreze a cîte 10 ore în schimbul doi, din care 4 ore de la 22.00 pînă la 02.00 sînt ore de lucru pe timp de noapte. Astfel, conform art. 159 Codului muncii, pentru aceste 4 ore angajatorul trebuia să achite suplimentar a cîte 44 lei pentru fiecare zi de lucru în schimbul doi.

Respectiv, salariul cu calculul lucrului a cîte 4 ore timp de noapte, oficial în contul personal, trebuia să fie reflectată suma de 4840 lei. În cazul reflectării corecte a salariului lunar, reclamantul urma să primească indemnizaţie de paternitate în suma totală de 20328 lei. Susţine reclamantul că, de la Casa Naţională de Asigurări Sociale a primit suma de 6300 lei şi de la angajator 4000 lei, iar în total suma de 10300 lei. Casa Naţională de Asigurări Sociale din prima zi a naşterii copilului pînă la atingerea vîrstei de 3 ani achită indemnizaţia pentru îngrijirea copilului cu calcul de 30% a salariului mediu unui lucrător pînă la ieşirea acestuia în concediu de maternitate. Luînd în consideraţie că, salariul său de fapt constituie 4840 lei, acesta trebuie să primească lunar 30% din aceasta sumă, adică a cîte 1452 lei lunar.

Însă, din cauza încălcărilor efectuate de către angajator - nereflectarea în contul personal în volum deplin a tuturor sumelor remunerării de fapt, şi în prezent i se achită indemnizaţia în mărime de 556 lei pe lunar. Consideră că, din vina angajatorului, lunar reclamantul nu primeşte a cîte 896 lei din indemnizaţia pentru creşterea copilului, în total suma de 32276 lei. Indică reclamantul că, pentru întreaga perioada de munca (11 luni), pînă la ieşirea în concediu de îngrijire a copilului, luînd în consideraţie că în a 12 lună i s-a acordat încă un concediu, dînsul ca lucrător, de la angajator nu primea salariul ce i se cuvine în forma de plată suplimentară pentru orele de muncă în noapte în suma de 4840 lei, precum şi pentru concediu în suma de 517 lei, adică în sumă totală de 5357 lei.

Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a sumei de 10028 lei cu titlu de sumă necalculată şi neprimită pentru concediul medical (prenatal şi postnatal), suma de 32276 lei cu titlu de prejudiciu material ca urmare a calculării incorecte a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, a sumei de 5357 lei cu titlu de sumă necalculată şi salariu neachitat pentru lucru în timp de noapte şi pentru neachitarea concediului cu obligarea pîrîtului la achitarea unei penalităţi în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere a plăţilor şi cu aplicarea la sumele neachitate procentul de inflaţie, precum şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii.

În cadrul examinării pricinii, reclamantul şi-a concretizat punctul 4 din cererea de chemare în judecată, solicitînd încasarea de la pîrît a dobînzii de întîrziere în mărime de 11535,75 lei şi a compensaţiei pierderii unei părţi din mijloacele băneşti în legătură cu inflaţia în sumă de 9906,33 lei, iar în total 21442,08 lei conform întîrzierii obligaţiilor la data de 24.02.2015 (f.d. 137,139, vol. I) Prin hotărîrea din 28 aprilie 2015 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Lecovici Andrei. Prin decizia din 04 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Lecovici Andrei şi s-a menţinut hotărîrea instanţei de fond. La data de 16 decembrie 2015 Lecovici Andrei a declarat recurs împotriva deciziei din 04 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

2 În motivarea recursului s-a invocat că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce serveşte temei de casare a acestora. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 04 noiembrie 2015, iar Lecovici Andrei a declarat recurs la data de 16 decembrie 2015. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de Lecovici Andrei la 16 decembrie 2015 împotriva deciziei din 04 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Lecovici Andrei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Lecovici Andrei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul constată că argumentele invocate în recurs, în esenţă sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel și nu urmează a fi supuse examinării în ordine de recurs. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Lecovici Andrei, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Lecovici Andrei împotriva deciziei din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4