3ra-808/17 — recunoașterea ilegalității refuzului de stabilire a zilei de muncă parțială cu păstrarea indemnizației de îngrijire a copilului, obligarea stabilirii începând cu 01 februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral

3ra-808/17 — recunoașterea ilegalității refuzului de stabilire a zilei de muncă parțială cu păstrarea indemnizației de îngrijire a copilului, obligarea stabilirii începând cu 01 februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 3ra-808/17

prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău - L. Barbos

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău - M. Guzun, Iu. Cotruță și N. Simciuc

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Svetlana Filincova, Nicolae Craiu

Oleg Sternioală și Luiza Gafton

examinând recursurile declarate de Andriuța Cristina și Andriuța Valentin, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andriuța Cristina împotriva

Departamentului Trupelor de Carabinieri, intervenient accesoriu Andriuța Valentin cu

privire la recunoașterea ilegalității refuzului de stabilire a zilei de muncă parțială cu

păstrarea indemnizației de îngrijire a copilului, obligarea stabilirii începând cu 01

februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până la

survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până

la împlinirea vârstei de 3 ani, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu

și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07

martie 2017, prin care s-a admis apelul declarat de Departamentul Trupelor de

Carabinieri, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 august 2016

și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii

c o n s t a t ă:

La 27 ianuarie 2016 Andriuța Cristina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri cu privire la obligarea stabilirii

timpului de muncă parțial cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului,

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului

moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată Andriuța Cristina a indicat că

începând cu 2009 a fost angajată în cadrul Departamentului Trupelor de Carabinieri,

pe parcursul activității deținând mai multe funcții.

În legătură cu nașterea fiului, prin ordinul șefului statului major al Unității

Militare 1001 a Departamentului Trupelor de Carabinieri N. Stamati nr. 183 din 24

septembrie 2014 i s-a acordat concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3

ani începând cu 20 septembrie 2014 până la 15 iunie 2017, fiindu-i calculată, stabilită

și achitată lunar îndemnizația pentru îngrijirea copilului de la locul său de muncă.

În perioada aflării în concediul pentru îngrijirea copilului la 07 decembrie 2015,

a solicitat pârâtului în temeiul art. 97 Codul muncii și art. 18 Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, stabilirea începând cu 01 februarie 2016 a zilei

de muncă parțiale cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului, însă

Departamentul Trupelor de Carabinieri prin răspunsul nr. ½-A83/15 din 28 decembrie

2015 a respins cererea sa.

Consideră că beneficiază de dreptul prevăzut de legislația muncii de a i se

stabili timpul de muncă parțial, deoarece Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162

–XVI din 22 iulie 2005 nu prevede în acest sens careva restricții.

1

A mai indicat că în calitate de funcționar public cu statut special nu își poate

exercita dreptul de a activa prin cumul, iar angajatorul îi încalcă dreptul de a-i fi

stabilită ziua de muncă parțială cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului,

fapt pentru care pârâtul urmează să-i achite salariul pentru absența forțată de la

serviciu.

Prin acțiunile ilegale ale pârâtului, a fost prejudiciată moral și discriminată în

raport cu alți cetățeni.

Andriuța Cristina cere obligarea Departamentului Trupelor de Carabinieri să-i

stabilească începând cu 01 februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în

funcția deținută până la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, încasarea salariului pentru absența forțată de

la serviciu și repararea prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei (f.d. 3-10).

La 30 mai 2016 Andriuța Valentin a depus cerere de a interveni în proces în

calitate de intervenient accesoriu (f.d. 36-37).

La 31 mai 2016 Andriuța Cristina a depus cerere de antrenare a soțului Andriuța

Valentin în proces în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 40-41).

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 iunie 2016 Andriuța

Valentin a fost antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 56).

La 29 iulie 2016 Andriuța Cristina a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

solicitând constatarea ilegalității refuzului Departamentului Trupelor de Carabinieri de

stabilire a zilei de muncă parțiale cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului,

obligarea stabilirii începând cu 01 februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore

în funcția deținută până la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației

pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu în mărime de 36 495 lei și repararea prejudiciului

moral în mărime de 1 000 lei (f.d. 64-65).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 august 2016 a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Andriuța Cristina.

A fost recunoscut ilegal răspunsul Departamentului Trupelor de Carabinieri nr.

½-A83/15 din 28 decembrie 2015.

A fost obligat Departamentul Trupelor de Carabinieri să stabilească Cristinei

Andriuța începând cu 01 februarie 2016 timpul de muncă parțial de 7 ore în funcția

deținută până la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

A fost încasat de la Departamentul Trupelor de Carabinieri în beneficiul

Cristinei Andriuța salariul pentru absența forțată de la serviciu calculat pentru 7 ore de

muncă pentru perioada de la 01 februarie 2016 până la 11 august 2016.

A fost respinsă pretenția Cristinei Andriuța cu privire la repararea prejudiciului

moral (f.d. 79, 85-96).

Prin procurile din 11 iulie 2016, 04 aprilie 2016 și 02 ianuarie 2017 Nicu Ilie și

Marianna Coroliova au fost împuterniciți de Departamentul Trupelor de Carabinieri

să-i reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea

judecătorească (f.d. 59, 106, 130).

La 17 august 2016 reprezentantul Nicu Ilie a declarat în interesele

Departamentului Trupelor de Carabinieri apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 august 2016, la 21 noiembrie 2016

reprezentantul Marianna Coroliova a depus apel motivat împotriva aceleași hotărâri,

iar la 19 ianuarie 2017 apel suplimentar (f.d. 81-82, 102-105, 126-129).

2

La 24 noiembrie 2016 Andriuța Cristina a depus cerere de majorare a

despăgubirii, solicitând în temeiul art. 372 alin. (3) Codul de procedură civilă încasarea

de la Departamentul Trupelor de Carabinieri a salariului pentru absența forțată de la

serviciu pentru perioada de la 12 august 2016 din ziua imediat următoare când a fost

pronunțată hotărârea primei instanțe și până la 24 octombrie 2016, când a fost eliberată

și trecută în rezerva Forțelor Armate în legătură cu transferarea în altă structură de stat

în care este prevăzut serviciul special (f.d. 115-116).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 07 martie 2017 a admis apelul declarat

de Departamentul Trupelor de Carabinieri, a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 11 august 2016 și a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii (f.d.

161-168).

La 24 mai 2017 Andriuța Cristina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 07 martie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel, menținerea hotărârii primei instanțe și admiterea cererii de majorare a

despăgubirilor cu încasarea de la Departamentul Trupelor de Carabinieri a salariului

pentru absența forțată de la serviciu calculat pentru 7 ore de muncă pentru perioada de

după emiterea hotărârii de la 12 august 2016 și până la 24 octombrie 2016, când a fost

eliberată și trecută în rezerva Forțelor Armate în legătură cu transferarea în altă

structură de stat în care este prevăzut serviciul special.

În motivarea cererii de recurs Andriuța Cristina a indicat că instanța de apel

eronat a concluzionat că militarilor prin contract nu le sunt aplicabile prevederile art.

97 Codul muncii, invocând temei de respingere a acțiunii prevederile Regulamentului

cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006.

Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa a menționat că prin îmbrățișarea

carierei militare, membrii forțelor armate se supun de bună voie unui sistem de

disciplină militară și unor limitări ale drepturilor și libertăților pe care acest sistem le

implică (Kalac vs. Turcia din 01 iulie 1997 și Larissis și alții vs. Grecia din 24

februarie 1998).

A mai invocat, că conform jurisprudenței Înaltului For aceste restricții sunt

acceptabile numai în cazul în care există o amenințare reală pentru eficiența

operațională a forțelor armate, iar afirmațiile cu privire la existența acestui risc trebuie

să fie susținute de exemple.

La 13 iunie 2017 Andriuța Valentin a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 07 martie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel, menținerea hotărârii primei instanțe și admiterea cererii de majorare a

pretențiilor.

În motivarea cererii de recurs Andriuța Valentin a indicat, că art. 36 Legea cu

privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005, intitulat ,,Interdicții și

restricții” prevede exhaustiv interdicțiile și restricțiile aplicabile militarilor la

exercitarea anumitor drepturi, nefiind instituită în acest articol interdicția de a beneficia

de timpul de muncă parțial.

În răspunsul la cererea prealabilă Departamentul Trupelor de Carabinieri a

invocat temei de respingere a cererii imposibilitatea achitării indemnizației de îngrijire

a copilului până la vârsta de 3 ani concomitent cu stabilirea timpului de muncă parțial,

însă ulterior în cadrul examinării pricinii intimatul a invocat că militarul nu beneficiază

de dreptul la muncă în regim de muncă parțial.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

3

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin referințele depuse la 23 iunie 2017 reprezentantul Nicu Ilie în interesele

Departamentului Trupelor de Carabinieri a solicitat declararea inadmisibilității

recursului declarat de Andriuța Cristina.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 19 iulie 2017 a considerat recursurile

admisibile fără a prejudicia fondul și a dispus judecarea acestora de către completul

din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursurile declarate de Andriuța Cristina și Andriuța Valentin în

limitele invocate pe baza materialelor din dosar și a referințelor depuse de

reprezentantul Nicu Ilie în interesele Departamentului Trupelor de Carabinieri,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că acestea sunt depuse în termen, întemeiate și care urmează a fi

admise cu casarea deciziei instanței de apel și trimiterea pricinii la rejudecare în ordine

de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 07

martie 2017 la 23 martie 2017 (f.d. 169).

La cererea de recurs Andriuța Cristina și Andriuța Valentin au anexat copia

plicului, prin care le-a fost expediată copia deciziei instanței de apel și pe care este

aplicată ștampila oficiului poștal ,,18 aprilie 2017” (f.d. 182).

Prin urmare, recursurile declarate de Andriuța Cristina și Andriuța Valentin la

24 mai 2017 și 13 iunie 2017 sunt depuse în termen.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele pricinii rezultă că la 07 iunie 2012 Departamentul Trupelor de

Carabinieri și Targon (Andriuța) Cristina au încheiat contractul nr. 037973 cu privire

la satisfacerea serviciului militar în trupele de carabinieri (f.d. 47).

Prin ordinul șefului statului major al Unității Militare 1001 a Departamentului

Trupelor de Carabinieri N. Stamati nr. 92 din 15 mai 2012 a fost inclusă în listele

efectivului la toate drepturile de aprovizionare și considerată intrată în executarea

atribuțiilor funcționale de la 14 mai 2012 Targon (Andriuța) Cristina, ofițer superior,

contabil al serviciului finanțe al statului major de servicii, sosită în unitatea militară

1002 pentru continuarea serviciului militar în bază de contract (f.d. 18).

La 07 septembrie 2013 Targon Cristina și Andriuța Valentin s-au căsătorit,

ambii soți obținând numele de familie ,,Andriuța” (f.d. 38).

4

Șeful statului major al Unității Militare 1001 a Departamentului Trupelor de

Carabinieri N. Stamati prin ordinul nr. 189 din 02 octombrie 2013 a considerat-o pe

Targon Cristina cu numele ,,Andriuța” (f.d. 19).

Prin ordinul șefului statului major al Unității Militare 1001 a Departamentului

Trupelor de Carabinieri N. Stamati nr. 183 din 24 septembrie 2014 Andriuța Cristina a

trecut la dispoziția comandantului trupelor de carabinieri pe perioada aflării în

concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani de la 20

septembrie 2014 până la 15 iunie 2017 (f.d. 20).

La 07 decembrie 2015 Andriuța Cristina a solicitat vice-ministrului afacerilor

interne Veaceslav Ceban, comandant al trupelor de carabinieri, colonel stabilirea

începând cu 01 februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută

până la survenirea riscului asigurat și păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului

până la împlinirea vârstei de 3 ani (f.d. 12).

Prin adresa nr. ½-A83/15 din 28 decembrie 2015 Departamentul Trupelor de

Carabinieri a comunicat Cristinei Andriuța, că în cazul în care i se va stabili timpul de

muncă parțial nu va putea beneficia de indemnizația pentru îngrijirea copilului (f.d.

15-16).

La 27 ianuarie 2016 Andriuța Cristina a depus prezenta cerere de chemare în

judecată, concretizată ulterior, împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri cu

privire la constatarea ilegalității refuzului de stabilire a zilei de muncă parțiale cu

păstrarea indemnizației de îngrijire a copilului, obligarea stabilirii începând cu 01

februarie 2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până la

survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până

la împlinirea vârstei de 3 ani, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu

în mărime de 36 495 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei.

Instanțele judecătorești au emis hotărârile sus-menționate.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanța de apel la

examinarea pricinii a interpretat eronat normele de drept material.

Conform art. 124 alin. (1) și (2) Codul muncii, femeilor salariate și ucenicelor,

precum și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de

maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în

cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți – 112 zile calendaristice) și concediul postnatal

cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi

sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă

indemnizații în modul prevăzut la art.123 alin.(2) Codul muncii.

În baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea

concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor

sociale de stat.

Conform art. 14 alin. (1) și (5) Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162-

XVI din 22 iulie 2005, durata săptămânală a timpului de serviciu al militarilor care

îndeplinesc serviciul militar prin contract nu va depăși, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin.(5), durata săptămânală de muncă stabilită de legislația în vigoare.

În perioada stării de urgență, de asediu sau de război, a executării serviciului de

luptă, de alarmă, a participării la exerciții și antrenamente militare, la alte acțiuni legate

de asigurarea capacității de luptă și de mobilizare, timpul de serviciu nu se limitează,

oferindu-li-se militarilor timp pentru odihnă.

5

Conform art. 97 alin. (1)-(3) Codul muncii, prin acordul dintre salariat și

angajator se poate stabili, atât la momentul angajării la lucru, cât și mai târziu, ziua de

muncă parțială sau săptămâna de muncă parțială. La rugămintea femeii gravide, a

salariatului care are copii în vârstă de până la 14 ani sau copii cu dizabilități (inclusiv

aflați sub tutela/curatela sa) ori a salariatului care îngrijește de un membru al familiei

bolnav, în conformitate cu certificatul medical, angajatorul este obligat să le

stabilească ziua sau săptămâna de muncă parțială.

Retribuirea muncii în cazurile prevăzute la alin.(1) se efectuează proporțional

timpului lucrat sau în funcție de volumul lucrului făcut.

Activitatea în condițiile timpului de muncă parțial nu implică limitarea

drepturilor salariatului privind calcularea vechimii în muncă, inclusiv a stagiului de

cotizare, cu excepția cazurilor prevăzute de legislația în vigoare, durata concediului de

odihnă anual sau a altor drepturi de muncă.

Din normele de drept citate se deduce că legiuitorul a instituit angajatorului

obligația de a stabili la rugămintea salariatului care are copii în vârstă de până la 14 ani

a timpului de muncă parțial.

La adoptarea soluției de respingere a acțiunii, Curtea de Apel Chișinău a

interpretat eronat normele de drept material, arbitrar constatând că prevederile art. 97

Codul muncii nu sunt aplicabile militarilor.

Conform art. 323 alin. (1) Codul muncii, salariaților care au încheiat un contract

individual de muncă cu unitățile militare, instituțiile sau organizațiile Forțelor Armate

ori cu cele ale autorităților publice în care legea prevede îndeplinirea serviciului militar

sau special, precum și persoanelor care execută serviciul civil, li se aplică legislația

muncii, cu particularitățile prevăzute de actele normative în vigoare.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie

2005 și Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele

Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006 nu prevăd

expres interdicția de a stabili militarului timpul de muncă parțial.

Concluzia instanței de apel de respingere a acțiunii din temeiul că militarul aflat

în concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului își poate relua activitatea doar

integral, este pripită, emisă fără analiza profundă a prevederilor legale enunțate supra.

Or, potrivit pct. 131 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a

serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17

august 2006, concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la împlinirea

vârstei de 3 ani și concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de

la 3 la 6 ani se acordă unuia din părinți (militari prin contract), la decizia

conducătorului structurii militare. Aceste concedii se acordă în baza raportului depus

de către militarul prin contract în mod ierarhic pe numele conducătorului structurii

militare, anexând copia adeverinței de naștere a copilului și alte acte justificative, după

caz. Până la expirarea termenului acestor concedii, militarul prin contract are dreptul

să-și reia integral activitatea, depunând raport pe numele comandantului (șefului)

unității (instituției) militare.

Norma de drept citată indică la existența dreptului militarului de a relua integral

activitatea până la expirarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani și nu prevede expres interdicția acestuia de a beneficia de dreptul la

timp de muncă parțial.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară și suficientă, astfel instanța de recurs este în imposibilitate de a

6

exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea deciziei atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Conform art. 14 alin. (71) și (72) Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162-

XVI din 22 iulie 2005, concediul de maternitate, inclusiv pentru soția militarului prin

contract care se află la întreținerea acestuia, concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă

de până la 10 ani și concediul pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 18 ani

care suferă de maladie oncologică sau cu dizabilitate pentru afecțiuni intercurente se

acordă conform dispozițiilor generale. Baza de calcul și cuantumul indemnizațiilor

acordate pentru perioada aflării în concediile prevăzute la alin.(71) se stabilesc în

modul și condițiile prevăzute de Legea nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, similar persoanelor asigurate.

La adoptarea deciziei Curtea de Apel Chișinău nu a ținut cont că Legea cu

privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 prevede expres că

militarilor le sunt aplicabile prevederile Legii privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22

iulie 2004, care în art. 18 alin. (4) stipulează că în cazul în care mama sau tata

(beneficiar de indemnizație) își reia activitatea în condițiile timpului de muncă parțial

indemnizația nu se suspendă și pe cale de consecință, Andriuța Cristina beneficiază de

dreptul de a i se achita indemnizația pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului în perioada activității în condițiile stabilirii timpului de muncă parțial.

În cererea de concretizare a pretențiilor Andriuța Cristina a solicitat încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu în mărime de 36 495 lei, anexând în

acest sens certificatul nr. 13 din 25 iulie 2016, eliberat de Departamentul Trupelor de

Carabinieri, prin care se confirmă că salariul calculat pentru perioada lunilor februarie

2016-iulie 2016 este în mărime de 36 495 lei (f.d. 64-65; 66).

Judecătoria Centru mun. Chișinău ajungând la concluzia temeiniciei acțiunii, a

încasat de la Departamentul Trupelor de Carabinieri în beneficiul Cristinei Andriuța

salariul pentru absența forțată de la serviciu calculat pentru 7 ore de muncă pentru

perioada de la 01 februarie 2016 până la 11 august 2016, fără a specifica suma

concretă ce urmează a fi încasată.

În conformitate cu art. 243 Codul de procedură civilă, instanța judecătorească,

pronunțând hotărârea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu

cifre și litere, suma și moneda în care se percepe și dobânda de întârziere determinată

conform art.619 din Codul civil, pe care urmează să o achite debitorul, chiar și în lipsa

vinovăției, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de zile de la data când aceasta a

devenit definitivă.

În conformitate cu art. 256 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, urmează a fi

executate imediat ordonanța sau hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat

la plata: salariului și a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, precum și a

indemnizațiilor prevăzute de statutul șomerilor, în mărimea unui salariu mediu.

Contrar normelor de drept citate, prima instanță nu a indicat în dispozitiv suma

salariului ce urmează să fie încasat și că hotărârea în partea încasării salariului în

mărimea unui salariu mediu de la Departamentul Trupelor de Carabinieri în beneficiul

Cristinei Andriuța urmează a fi executată imediat, or, articolul 241 alin. (7) Codul de

procedură civilă expres prevede că în cazul în care instanța judecătorească stabilește

modul și termenul de executare a hotărârii, dispune executarea ei imediată sau ia

măsuri pentru asigurarea executării, în dispozitiv se face o mențiune în acest sens.

7

În cadrul examinării pricinii în ordine de apel, la 24 noiembrie 2016 Andriuța

Cristina a depus cerere de majorare a despăgubirii solicitând în temeiul art. 372 alin.

(3) Codul de procedură civilă încasarea de la Departamentul Trupelor de Carabinieri a

salariului pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 12 august 2016 -

24 octombrie 2016 (f.d. 115-116).

În conformitate cu art. 372 alin. (3) Codul de procedură civilă, în apel nu se

poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu

pot fi înaintate noi pretenții. Se pot cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și

orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărârii în primă instanță, se poate

solicita o compensație legală.

Din sensul normei de drept citate rezultă că instanța de apel urmează să

efectueze controlul hotărârii instanței de fond, nefiind posibilă în ordine de apel

schimbarea calității procesuale a părților, temeiului sau obiectului acțiunii, totodată,

reclamantul fiind îndreptățit să solicite încasarea dobânzii, ratelor, veniturilor ajunse la

termen pentru perioada cuprinsă între data adoptării hotărârii primei instanțe și data

adoptării deciziei instanței de apel.

Corespunzător celor menționare, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că Andriuța Cristina

beneficiază de dreptul de a solicita încasarea de la Departamentului Trupelor de

Carabinieri a salariului de care a fost lipsită pentru perioada de după emiterea hotărârii

primei instanțe și anume de la 12 august 2016 până la 23 octombrie 2016, când a fost

eliberată și trecută în rezerva Forțelor Armate în legătură cu transferarea în altă

structură de stat în care este prevăzut serviciul special la Departamentul Poliției de

Frontieră, or această cerință nu vine în contradicție cu prevederile art. 372 alin. (3)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 240 alin. (3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Contrar acestei prevederi legale, instanța de apel în decizia din 07 martie 2017

nu s-a expus în privința cererii înaintate de Andriuța Cristina cu privire la încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 12 august 2016

din ziua imediat următoare emiterii hotărârii primei instanțe până la 24 octombrie 2016

când a fost eliberată și trecută în rezerva Forțelor Armate în legătură cu transferarea în

altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special la Departamentul Poliției de

Frontieră.

Abținerea instanței de apel de la furnizarea unui răspuns explicit în privința

cererii înaintate de Andriuța Cristina constituie o încălcare a art. 6 §1 Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece acesteia nu i-

a fost acordată posibilitatea de a ști dacă argumentele invocate în demersul înaintat au

fost neglijate sau respinse, motivele respingerii acestora, fiind astfel lăsată într-o stare

de incertitudine și creată impresia că nu a fost auzită.

În hotărârea Lebedinschi contra Republicii Moldova din 16 iunie 2015, Curtea

de la Strasbourg a reamintit că instanțele judecătorești naționale au obligația de a

motiva deciziile. Întinderea obligației de a motiva hotărârea poate varia în funcție de

caracterul deciziei și trebuie determinată în lumina circumstanțelor cauzei. Deși

articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de judecată să ofere răspunsuri

detaliate la toate argumentele invocate, totuși din hotărâre trebuie să reiasă clar că

elementele esențiale ale cauzei au fost examinate.

Așadar, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

8

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau

respingerea acestora.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Erorile judiciare ale instanței de apel în ordine de recurs nu este posibil de

corectat, or, în ordine de recurs, nici părțile, dar nici instanța din oficiu, nu dispun de

posibilitatea de a schimba calitatea părților în proces, de a modifica temeiul sau

obiectul acțiunii, de a înainta pretenții noi.

Astfel, având în vedere că cele menționate supra incontestabil indică la

examinarea superficială, unilaterală a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia

și corectitudinea soluției, examinarea tuturor capetelor de cerere, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursurile declarate de Andriuța Cristina și Andriuța Valentin,

de a casa decizia instanței de apel și de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de

apel în aceiași instanță, în alt complet de judecători.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a menționa că la rejudecarea pricinii instanța de apel

urmează să țină cont de cele menționate și să adopte o decizie legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de Andriuța Cristina și Andriuța Valentin.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Andriuța Cristina împotriva Departamentului

Trupelor de Carabinieri, intervenient accesoriu Andriuța Valentin cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului de stabilire a zilei de muncă parțiale cu păstrarea

indemnizației pentru îngrijirea copilului, obligarea stabilirii începând cu 01 februarie

2016 a timpului de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până la survenirea

riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și

repararea prejudiciului moral și se restituie la rejudecare în ordine de apel la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Luiza Gafton

9