3ra-1091/18 — anularea ordinului de sancționare

Dosarul nr. 3ra-1091/2018

prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud: N. Corcea)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, Iu. Cotruță, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Burdujan Irina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Burdujan Irina

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Departamentul

Trupelor de Carabinieri cu privire la anularea ordinului de sancționare,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care

a fost respins apelul declarat de Burdujan Irina și a fost menținută hotărârea din 20

decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

c o n s t a t ă :

La 07 octombrie 2016, Burdujan Irina, reprezentată de avocatul Istrate Angela,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Departamentul Trupelor de Carabinieri cu privire la anularea

ordinului de sancționare.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în cadrul corului de camera “Credo”

al orchestrei Ministerului Afacerilor Interne al RM, Departamentul Trupelor de

Carabinieri. Prin ordinul DTC nr.l3-ef din 02 februarie 2015, i-a fost acordat

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, și anume

până la 02 august 2016.

Reclamanta a mai indicat, că temei pentru concediere a servit faptul că după

expirarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului nu s-a prezentat la

lucru, însă absența de la serviciu a fost motivată, deoarece, a fost nevoită să plece

la Londra din motive familiale. Ulterior i s-a făcut rău și a fost programată la

medic. Plecarea la Londra a fost posibilă doar pe data de 07 august 2016 din

motive independente de voința sa, iar la data de 11 august 2016 a revenit în țară și

a depus explicațiile necesare.

Astfel, consideră că actul administrativ este unul ilegal în fond, emis contrar

prevederilor Legii.

1

Solicită Burdujan Irina anularea ordinului nr.l86-ef. din 18 august 2016 de

sancționare privind eliberarea din serviciul militar înainte de expirarea contractului

din funcția de maistru de concert în cadrul corului de camera “Credo” al Orchestrei

Model a Departamentului Trupelor de Carabinieri a Ministerului Afacerilor Interne

al RM, grad militar –plutonier adjutant, pentru încălcarea prevederilor art. 35 lit. al

Legii cu privire la statutul militarilor și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 decembrie 2016

acțiunea a fost respinsă.

La data de 04 ianuarie 2017 Burdujan Irina a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii instanței de fond,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Burdujan Irina și a fost menținută hotărârea din 20 decembrie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

La 08 iunie 2018, prin trimitere poștală Burdujan Irina a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului Burdujan Irina a indicat că consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel, deoarece nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante soluționării cauzei, precum și a aplicat eronat legea.

A relevat că instanța de apel la adoptarea soluției contestate eronat a interpretat

dispozițiile pct. 5 lit. c) din Regulamentul disciplinei militare, conform căruia

disciplina militară pune în fața fiecărui militar următoarele obligații: c) să respecte

jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute necondiționat,

întocmai și la timp ordinele comandanților (șefilor), fiind responsabil de modul în

care îndeplinește misiunile încredințate.

Astfel, instanța de fond a reținut la adoptarea hotărârii concluziile procedurii

disciplinare, care nu au fost prezentate și cercetate în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond.

În atare circumstanțe, instanța incorect a considerat că pentru deplasarea peste

hotarele țării a militarului care nu este în funcție este imperios necesar ca

deplasarea propriu-zisă să fie aprobată. Or, instanța eronat a interpretat prevederile

legii, deoarece obligațiile imperative ilegal au fost reținute deoarece reclamanta nu

a efectuat serviciu în funcție astfel acordul prealabil, de către conducătorul

structurii, nu era necesar.

Respectiv, de către instanță, au fost interpretate ilegal dispozițiile art. 5, lit. c)

din același act normativ. Nerespectarea prevederilor regulamentelor militare și

neefectuarea întocmai și la timp a ordinele comandanților, motiv pentru care

sancționarea acesteia cu eliberarea din serviciu militar prin contract este una ilegală

și lipsită de fundament juridic.

La fel, instanțele nu au apreciat că de către reclamantă nu au fost comise careva

delicte care discriminează titlul de militar, dat fiind faptul că prin Ordonanța

Procurorului din 07 septembrie 2016 împotriva sa s-a dispus refuzul de a porni o

cauză penală pe faptul de neîntoarcere la timp din concediu. Faptele stabilite în,

cursul cercetării penale și disciplinare pornite împotriva reclamantei, denotă

motive întemeiate pentru care ultima a fost în imposibilitate de a se prezenta la

serviciu.

2

A menționat că, ordinul contestat a fost emis și fără a ține cont de faptul că de

către reclamantă a fost depusă cererea de prelungire a concediului până la atingerea

copilului a vârstei de 6 ani, care era depusă la momentul emiterii ordinului și care a

fost lăsată fără soluționare.

Deci, concedierea sa a avut loc pentru acțiuni și fapte pe care ea nu le-a comis,

iar pârâtul a cercetat cazul neobiectiv, având inițial tendința de a o supune

răspunderii disciplinare.

Recurenta a solicitat casarea hotărârii din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei

Centru mun. Chișinău și a deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă

integral.

La 03 aprilie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei din 19 decembrie 2018 (f.d. 161).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de către Burdujan Irina, la 08 iunie 2018 împotriva deciziei instanței de

apel din 19 decembrie 2017, este depus în termen, în situația în care la materialele

dosarului date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent lipsesc.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că argumentele Irinei Burdujan invocate în

cererea de recurs nu cad sub incidența nici unui din temei de declarare a recursului

prevăzut la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CtEDO că „... art.

6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de Burdujan Irina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Burdujan Irina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4