3ra-1017/20 — obligarea stabilirii duratei concediului anual de odihna si stabilirii compensatiei banesti pentru concediul nefolosit si repararea prejudiciului moral

3ra-1017/20 — obligarea stabilirii duratei concediului anual de odihna si stabilirii compensatiei banesti pentru concediul nefolosit si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-1017/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General de

Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Andriuța Cristina împotriva Inspectoratului General de Carabinieri al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la obligarea stabilirii duratei concediului anual de odihnă,

obligarea stabilirii compensației bănești pentru concediul nefolosit și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 5 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul depus de Andriuța Cristina, casată hotărârea din 17 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 18 aprilie 2019, Andriuța Cristina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI (în prezent Inspectoratul

General de Carabinieri al MAI) cu privire la obligarea stabilirii duratei concediului

anual de odihnă, obligarea stabilirii compensației bănești pentru concediul nefolosit și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 11 august 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Andriuța Cristina și a fost recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Departamentului

Trupelor de Carabinieri al MAI nr. 1/2-A83/15 din 28 decembrie 2015, fiind obligat

Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI să-i stabilească Cristinei Andiuța,

începând cu 1 februarie 2016, timpul de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până

la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru concediul parțial plătit

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, și a fost încasat de la Departamentul

Trupelor de Carabinieri al MAI salariul pentru absența forțată de la muncă, calculat

pentru 7 ore de muncă, pentru perioada 1 februarie 2016 -11 august 2016.

1

În contextul dat a menționat că hotărârea instanței de fond a fost menținută prin

decizia din 5 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și respectiv încheierea

irevocabilă din 21 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

A relatat că în cadrul procedurii de executare silită a hotărârii sus-enunțate, de

către debitorul Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI a fost emis ordinul nr. 34

din 6 februarie 2019 cu privire la executarea încheierii nr. 023-90/19 din 16 ianuarie

2019 privind primirea, intentarea procedurii de executare, emis de către executorul

judecătoresc, fiind stabilit în pct. 1 timp de muncă parțial de 7 ore pentru perioada de

la 1 februarie 2016 până la 24 octombrie 2016.

A explicat că potrivit extrasului din ordin al Brigăzii nr. 1 mobil-operativă nr. 208

din 27 octombrie 2016 a fost inclusă sintagma „Date referitoare la folosirea

concediilor: pentru anul 2013, i se cuvin 8 (opt) zile. Să i se achite compensația

bănească pentru 8 (opt) zile, concediul nefolosit pentru anul 2013”, iar pentru anul

2016 nefiind indicat nicio mențiune în privința concediului.

A susținut că întru apărarea dreptului încălcat, la data de 5 martie 2019, a expediat

în adresa Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI cererea prealabilă, prin care

a solicitat calcularea și stabilirea duratei concediului anual de odihnă pentru perioada

timpului de muncă parțial stabilit și anume 1 februarie 2016 - 24 octombrie 2016

precum și achitarea compensației bănești pentru concediul nefolosit pentru aceeași

perioadă.

A precizat că la data de 22 martie 2019, Departamentul Trupelor de Carabinieri

al MAI, ca urmare a examinării cererii prealabile a emis răspunsul nr. 1/2-A50/19 din

22 martie 2019 prin care a comunicat despre imposibilitatea satisfacerii cerințelor

înaintate invocând următoarele motive: solicitarea nu se regăsește în hotărârea din

11 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău; la data depunerii cererii

prealabile reclamanta nu îndeplinea serviciul militar prin contract fapt confirmat prin

ordinul Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI nr. 231 ef. din 24 octombrie

2016; aflarea pe rolul instanței de judecată a acțiunii privind încasarea din contul

Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI a salariului pentru absența forțată de

la lucru pentru 7 ore de muncă pentru perioada 12 august 2016-24 octombrie 2016.

Având în vedere prevederile art. 17 Cod administrativ, a remarcat că dreptul

vătămat este dreptul de a beneficia de achitarea compensației bănești pentru concediul

anual nefolosit calculat pentru perioada timpului de muncă parțial stabilit și anume

1 februarie 2016 – 24 octombrie 2016, drept apărut la data de 6 februarie 2019, când

prin ordinul Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI nr. 34 ef. din aceeași dată

a fost stabilit timp de muncă parțial pentru perioada de 1 februarie 2016 – 24 octombrie

2016.

A afirmat că dreptul la concediu anual de odihnă este unul garantat și este acordat

tuturor salariaților care activează, respectiv reieșind din faptul că a fost lipsită de

posibilitatea de a munci, ce se constată prin hotărârea din 11 august 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI odată cu

stabilirea timpului de muncă parțial și dispunerea achitării salariului pentru aceeași

perioadă, urma să ofere și concediul anual pentru aceeași perioadă.

Prin urmare, este de părere că Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI în

mod neîntemeiat a respins solicitarea cu privire la calcularea concediului anul pentru

2

perioada 1 februarie 2016-24 octombrie 2016 și achitarea compensației pentru

nefolosirea acestuia.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 971 alin. (1) și (2), 112, 119 alin.

(1) din Codul muncii, art. 14 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din

22 iulie 2005, pct. 114, 117 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a

serviciului militar în Forțele Armate aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din

17 august 2006, art. 20, 36 alin. (1), 189 alin. (1) Cod administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea Departamentului Trupelor de Carabinieri

al MAI la calcularea, stabilirea duratei concediului anual de odihnă pentru perioada

timpului de muncă parțial stabilit pentru perioada 1 februarie 2016-24 octombrie 2016,

obligarea Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI la achitarea compensației

bănești pentru concediul nefolosit pentru perioada 1 februarie 2016-24 octombrie 2016,

conform legislației în vigoare și repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

La 10 ianuarie 2020, Andriuța Cristina a depus apel împotriva hotărârii din

17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 5 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus

de Andriuța Cristina, casată hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind

obligat Inspectoratul General de Carabinieri al MAI să-i achite Cristinei Andriuța

compensația bănească pentru concediul nefolosit pentru perioada 1 februarie 2016-

24 octombrie 2016 și a fost încasat de la Inspectoratul General de Carabinieri al MAI

în beneficiul Cristinei Andriuța prejudiciul moral în mărime de 500 lei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 971

alin. (1) și (2), 112, 114 alin. (1) lit. c). 115 alin. (1) și (2) din Codul muncii, art. 2006

alin. (1), 2036 alin. (1) 2037 alin. (1) și alin. (2) Cod civil, care reglementează aspecte

ce țin de garanții pentru salariații cu timp de muncă parțial, concediul de odihnă anual,

calcularea vechimii în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual, modul de

acordare a concediului de odihnă anual, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o

autoritate publică sau de o persoană cu funcții de răspundere, repararea prejudiciului

moral, mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanță de apel

a reținut că angajatul odată cu repunerea în drepturile încălcate, beneficiază și de

celelalte drepturi de care a fost lipsit, inclusiv dreptul la concediu, respectiv de dreptul

la plata compensației pentru concediul nefolosit. Totodată a reținut că suma de 500 lei

cu titlu de reparare a prejudiciului moral suportat de Andriuța Cristina este suficientă

pentru a compensa consecințele vătămării dreptului acesteia.

La 4 septembrie 2020, Inspectoratul General de Carabinieri al Ministerului

Afacerilor Interne a depus recurs motivat împotriva deciziei din 5 august 2020 a Curții

de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată.

A menționat că prin hotărârea din 11 august 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de către

Andriuța Cristina și a fost recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Departamentului

3

Trupelor de Carabinieri al MAI nr. 1/2-A83/15 din 28 decembrie 2015, fiind obligat

Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI să-i stabilească Cristinei Andiuța,

începând cu 1 februarie 2016, timpul de muncă parțial de 7 ore în funcția deținută până

la survenirea riscului asigurat cu păstrarea indemnizației pentru concediul parțial plătit

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, și a fost încasat de la Departamentul

Trupelor de Carabinieri al MAI salariul pentru absența forțată de la muncă, calculat

pentru 7 ore de muncă, pentru perioada 1 februarie 2016 - 11 august 2016, în rest

pretenția Cristinei Andriuța privind încasarea prejudiciului moral în mărime de

1000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

A susținut că, hotărârea sus-menționat fiind supusă căilor de atac a fost menținută,

devenind irevocabilă prin încheierea din 21 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

În contextul dat, a indicat că la data de 6 februarie 2019 a fost emis Ordin nr. 34

cu privire la executarea încheierii nr. 023-90/19 din 16 ianuarie 2019 privind primirea,

intentarea procedurii de executare, emis de către executorul judecătoresc

Ghețiu Liudmila, prin care a fost stabilit intimatei timpul de muncă parțial de 7 ore în

funcția deținută până la survenirea riscului asigurat, cu păstrarea indemnizației pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, pentru perioada de timp de la 1 februarie

2016 până la 24 octombrie 2016 și calcularea, achitarea în beneficiul Cristinei Andriuța

a salariului pentru absența forțată de la muncă, calculat pentru 7 ore, pentru perioada

1 februarie 2016-11 august 2016.

Astfel, a explicat că Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI și-a onorat

obligația de executare a hotărârea din 11 august 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău.

A precizat că solicitarea cu privire la calcularea și stabilirea duratei concediului

anual de odihnă și achitarea compensației bănești pentru concediul nefolosit pentru

perioada de timp de la 1 februarie 2016 până la 24 octombrie 2016, nu se regăsește în

hotărârea din 11 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, iar în această

perioadă intimata se afla în concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani

fapt confirmat prin ordinul nr. 132 ef. din 23 septembrie 2014.

A afirmat că în prezenta acțiune, Andriuța Cristina solicită obligarea stabilirii

duratei concediului anual de odihnă pentru perioada timpului de muncă parțial stabilit

pentru perioada de 1 februarie 2016 - 24 octombrie 2016, obligarea achitării

compensației bănești pentru concediul nefolosit pentru perioada de 1 februarie 2016 -

24 octombrie 2016 și compensarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, fiind

pretenții rezultate ca urmare a executării de către recurent a hotărârii judecătorești din

11 august 2016.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că motivarea recursului depusă împreună cu cererea de recurs la instanța de apel

la data de 4 septembrie 2020 (f. d. 141) este în termen, or, decizia recurată ce constituie

obiectul prezentului recurs a fost notificată recurentului la data de 12 august 2020

(f. d. 139).

Intimata, Andriuța Cristina a recepționat recursul la 25 septembrie 2020, fapt ce

rezultă din avizul de recepție a scrisorii recomandate (f. d. 155), însă nu și-a valorificat

dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

5

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Inspectoratul General de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Inspectoratul General de Carabinieri al Ministerului Afacerilor

Interne, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6