2ra-1697/16 — recunoașterea ilegalității refuzului de angajare, obligarea angajării în funcție și repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 2ra-1697/16

instanța de apel: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

ÎN C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Craiu, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Andrei Lecovici, avocatul Victoria Gamurari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Lecovici

împotriva Societății cu răspundere limitată „Star Kebab” cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului de angajare, obligarea angajării în funcție și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Andrei Lecovici și menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 14 iulie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 18 februarie 2015, Andrei Lecovici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Star Kebab” cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului de angajare, obligarea angajării în funcție și repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în temeiul ordinului pârâtei

din 26 decembrie 2013, se află în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului

pînă la împlinirea vârstei de 3 ani.

Menționează că, conform legislației în vigoare, el are dreptul de a munci cu

un regim de lucru redus și cu păstrarea dreptului de a beneficia de indemnizația

pentru creșterea copilului.

Susține că, în legătură cu faptul că, familia sa întâmpina dificultăți materiale,

el a depus la SRL „Star Kebab” o cerere, prin care a solicitat angajarea în funcția

deținută anterior, cu durata redusă a timpului de muncă, însă ultima a refuzat,

astfel, încălcându-i drepturile sale constituționale.

Afirmă că, prevederile art. art. 9 alin. (1), 10 alin. (2), 49 și 124 din Codul

muncii, precum și ale art. 43 din Constituția RM obligă angajatorul în persoana

SRL „Star Kebab” să-i acorde un loc de muncă, însă ultimul ignoră aceste

prevederi legale.

Solicită recunoașterea ilegalității refuzului pârâtei de angajare în funcție,

obligarea pârâtei de a emite un ordin de angajare în funcția de bucătar, cu durata

1

redusă a timpului de muncă și încasarea de la pârâtă a salariului mediu stabilit în

sectorul real la data emiterii hotărârii judecătorești pentru perioada privării de

posibilitatea de a munci.

Ulterior, Andrei Lecovici a depus o cerere de concretizare a pretențiilor,

solicitând. încasarea de la pârâtă a sumei de 47262,44 lei, cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 90802 lei, cu titlu de prejudiciu moral

La data de 21 aprilie 2015, Andrei Lecovici a depus o cerere de concretizare

a pretențiilor, solicitând încasarea de la pârâtă a sumei de 32840,06 lei, cu titlu de

prejudiciu material și a sumei de 13620,30 lei, cu titlu de prejudiciu moral

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 iulie 2015 acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin aplicarea prevederilor art.

art.75 alin. (2), 76 lit. a), 97 alin. (1) și 98 alin. (4) din Codul muncii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Andrei Lecovici și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 23 mai 2016, reprezentantul lui Andrei Lecovici, avocatul

Victoria Gamurari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt

neîntemeiate și ilegale, deoarece instanțele judecătorești nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Menționează că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, nu au ținut

cont de faptul că, recurentul este în drept să solicite angajarea sa în funcție.

Susține că, instanțele judecătorești, respingând pretențiile cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, nu au ținut cont de prevederile art. art.

329 alin. (1) și 330 alin. (1) din Codul muncii.

Afirmă că, recurentul a solicitat repararea prejudiciului material cauzat prin

reținerea carnetului de muncă pe parcursul a 11 luni și 17 zile.

Relevă că, recurentul a fost purtat pe drumuri, era supus suferințelor psihice

din motiv că, nu îi este asigurat un loc de muncă conform cerințelor invocate, cu

condiții salariale decente, pentru a fi în posibilitate de a-și întreține familia sa, în

care sunt doi copii minori.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele pricinii rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate

în adresa recurentului la data de 06 mai 2016 (f. d. 78), iar cererea de recurs a fost

depusă de către reprezentantul acestuia la data de 23 mai 2016 (f. d. 79).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

lui Andrei Lecovici, avocatul Victoria Gamurari nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către reprezentantul lui Andrei Lecovici, avocatul Victoria Gamurari,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului lui Andrei Lecovici, avocatul Victoria

Gamurari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului lui Andrei Lecovici, avocatul Victoria Gamurari

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

4