2ra-190/16 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-190/16 Prima instanță: judecătoria Buiucani, mun.Chişinău (jud.G. Moscalciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc) DECIZIE 17 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Seksimp Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei din 08 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin „Seksimp Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Igor Doicov privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 24 decembrie 2014, ÎCS „Seksimp Group” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Doicov solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 9000000 euro sau echivalentul lor în lei la ziua executării hotărîrii şi a cheltuielilor de judecată.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat că pînă în anul 2011 a deţinut dreptul de proprietate asupra zece grajduri pentru creşterea porcinelor în satul Grebleşti, rl Străşeni. La data de 18 iunie 2010, a încheiat cu SRL „Triftex Imрех” un contract de locaţiune a grajdurilor pentru creşterea porcinelor şi a terenului aferent, prin care s- a obligat să transmită în posesie şi folosinţă pe un termen de 5 ani bunurile imobile, iar SRL „Triftex Impex” s-a obligat să achite chiria lunar rentru folosirea grajdurilor. Chiria pentru primul an a constituit suma de 3600 euro. Menţionează că, contractul a fost întocmit de către pîrîtul Igor Doicov şi a fost pus la dispoziţia directorului ÎCS „Seksimp Group” SRL-Blaz Svetek, la fel, şi datele prevăzute în contract au fost introduse de Igor Doicov.

Susţine că, datele cu privire la contul bancar au fost indicate eronat în contractul de locaţiune de către SRL „Triftex Impex”, fiind indicat contul bancar nr.VICBMD2X473 2374478946, cont bancar ce aparţine lui Blaz Svetek ca 1 persoană fizică, însă contul bancar al ÎCS „Seksimp Group” SRL în euro este AIB 2251927041524. Consideră că, aceste date au fost întroduse intenţionat eronat de către Igor Doicov. Afirmă că, la data de 05 august 2010 între SRL „Lenard Agro” şi SRL„Triftex Impex” au fost încheiate două contracte de vînzare- cumpărare. Unul din care avea ca obiect vînzarea de către SRL„Triftex Impex” a furajului pentru porcine, iar cel de al doilea avea ca obiect vînzarea a 2500 de capete de porcine companiei SRL „Lenard Agro”.

Raporturile contractuale stabilite dintre SRL„Lenard Agro” şi SRL„Triftex Impex” în baza acestor două contracte sunt separate de raporturile contractuale stabilite dintre SRL „Triftex Impex” şi ÎCS „Seksimp Group” SRL în baza contractului din data de 18 iunie 2010 şi nu sunt conexe. Relatează că, la data de 22 februarie 2011, SRL „Triftex Impex” în persoana lui Igor Doicov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Seksimp Group” SRL, prin care a solicitat rezilierea contractului de locaţiune din 18 iunie 2010 încheiat între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi SRL„Triftex Impex” privind locaţiunea bunurilor imobile. Consideră că, prin acţiuni ilicite ale lui Igor Doicov, prin intermediul firmelor create cu acest scop SRL “Triftex Impex” şi SRL„Lenard Agro” au lipsit ÎCS “Seksimp Group” SRL de dreptul de proprietate asupra tuturor acestor grajduri de creştere a porcinelor.

Începînd cu anul 2011, ÎCS „Seksimp Group” SRL nu mai putea transmite în folosinţă grajdurile sale către alţi antreprenori cu care a stabilit relaţii de locaţiune şi anume cu D.O.O SIMPEKS cu sediul în Slovenia, companie cu care a încheiat la data de 09 ianuarie 2010 contracte de locaţiune a acestor grajduri. La data de 02 noiembrie 2011, D.O.O. SIMPEKS a înaintat o reclamaţie către ÎCS „Seksimp Group” SRL, prin care a solicitat de а-i fi reparat prejudiciul material în mărime de 3000000 euro pentru faptul că nu i-а fost transmis în folosinţă şi posesie grajdurile, conform obiectului contractului din 09 ianuarie 2010. Declară că, este obligat la repararea prejudiciului material pentru netransmiterea în termen a posesiei şi folosinţei grajdurilor către D.O.O SIMPEKS în sumă de 3000000 euro pentru perioada de un an de zile.

Din cauză că timp de trei ani nu au fost transmise grajdurile în posesia şi folosinţa către D.O.O. SIMPEKS datorită acţiunilor ilicite a pîrîţilor, adică din 2011 pînă în 2014, compania ÎCS „Seksimp Group” SRL este obligată să achite suma de 9000000 euro companiei D.O.O. SIMPEKS cu titlu de prejudiciu material. Notează că, această sumă constituie suma solicitată de D.O.O. SIMPEKS rezultînd din venitul care urma a fi obţinut în cazul în care era executată obligaţia de către ÎCS „Seksimp Group” SRL de a transmite grajdurile în termenul prevăzut de contractul de locaţiune din 09 ianuarie 2010 şi anume nu mai tîrziu de 01 ianuarie 2011. Venitul ratat s-a calculat de către D.O.O. SIMPEKS rezultînd din numărul de capete de porci care urmau a fi crescuţi de către D.O.O SIMPEKS.

Indică că, executarea acestei obligaţii a fost împiedicată prin acţiunile ilegale ale pîrîtului. 2 Prin hotărârea din 10 iunie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, s-a respins ca fiind neîntemeiată şi tardivă cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Seksimp Group” SRL împotriva lui Igor Doicov privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. Prin decizia din 08 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de ÎCS „Seksimp Group” SRL şi s-a menţinut hotărârea din 10 iunie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău. La data de 17 noiembrie 2015, ÎCS „Seksimp Group” SRL a declarat recurs împotriva deciziei din 08 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Indică că, instanţele ierarhic inferioare au concluzionat că acţiunea înaintată împotriva lui Igor Doicov este neîntemeiată şi tardivă, ceea contravine practicii Curţii Supreme de Justiţie care a stabilit că o acţiune este neîntemeiată sau tardivă. Consideră că, instanţa de fond greşit a cocluzionat că acţiunea este depusă tardiv, menţionînd că acţiunile lui Doicov Igor sunt din iunie 2010 şi februarie 2011, însă instanţa de fond nu aplicat prevederile art. 272 alin. (1) Cod civil. Menţionează că, instanţa de fond nu a luat în considerare că au aflat despre încălcarea dreptului atunci cînd hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie a devenit irevocabilă, adică la data de 11 octombrie 2012. În opinia sa, trei ani de zile nu au expirat pînă la momentul actual din momentul de cînd au aflat despre faptul că Igor Doicov a fos implicat în aceste acţiuni ilicite.

Or, despre faptul că a fost pregătită o schemă bine gîndită de a-l deposeda de bunuri a constatat cînd a aflat despre irevocabilitatea acestei hotărîri. Reiterează că, instanţelele ierarhic inferioare au aplicat eronat legea civilă pirivind calcularea termenului de prescripţie extinctivă. Precizează că, Igor Doicov a participat în procesul civil prin care a fost lipsit de bunurile imobile, ce aparţin ÎCS “Seksimp Group” SRL, însăşi pîrîtul recunoaşte acest fapt prin referinţa depusă. Deşi nu recunoaşte că a particpat de la începutul acestui proces, acesta a participat în calitate de reprezentat şi la faza executării hotărîrii judecătoreşti în care au fost vîndute ilegal la licitaţie bunurile ce aparţineau ÎCS “Seksimp Group” SRL.

Respectiv, în opinia sa, se observă modalitatea în care a fost realizată schema ilegală de lipsire de bunuri de către Igor Doicov prin începerea procesului civil şi participarea la executarea hotărîrii judecătoreşti. Indică că, pîrîtul a întocmit contractele de locaţiune şi a perfectat cererea de chemare în judecată, deşi nu a fost semnată de el. În opinia sa, Igor Doicov a participat la multe acţiuni ale schemei ilegale şi din umbră. Igor Doicov expedia scrisori cu plicuri goale pe adresa ÎCS “Seksimp Group” SRL, cu scopul de a obţine nişte avizuri de recepţie în vederea îndeplinirii planului său meschin de a lipsi ÎCS “Seksimp Group” SRL de bunurile sale imobile. Consideră că, acţiunile lui Igor Doicov sunt ilegale, din care motiv a depus plîngere la poliţie, iar în prima instanţă acesta a recunoscut că împotriva lui a fost depusă plîngere.

3 Invocă că, instanţa de fond eronat a concluzionat că acţiunile acestuia nu sunt dovedite a fi ilegale, deoarece, în opinia sa, este cert faptul că ÎCS “Seksimp Group” SRL a fost lipsit de bunurile sale imobile pe motiv că nu au fost identificate nişte conturi bancare de către SRL “Triftex Impex”. Remarcă că, în hotărîrea instanţei de fond se indică că în cerea de apel Blaz Svetek a menţionat conturile în contractul de arendă, însă, specific că, cererea de apel a fost depusă de Liza Gaidău, fosta contabilă, care în opinia sa, a fost implicată în această schemă criminală, fiind depusă plîngere şi împotriva ei. Relatează că, în hotărîrea instanţei de fond se indică că Igor Doicov nu este responsabil de cauzarea prejudiciului, dat fiind faptul că este avocat şi acesta nu este responsabil pentru acţiunile clientului.

Însă, în opinia sa, Igor Doicov este implicat în acţiuni criminale, urmînd să răspundă pentru prejudiciul cauzat în special prin expedierea scrisorilor cu plicuri goale, întocmind actele de procedură corespunzătoare ca prin acţiuni raider de a fi lipsit de bunuri. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 08 octombrie 2015, iar recurentul a declarat recurs la 17 noiembrie 2015, ceea ce denotă că recursul declarat de ÎCS “Seksimp Group” SRL la data de 17 noiembrie 2015, este în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 ianuarie 2016 completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Seksimp Group” Societate cu Răspundere Limitată şi va casa parţial decizia instanţei de apel şi parţial a primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Conform art.14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obţine ca urmare venituri, 4 persoana lezată este în drept să ceară, pe lîngă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie.

Conform art. 602 alin.(1), (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 1398 alin. (1), (2) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 118 alin.(1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia respingerii acţiunii înaintate de Întreprinderea cu Capital Străin „Seksimp Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Igor Doicov privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată ca fiind netemeiată, doar că incorect au respins-o ca fiind şi tardivă. Din materialele pricinii rezultă că la data de 18 iunie 2010, între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi SRL „Triftex Impex” a fost încheiat un contract de locaţiune a grajdurilor pentru creşterea porcinelor şi a terenului aferent(f.d.5-7).

Prin hotărîrea din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie s-a reziliat contractul complex cu elemnte de locaţiune şi arendă din 18 iunie 2010 încheiat între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi SRL „Triftex Impex” şi s-a încasat de la ÎCS „Seksimp Group” SRL în beneficiul SRL „Triftex Impex” cu titlu de prejudiciu suma de 1219000, 00 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată în sumă de 36770, 00 lei (f.d.55-57). Prin decizia din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de ÎCS „Seksimp Group” SRL; s-a menţinut hotărîrea din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie, s-a încasat cu titlu de taxă de stat pentru depunerea apelului suma de 15000 lei de la ÎCS „Seksimp Group” SRL, iar de la suma de 7427 lei cu titlu de taxă de stat pentru depunerea cererii de apel a fost scutit (f.d.58-61).

5 Prin decizia din 11 octombrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie s-a declarat inadmisibil recursul depus de ÎCS „Seksimp Group” SRL (f.d.62-64). Astfel, Colegiul reţine că la examinarea litigiului nemijlocit între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi SRL „Triftex Impex”, obiectul căruia a fost însăşi contractul de locaţiune a grajdurilor pentru creşterea porcinelor şi a terenului aferent din 18 iunie 2010, s-au stabilit circumstanţele încheierii şi executării contractului acestuia şi în consecinţă, s-a constatat că rezilierea acestuia a avut loc ca rezultat al acţiunilor culpabile ale ÎCS „Seksimp Group” SRL, fiind prejudiciată SRL „Triftex Impex”.

Colegiul ia în considerare şi faptul că în cadrul aceluiaş litigiu a fost constatat faptul că Igor Doicov nu a participat la încheierea contractului de locaţiune din 18 iunie 2010, rezultînd din probele administrate, inclusiv şi înscrisurile prezentate de Svetek Blaz, ceea ce se desprinde din textul actelor de dispoziţie menţionate supra. La caz, Colegiul precizează că prin acţiunea depusă, ÎCS „Seksimp Group” SRL pretinde că contractul de locaţiune a grajdurilor pentru creşterea porcinelor şi a terenului aferent din 18 iunie 2010, încheiat între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi SRL „Triftex Impex”, a fost întocmit de către pîrîtul Igor Doicov şi a fost pus la dispoziţia directorului ÎCS „Seksimp Group” SRL- Svetek Blaz, iar Igor Doicov ar fi introdus intenţionat contul personal al lui Svetek Blaz, în loc de contul ÎCS „Seksimp Group” SRL.

În acest sens, instanţa de recurs consideră justă aprecierea instanţelor ierarhic inferioare referitor la faptul că ÎCS „Seksimp Group” SRL nu a prezentat careva probe care să ateste că contractul nominalizat ar fi fost întocmit de către pîrîtul Igor Doicov, iar acţiunile acestuia ar fi provocat careva prejudicii ÎCS „Seksimp Group” SRL. La fel, Colegiul ia în considerare şi fapul că avocatul Igor Doicov a reprezentat interesele SRL „Triftex Impex” în cadrul procedurii de executare ce viza contractul de locaţiune, începînd cu a doua jumătate a lunii mai a anului 2011, cînd a fost angajat pentru a reprezenta interesele întreprinderii creditoare în procedura de executare intentată în baza documentului executoriu emis în baza hotărîrii din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie, cînd a şi aflat de existenţa societăţilor ÎCS “Seksimp Group” SRL şi a SRL “Triftex Impex”, fapt constatat şi de instanţele ierarhic inferioare.

Prin urmare, Colegiul consideră corectă aprecierea instanţelor ierarhic inferioare precum că pîrîtul Igor Doicov nu a participat la încheierea contractului de locaţiune a grajdurilor pentru creşterea porcinelor şi a terenului aferent din 18 iunie 2010, între ÎCS “Seksimp Group” SRL şi SRL “Triftex Impex”. Mai mult de atît, este inexplicabilă poziţia reclamantului, în condiţiile cînd acesta nu a demonstrat de unde puteau să fie cunoscute pîrîtului datele lui personale, cu atît mai mult contul bancar. Tot aici, este de menţionat că în cererea de apel datată cu 28 octombrie 2011 semnată personal de administratorul ÎCS “Seksimp Group” SRL- Svetek Blaz, se indică că între agenţii economici a fost încheiat contractul de arendă (locaţiune) şi el fiind unicul fondator al ÎCS “Seksimp Group” SRL, a indicat rechizitele bancare şi numărul contului ce-i aparţine (f.d.38).

6 Din cererea de recurs din 12 iulie 2012 depusă de către ÎCS “Seksimp Group” SRL rezultă că contractele au fost încheiate în Slovacia, iar administratorul “Triftex Impex” SRL s-a deplasat în Slovacia în vederea încheierii acestuia (f.d.42), iar conform scrisorii adresate Curţii Supreme de Justiţie de către Svetek Blaz , se indică expres că “Контракт составил и подписал сам Стримбей Валерий в Любляне ЕС. Словения” (f.d.53), ceea ce denotă că datele bancare din partea ÎCS “Seksimp Group” SRL necesare încheierii contractului puteau fi oferite doar de Svetek Blaz, în condiţiile cînd acestea nu sunt publice şi nu pot fi oferite terţilor de către instituţiile financiare ale RM, fapt corect apreciat şi de instanţelel ierarhic inferioare.

În contextul celor menţionate, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanţelor ierarhic inferioare referitor la lipsa acţiunii prejudiciabile a lui Igor Doicov pretinsă de reclamant prin faptul că contractul ar fi fost întocmit de către pîrîtul Igor Doicov, care şi ar fi introdus intenţionat date eronate în conţinutul contractului. Din răspunsul Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova din 03 martie 2012 rezultă că Svetek Blaz a plecat din Republica Moldova la data de 20 februarie 2009 şi pînă la data de 03 martie 2012 nu a intrat pe teritoriul Republicii Moldova (f.d.65), astfel se exclude întîlnirea nemijlocită între Igor Doicov şi Svetek Blaz în vederea încheierii contractului de locaţiune.

Colegiul consideră corectă constatarea instanţelor ierarhic inferioare precum că la data de 22 februarie 2011, SRL “Triftex Impex”, în persoana administratorului Valeriu Strîmbei, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS “Seksimp Group” SRL la Judecătoria Economică de Circumscripţie, şi nu Igor Doicov, ca reprezentant al SRL “Triftex Impex”, cum invocă reclamantul. Tot aici, este de menţionat Igor Doicov a fost angajat ca avocat a SRL “Triftex Impex” în luna martie anului 2012, pentru participare în instanţa de apel (f.d.55-61). Mai mult de atît, din hotărîrea din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie rezultă că Igor Doicov nu a participat la procesul respectiv, în condiţiile cînd aceasta reflectă în conţinut participanţii la proces şi poziţia acestora (f.d.55-57).

Colegiul reţine ca fiind corectă aprecierea instanţelor ierarhic inferioare referitor la faptul că avocatul Igor Doicov a reprezentat interesele SRL “Triftex Impex” în litigiu cu ÎCS “Seksimp Group” SRL privind rezilierea contractului din 18 iunie 2010 cu privire la locaţiunea grajdurilor pentru creşterea porcinelor şi a terenului aferent, încheiat între SRL “Triftex Impex” şi ÎCS “Seksimp Group” SRL şi încasarea prejudiciului material, începînd cu luna martie 2012, în instanţele de apel şi recurs. Mai mult de atît, reprezentarea intereselor SRL “Triftex Impex” de către avocatul Igor Doicov a avut loc în limitele legislaţiei în vigoare, nu a fost recunoscută ca fiind în afara cadrului legal şi nu constituie obiect de cercetarea a organelor de drept, or, în acest sens nu au fost prezentate careva acte prin care acţiunele lui Igor Doicov să fie recunoscute ilicite.

Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanţelor ierarhic inferioare precum că nu este confirmată poziţia reclamantului referitor la faptul că datorită acţiunilor ilegale întreprinse de către Igor Doicov, începînd cu anul 2011 ÎCS 7 “Seksimp Group” SRL nu mai putea transmite în folosinţă grajdurile sale către D.O.O. SIMPEKS din Slovenia, circumstanţă ce ar fi dus la naşterea obligaţiei reclamantului de a achita faţă de compania dată prejudiciul material în sumă de 9000000 de euro, conform contractului încheiat la data de 09 ianuarie 2010 între ÎCS “Seksimp Group” SRL şi D.O.O. Simpeks (Slovenia), cererea D.O.O. Simpeks din 02 noiembrie 2011 şi acordul de închidere a datoriei din 08 ianuarie 2014 (f.d.

11- 14). La caz, Colegiul remarcă că contractul de locaţiune între SRL „Triftex Impex” şi ÎCS Seksimp Group” SRL a fost încheiat la data de 18 iunie 2010, iar contractul privind închirierea aceloraşi bunuri, între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi D.O.O. Simpeks (Slovenia), a fost încheiat la data de 09 ianuarie 2010, cu menţiunea că la data de 01 ianuarie 2011 se vor transmite bunurile, în perioada cînd contractul între SRL „Triftex Impex” şi ÎCS „Seksimp Group” SRL era încă valabil. Tot aici, este de menţionat că contractul încheiat între ÎCS „Seksimp Group” SRL şi D.O.O. SIMPEKS din Slovenia stipulează obligaţia privind achitarea anuală a chiriei, însă rechizitele bancare lipsesc.

Mai mult de atît, Colegiul notează ca fiind corectă constatarea instanţelor ierarhic inferioare referitor la faptul că prin Extrasul din Registrul bunurilor imobile se confirmă că ÎCS „Seksimp Group” SRL, începînd cu data de 01 ianuarie 2011, avea posibilitatea reală de a dispune de bunurile sale, inclusiv şi să le transmită terţelor persoane, or, careva probe care să ateste contrariul nu au fost prezentate. Răspunderea delictuală se naşte prin încălcarea unor drepturi absolute ale persoanei vătămate (dreptul de proprietate, la viaţă, sănătate etc.). De aceea răspunderea pentru dauna cauzată persoanei umane poate avea numai caracter delictual, independent de faptul se afla sau nu persoana vătămată în raporturi contractuale cu delincventul.

Pentru apariţia răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplineşte temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil. Componenţa delictului civil constituie o totalitate de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componenţa delictului civil include următoarele elemente (condiţii): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Acestea sunt condiţiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja şi în lipsa unor condiţii.

Astfel, Colegiul precizează că rezultînd din condiţiile obligatorii ce atestă existenţa prejudiciului, şi anume: acţiunea ilicită a persoanei, culpa persoanei, prejudiciul cauzat, legătura cauzală dintre acţiunea ilicită a persoanei şi prejudiciul cauzat, în raport cu circumstanţele cauzei, probele administrate, sub aspectul pertinenţei şi concludenţei acestora, nu au confirmat existenţa condiţiilor ce ar obliga pîrîtul la plata prejudiciului ÎCS „Seksimp Group” SRL. Cu referire la concluzia instanţelor ierarhic inferioare referitor la respingerea acţiunii ca fiind tardivă, Colegiul o consideră greşită, din următoarele considerente. 8 Conform art.267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Astfel, prescripţia extinctivă este termenul, la expirarea căruia în cazul în care acţiunea n-a fost înaintată, se stinge dreptul civil, apărut în urma delictului civil, la admiterea acţiunii- dreptul la apărare pe calea acţiunii civile – dreptul la acţiune. Prescripţia extinctivă nu afectează dreptul subiectiv încălcat, prescripţia se răsfrînge asupra posiblităţii exercitării forţate a dreptului la admiterea acţiunii, adică a dreptului la acţiune. De aici rezultă că prescripţia extinctivă este determinată ca termenul pentru apărarea dreptului pe calea acţiunii în justiţie (dreptul la admiterea acţiunii) a persoanei, dreptul căreia a fost încălcat. Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescriptie extinctiva începe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.

Dreptul la actiune se naste la data cind persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Conform aliniatului 4 al aceluiaşi articol, în acţiunile privind răspunderea delictuală, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Astfel, legislaţia civilă face legătura dintre acţiunea tremenului de prescripţie cu încălcarea dreptului. Aceasta înseamnă că pînă în momentul în care dreptul subiectiv sau interesul protejat de lege nu sunt încălcate, nu poate fi vorba despre începutul curgerii termenului de prescripţie.

Termenul de prescripţie în general nu curge dacă dreptul subiectiv, care se cere a fi protejat în general nu există La caz, Colegiul relevă lipsa constatării perioadei cînd precum că au avut loc acţiunile ilegale ale pîrîtului în rezultatul căreia se pretinde recuperarea prejudiciului, ceea ce denotă că începutul termenului acesta nu poate fi considerat a fi iunie 2010 sau februarie 2011. Or, reclamantul invocă acţiuni întreprinse de către pîrît şi după datele menţionate şi anume anul 2012 cînd pîrîtul a participat ca reprezentat al SRL „Triftex Impex” la executarea unor acte judecătoreşti. Mai mult de atît, Colegiul reţine că această circumstanţă nu a fost constată nici de prima instanţă şi nici instanţa de apel, însă concluzionînd asupra tardivităţii acţiunii instanţele de judecată au rezultat din poziţia reclamantului, în condiţiile cînd pretenţia reclamantului a fost deja examinată sub aspectul temeiniciei, în consecinţă fiind respinsă ca neîntemeiată.

În circumstanţele de fapt şi de drept menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul şi va casa decizia din 08 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 10 iunie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chiţinău, în partea respingerii acţiunii ca fiind tardivă. În baza celor expuse, în conformitate art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Seksimp 9 Group” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează decizia din 08 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 10 iunie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin „Seksimp Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Igor Doicov privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, în partea respingerii acţiunii ca fiind tardivă. În rest, decizia din 08 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 10 iunie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, se menţine. Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Dumitru Mardari Oleg Sternioală 10