2rac-218/17 — încasarea dobînzii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea dobînzii
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2rac-218/17 — încasarea dobînzii (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: V. Gîrleanu dosarul nr. 2rac-218/17
instanța de apel: M. Guzun, V. Brașoveanu, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
14 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Societatea Comercială ,,Agroemax” Societate cu Răspundere Limitată,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale
,,Agroemax” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere
Limitată „Miradera” cu privire la încasarea dobânzii și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Societatea Comercială ,,Agroemax” Societate cu
Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din
18 decembrie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial,
c o n s t a t ă :
La 22 noiembrie 2013, SC ,,Agroemax” SRL a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Miradera” cu privire la încasarea dobânzii și a cheltuielilor
de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că SC ,,Agroemax” SRL și SRL „Miradera” au
încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare conform cărora SRL „Miradera” s-
a obligat să livreze către cumpărător, porcine și utilaj pentru creșterea acestora.
În contextul dat, susține că agenții economici sus menționați au încheiat
contractul nr. 2009/2 din 07 iulie 2008 cu acord adițional, contractul nr. 1907-2011 din
01 august 2011, contractul nr. 1011-11 din 10 noiembrie 2011 și contractul nr. 1611-
11 din 16 noiembrie 2011.
Relevă că potrivit clauzelor contractuale de achitare a utilajului, precum și de
achitare a porcinelor din momentul încheierii primului contract sub numărul 2009/2
din 07 iulie 2008, SC ,,Agroemax” SRL a transferat către SRL „Miradera” suma de
7 343 188,93 lei.
La rândul său vânzătorul SRL „Miradera”, a pus la dispoziția cumpărătorului
SC ,,Agroemax” SRL utilaj pentru creșterea porcinelor în valoare de 6 739 215,05 lei.
Menționează că potrivit clauzelor contractelor de vânzare-cumpărare
nominalizate anterior, achitarea utilajului pentru creșterea porcinelor prevedea plata
sumelor în avans.
Din aceste considerente, cumpărătorul SC ,,Agroemax” SRL a achitat către
vânzător SRL „Miradera” o sumă mai mare decât costul utilajului împreună cu costul
porcinelor.
La capitolul dat, afirmă că diferența dintre sumele achitate de către cumpărător
în avans și utilajul livrat și instalat de către vânzător constituie suma de 603 973,88 lei.
Indică că întru soluționării litigiului pe cale amiabilă, în adresa pârâtului au fost
transmise mai multe pretenții, ultima fiind transmisă la data de 02 martie 2013.
Relatează că din momentul recepționarii pretenției, prin intermediul telefonului,
cât și în cadrul întrevederilor cu conducerea SC ,,Agroemax” SRL, administrația
SRL „Miradera” a dat asigurări că în cel mai scurt timp sumele bănești pentru producția
care nu a fost livrată vor fi transferate pe conturile SC ,,Agroemax” SRL.
La 25 aprilie 2013, SC ,,Agroemax” SRL a solicitat eliberarea ordonanței
judecătorești în suma de 603 973,88 lei, în rezultat la data de 30 aprilie 2013,
Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a eliberat ordonanța judecătorească nr. 2p/o-
3099/13 prin care a încasat suma de 613 033,49 lei.
Consideră că reieșind din faptul că până în prezent debitorul nu a stins datoria
față de creditor, este în drept să încaseze dobânda de întârziere pentru perioada
întârzierii executării obligațiilor în baza prevederilor art. 619 alin. (2) din Codul civil.
Astfel, pentru perioada 07 martie 2013-25 aprilie 2013 suma dobânzii de
întârziere constituie 10 275,82 lei, iar pentru perioada 26 aprilie 2013-12 noiembrie
2013 suma dobânzilor de întârziere constituie 41 368,07 lei.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 617, art. 619 alin. (2) din Codul
civil.
Solicită încasarea de la SRL „Miradera” în beneficiul SC ,,Agroemax” SRL a
sumei de 51 643,89 lei cu titlu de dobândă de întârziere, a sumei de 1 550 lei cu titlu
de taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și a sumei de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli
de asistență juridică.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 decembrie 2015,
acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasată de la SRL „Miradera” în beneficiul
SC ,,Agroemax” SRL dobânda de întârziere pentru perioada 07 martie 2013-30 aprilie
2013 în mărime de 8 455,63 lei și cheltuielile de judecată care se compun din taxa de
stat în mărime de 270 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, a fost respins apelul
declarat de SC ,,Agroemax” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani
mun. Chișinău din 18 decembrie 2015.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 24 alin. (1) din
Codul de executare, care reglementează aspecte ce țin de calcularea dobânzilor,
penalităților și altor sume rezultate din întârzierea executării, care indică că la cererea
creditorului, executorul judecătoresc este în drept să calculeze și să încaseze dobânzile,
penalitățile și alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcție de rata inflației
și în conformitate cu art. 619 din Codul civil. Cererea privind calcularea sumelor
rezultate din întârzierea executării poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce
deține documentul executoriu prin care se stabilește obligația principală, până la
stingerea acesteia. Sumele menționate se calculează de la data la care hotărârea
judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la
data la care creanța a devenit exigibilă (scadentă) și până la data plății efective a
obligației cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă
și durata suspendării procedurii de executare, în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța de apel
a considerat întemeiată concluzia primei instanțe cu privire la respingerea pretenției de
încasare a dobânzilor de întârziere pentru perioada 30 aprilie 2013-12 noiembrie 2013,
or în virtutea soluționării problemei de încasare a datoriilor prin emiterea ordonanței
judecătorești din 30 aprilie 2013, posibilitatea calculării pentru perioada ce urmează de
după emiterea actului judecătoresc este pusă în seama executorului judecătoresc în
procedura căruia se află documentul executoriu.
La 22 iulie 2016, SC ,,Agroemax” SRL, a declarat recurs împotriva deciziei
instanție de apel solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de
Apel Chișinău din 24 mai 2016 și casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Rîșcani
mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea
să fie admisă integral cu încasarea din contul SRL „Miradera” în beneficiul
SC ,,Agroemax” SRL a sumei de 43 188,26 lei cu titlu de dobândă de întârziere
conform art. 619 din Codul civil, 2 899,58 lei cu titlu de taxa de stat și 3 000 lei cu titlu
de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 49 087,84 lei.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o neîntemeiată deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material,
fiind pasibilă de casare.
Cu referire la prevederile art. 75 alin. (1) lit. d), art. 76, art. 140 alin. (3) din
Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și art. 78 alin. (1) lit. d) din Codul de
executare, afirmă că în speța dată executorii judecătorești nu sunt în drept să calculeze
dobânda legală de întârziere, conform art. 24 din Codul de executare, din motiv că față
de SRL „Miradera” a fost intentată procedura de insolvabilitate și respectiv suspendate
toate procedurile de executare față de acest debitor.
Or, potențialul creditor SC ,,Agroemax” SRL poate să-și valorifice creanțele față
de SRL „Miradera” doar prin obținerea unui titlu executoriu privind încasarea dobânzii
legale de întârziere, și în baza acestui titlu să-i fie validată creanța în procesul de
insolvabilitate, iar în acest sens mențiunea instanței de apel precum că dobânzile legale
de întârziere urmează a fi calculate de către executorii judecătorești este neîntemeiată
și inaplicabilă în cauza dată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 22 iulie 2016, împotriva deciziei instanței de apel din
24 mai 2016, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de
către SC ,,Agroemax” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ,,Agroemax” SRL nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu
a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.
Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,
constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de
către SC ,,Agroemax” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de către SC ,,Agroemax” SRL ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Societatea Comercială ,,Agroemax” Societate cu
Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva