2ra-105/16 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-105/16 Prima instanță: judecătoria Anenii Noi (jud. R. Popescu-Balta) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Vascan, N. Traciuc, V. Negru) DECIZIE 17 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Trans Ager” împotriva deciziei din 08 iulie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată “Trans Ager” împotriva lui Cherdivar Radion privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 12 iulie 2013 SRL „Trans Ager” s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Cherdivar Radion privind încasarea prejudiciului material în sumă de 49788,49 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a invocat că, Cherdivar Radion a fost angajat în funcţie de şofer în cadrul SRL „Trans Ager” mun. Chişinău, în baza ordinului de angajare nr. 137 din 21.08.2012. Conform comenzii de transport nr. 1238 din 29.11.2012, pîrîtul a efectuat transportarea a 271 de televizoare cu autocamionul întreprinderii pe ruta Rusia-Moldova. Susţine că, la data de 02 decembrie 2012, conform actului de control fizic vamal, la postul vamal Tudora, de către inspectorul vamal Oxana Pliuteac, asistat de Cherdivar Radion, a fost efectuat controlul unităţii de transport CJD 447/C348RA. În urma verificării s-a constatat că, din cele 271 de televizoare lipsesc 97 de televizoare de model 32CS460, în sumă de 331923,28 lei.

Astfel, consideră că vinovat de dispariţia mărfii menţionate este Cherdivar Radion. La data de 03 decembrie 2012, Cherdivar Radion a scris o lămurire prin care a explicat directorului SRL “Trans Ager” despre incidentul produs. Conform pct. 1.2 al anexei nr. 1 al contractului de asigurare a mărfii din 10 noiembrie 2012, asigurătorul nu achită franchisă în valoare de 15% în cazul de furt, jaf sau răpire. 1 Astfel, prin dispariţia mărfii în număr de 97 de televizoare, Cherdivar Radion a prejudiciat întreprinderea în sumă de 49788,49 lei, ce constituie 15% din valoarea nerambursată a pagubei de către asigurător. Conform contractului de răspundere materială individuală deplină semnat la 21 august 2012, Cherdivar Radion poartă răspundere deplină pentru prejudiciul adus angajatorului-reclamant.

Prin reclamaţia nr. 02-156/13 din 07 iunie 2013, remisă în adresa lui Cherdivar Radion, SRL „Trans Ager” a intervenit cu solicitarea executării benevole exstrajudiciare a restituirii prejudiciului material adus, cu avertizarea acestuia privind eventualitatea intentării unei proceduri civile în instanţele de judecată cu privire la recuperarea silită a sumei prejudiciului, însă reacţii din partea lui Cherdivar Radion la pretenţia formulată nu s-au manifestat. Solicită reclamantul încasarea de la Cherdivar Radion în beneficiu său a prejudiciului material în sumă de 49788,49 lei, a taxei de stat în mărime de 1493,65 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. În cadrul judecării pricinii, SRL „Trans Ager” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară.

Prin hotărîrea din 02 martie 2015 a judecătoriei Anenii Noi, cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Trans Ager” a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 08 iulie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, apelul depus de SRL “Trans Ager” a fost respins şi menţinută hotărîrea instanţei de fond. La data de 09 septembrie 2015 SRL “Trans Ager” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor judecatoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţele de judecată la examinarea pricinii nu au aplicat norma de drept material care urma a fi aplicată, nu au analizat probele administrate la materialele dosarului, fapt prin ce se confirmă examinarea superficială a pricinii civile.

Afirmă că, atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel greşit au concluzionat faptul că reclamantul nu s-a condus de “Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise”, care expres stipulează funcţiile cu care se încheie contract-tip de răspundere materială deplină.

Susţine că, deşi instanţa de fond la pct. 3 al deciziei adoptate a enumerat în mod desfăşurat toate categoriile de salariaţi prevăzute de actul dat, însă nu a observat sau nu a dorit să menţioneze că la a patra categorie este prevăzut expres sintagma “şi alţi salariaţi care efectuiază păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea valorilor.” Astfel, rezultînd din aceste prevederi este ilegală concluzia instanţei referitor la cele indicate „în contextul normei citate, funcţia de şofer, printre funcţiile cu care se încheie un contract-tip de răspundere materială, nu figurează” or, termenul de „şi alţi salariaţi” include această funcţie.

Menţionează că, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond a dat o soluţie corectă şi întemeiat a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Trans Ager”, însă a înterpretat eronat prevederile “Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise 2 cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise” contrar acestui fapt a declarat nul contractul de răspundere materială individuală deplină încheiat între angajator şi angajat. Totodată, instanţa de apel eronat a concluzionat că între SRL “Trans Ager” şi şoferul Cherdivar Radion urma să fie întocmit un careva act prin care ultimul ar purta răspundere şi faptul că de încărcarea mărfii se face răspunzător compania SRL “Eleronteh”.

Aceste concluzii vin în contradicţie cu prevederile cap. IV, art. 17, pct. 1, pct. 3 din Convenţia de la Geneva la Contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele din 19 mai 1956 la care Republica Moldova a aderat (actul de aderare publicat la 30.03.1993 în Monitorul Oficial nr. 003 şi intrat în vigoare la 30.03.1993), transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cît şi pentru întărzierea în eliberare. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de rãspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.

Declară că, asemenea condiţii sunt prevăzute şi în art. 1007, alin. (1) Cod civil, conform cărora, cărăuşul răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parţială ori pentru deteriorarea încărcăturii în măsura în care distrugerea, pierderea sau deteriorarea a avut loc între momentul preluării şi cel al livrării, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare. Aşadar, consideră că instanţa de apel eronat a concluzionat că o altă persoană juridică se face responsabilă de încărcarea marfei. Acesta avînd obligaţia doar de a pune la dispoziţia transportatorului (cărăuşului) marfa în cantitatea prevăzută de contract. Iar, intimatul Cherdivar Radion a afirmat în instanţele de judecată că el personal a asistat şi semnat actele prin care se confirmă încărcarea mărfii în volum deplin.

Conform prevederilor pct.69 din Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09.12.1999 publicat în MO al RM nr. 42-44/141 din 20.04.2000, în cazul participării şoferului la încărcare sau descărcare el primeşte încărcătura de la bordul automobilului la încărcare şi o predă la bordul automobilului la descărcare. Deci, este cert faptul că şoferul este reprezentantul agentului transportator şi are un şir întreg de obligaţii pe tot parcursul transportării mărfii de la încărcare pînă la descărcare. Relatează că conform pct.79 din Regulamentul circulaţiei rutiere, şoferul este obligat să controleze corespunderea gabaritelor mărfurilor, precum şi fixarea, legarea mărfurilor, care exclude deplasarea încărcăturii în afara caroseriei sau căderea ei din caroserie.

Înscrieri care sînt certificate prin semnătura şoferului. Astfel, agentul transportator pentru netransportarea mărfurilor în volumul prevăzut de contractul de transport marfă, iar expeditorul (destinatarul) de mărfuri pentru neprezentarea la transport a mărfurilor în aceste volume poartă răspundere materială stabilită la înţelegerea părţilor. Agenţii transportatori poartă răspundere pentru integritatea mărfurilor din momentul primirii ei la transport şi pînă la predarea către destinatar. Respectiv, legiutorul nu în zadar a prevăzut răspunderea angajatului faţă de angajator anume în situaţiile de transportare a mărfurilor, fapt neglijat de instanţele de judecată şi care superficial au analizat aceste aspecte prin prisma legislaţiei naţionale şi celei internaţionale care are prioritate în aplicare.

3 Consideră că, anume şoferului Cherdivar Radion i-а fost transmisă cantitatea deplină a mărfii care a dispărut pînă la predarea ei destinatarului. Acestea fiind confirmată prin actul de control vamal întocmit pe numele intimatului Cherdivar Radion. La fel, invocă că, conform prevederilor prevăzute în Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 02.12.1999 publicat în MO al RM nr. 42-44/141 din 20.04.2000, în cazul transporturilor interurbane destinatarul mărfurilor este obligat să primească de la agentul transportator încărcătura furnizată. În cazul sosirii mărfurilor, mizarea cărora nu este prevăzută în contractul de transportare a mărfurilor cu mijloace de transport auto, destinatarul de mărfuri recepţionează aceste mărfuri pentru păstrare, asumîndu-şi responsabilitatea, certifică prin semnătură şi ştampilă primirea încărcăturii de la şofer.

Astfel, că în conformitate cu legislaţia internaţională la care a aderat Republica Moldova şi legislaţia naţională în vigoare, şoferului (angajatului) îi revine obligaţia de a primi marfa şi de a preda în volumul deplin, iar în cazul lipsei de marfă anume acesta se face reponsabil şi urmează să restituie prejudiciu material deplin. Astfel că acele 15% din prejudiciul neacoperit şi achitat de către angajator urmează a fi restituit integral de către angajat. Materialele cauzei atestă că, copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2015 a fost expediată părţilor la data de 12.07.2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f.d. 162). Colegiul menţionează că recursul declarat la 09.09.2015 de SA „Trans Ager”, este în termen.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul urmează a fi admis. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Reclamantul SRL „Trans Ager” acţionînd pîrîtul în judecată, a insistat asupra răspunderii materiale depline a şoferului Cherdivar Radion pentru prejudiciul cauzat în mărime de 49788,49 lei, rezultat prin dispariţia a 97 de televizoare de model 32CS460, făcînd trimitere la contractul de răspundere materială deplină, încheiat cu acesta la 21 august 2012. Din speţă rezultă că Cherdivar Radion fiind angajat la SRL „Trans Ager” în funcţie de şofer şi ca rezultat a executării obligaţiilor de serviciu, a cauzat un prejudiciu în mărime de 49788,49 lei. În conformitate cu art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile cînd între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339).

Conform art. 339 Codul muncii, contractul scris cu privire la răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins vîrsta de 18 ani şi care deţine o funcţie sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise. Nomenclatorul funcţiilor şi lucrărilor menţionate la 4 alin.(1), precum şi contractul-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină, se aprobă de Guvern. În contextul dat, se constată că răspunderea materială a lui Cherdivar Radion faţă de SRL „Trans Ager” este guvernată de prevederile Codului Muncii, care survine numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, drept temei pentru răspunderea materială deplină, SRL „Trans Ager” a invocat existenţa unui contract de răspundere materială deplină, încheiat între societate şi Cherdivar Radion la data de 21 august 2012, conform căruia salariatul, la caz, Cherdivar Radion, şi-a asumat răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise de către angajator. (f.d. 14) Colegiul remarcă că prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.449 din 29 aprilie 2004 a fost aprobat Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise.

Conform anexei nr. 1 la Nomenclatorul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, pot fi încheiate contracte de răspundere materială deplină cu categorii de funcţii şi cu categorii de lucrări executate. La caz, este de remarcat faptul, că instanţele ierarhic inferioare, judecînd pricina neîntemeiat au constatat faptul că funcţia de şofer în anexa Nomenclatorului nu se regăseşte, şi respectiv Cherdivar Radion nu este persoana cu care poate fi încheiat un contract de răspundere materială deplină, deoarece funcţia deţinută de acesta nu cade sub incidenţa Nomenclatorul dat. Or, în decizia instanţei de apel s-a enumerat în mod desfăşurat toate categoriile de salariaţi prevăzute de actul dat, însă nu s-a menţionat şi categoria de “alţi salariaţi care efectuiază păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea valorilor”.

Prin urmare, este cert faptul că în acestă categorie se include şi funcţia de şofer, fapt însă ignorat de către instanţele de judecată. Cu referire la concluzia instanţelor ierarhic inferioare precum că nu a fost întocmit un act prin care Cherdivar Radion ar purta răspundere pentru încărcarea şi păstrarea mărfii, Colegiul menţionează că intimatul Cherdivar Radion a afirmat în instanţele de judecată că el personal a asistat şi semnat actele prin care se confirmă încărcarea marfei în volum deplin. Mai mult, conform prevederilor pct.69 din Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09.12.1999, agentul transportator poate, de comun acord cu expeditorul sau destinatarul de mărfuri, să-şi asume încărcarea şi descărcarea mărfurilor.

În cazul participării şoferului la încărcare sau descărcare el primeşte încărcătura de la bordul automobilului la încărcare şi o predă la bordul automobilului la descărcare. Deci, este cert faptul că şoferul este reprezentantul agentului transportator, inclusiv şi obligaţia de păstrare a mărfii pe tot parcursul transportării mărfii de la încărcare pînă la descărcare. Colegiul reţine constatarea instanţei de apel precum că în baza contractului de asigurare a mărfii din 10 noiebrie 2016 încheiat între SRL “Trans Ager” şi SAR “Donaris Grup” SA a fost despăgubită în valore de 85 %, adică în sumă de 298098,83 lei, însă în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine obligaţia de a primi marfa şi de a preda în volumul deplin, iar în cazul lipsei de marfă anume acesta se face reponsabil şi urmează să restituie prejudiciul material deplin.

5 Prin urmare, în contextul achitării de către compania de asigurare doar a 85% din valoarea despăgubirii, Cherdivar Radion urmează să achite 15% din prejudiciul nerecuperat. Mai mult de atît, conform art. 17, alin. (1), (3) din Convenţia relativă la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) (19 mai 1956, Geneva), transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cît şi pentru întărzierea în eliberare. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.

În contextul dat, Colegiul conchide că rezultînd din normele şi argumentele menţionate supra se constată cu certitudine că, Cherdivar Radion este pasibil de recuperarea prejudiciului neacoperit în rezultatul exercitării obligaţiilor pentru serviciul necorespunzător. Astfel, cele relatate supra, atestă temeinicia recurslui declarat de SRL “Trans Ager” şi indică la ilegalitatea hotărîrilor de judecată ale instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora. Ca urmare, instanţa de recurs va pronunţa o hotărîre nouă, prin care va admite acţiunea înaintată de SRL „Trans Ager” privind încasarea de la Cherdivar Radion a prejudiciului material în mărime de 49788,49 lei, cauzat în urma dispariţiei mărfii în nr. de 97 de televizoare de model 32CS460, valoare nerambursată de către asigurator.

Conform art.94 alin. (l) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Din materialele dorsarului rezultă că SRL “Trans Ager” la înaintarea acţiunii în instanţa de fond, a achitat taxa de stat în mărime de 1493,65 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 3296 din 09.07.2013 (f.d. 4), precum şi suma de 3000 lei achitată de către reclamant pentru serviciile acordate de către avocat în baza contractului de asistenţă judică (f.d.

19). Tot aici, este de menţionat că SRL “Trans Ager” la depunerea apelului a achitat taxa de stat în sumă de 1120,24 lei, iar la declararea recursului în mărime de 746,83 lei, drept dovadă servind ordinele de plată anexate la materialele cauzei. (f.d. 122, 165) Deoarece instanța de recurs, în cadrul examinării pricinii, va admite recursul declarat de SRL “Trans Ager” şi va casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instnţe, pornunţînd în acest sens o hotărîrea nouă de admitere a acţiunii SRL “Trans Ager”, Cherdivar Radion, ca parte care a pierdut procesul, urmează să achite recurentului-reclamant SRL “Trans Ager” cheltuielile de judecată suportate la examinarea pricinii în instanţele de judecată în mărime de 6360,72 lei, contituite din cheltuieli sub formă de taxă de stat în mărime de 3360,72 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

În consecinţă, instanţa de recurs reţine că instanţele ierarhic inferioare au interpretat incorect normele drept material şi au eludat aplicarea normelor de drept material relevante speţei, rezultînd din circumstanţele cauzei şi legea ce guvernează 6 raportul litigios. Avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate contrar normelor de drept material şi circumstanţelor de fapt, iar argumentele invocate de recurent sînt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care se admite cererea de chemare în judecată depusă SRL „Trans Ager”.

În baza celor expuse, în conformitate art. art. 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Ager”. Se casează decizia din 08 iulie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 02 martie 2015 a judecătoriei Anenii Noi, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată “Trans Ager” împotriva lui Cherdivar Radion privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, şi se pronunţă o nouă hotărîre, prin care: -se admite cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Ager” împotriva lui Cherdivar Radion privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată.

- se încasează de la Cherdivar Radion în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Trans Ager” prejudiciul material în mărime de 49788,49 lei (patruzeci şi nouă mii şapte sute optzeci şi opt lei, 49 bani). -se încasează de la Cherdivar Radion în beneficiului Societăţii cu Răspundere Limitată „Trans Ager” cheltuielile de judecată în sumă de 6360,72 lei (şase mii trei sute şaizeci lei, 72 bani), contituite din cheltuieli sub formă de taxă de stat în mărime de 3360,72 lei (trei mii trei sute şaizeci lei, 72 bani) şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 (trei mii) lei. Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 7