2ri-41/16 — Declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

Dosarul nr. 2ri-41/16 Prima instanţă: Curtea de Apel Bălţi (jud. S. Procopciuc) DECIZIE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acţiuni împotriva hotărîrii din 06 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Alconstil” în proces de insolvabilitate- Daniela Ciobanu, intervenient accesoriu Banca Comercială „Victoriabank” SA împotriva lui Eduard Bogonos şi Societatea cu Răspundere Limitată „Arveal-Agro” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice, c o n s t a t ă: La data de 12 martie 2014, administratorul insolvabilităţii SRL „Alconstil” în proces de insolvabilitate-Daniela Ciobanu a depus în instanţa de insolvabilitate cerere împotriva lui Eduard Bogonos solicitînd declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr.8/09 din 08 septembrie 2011, încheiat între SRL „Alconstil” şi Bogonos Eduard Mihail, revendicarea bunurilor mobile utilaje şi obiecte în sumă de 380892,44 lei, amplasate în mun.

Bălţi, str. Benderului nr.8, din posesia ilegală a pîrîtului, încasarea de la pîrît a dobînzii de întîrziere în mărimea determinată, conform art. 585, 619 Cod civil. În motivarea cererii s-a invocat că prin hotărîrea nr. 2i-209/2013 din 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi s-a intentat procedura de insolvabilitate în privinţa SRL „Alconstil”, IDNO 1009602003449, cu sediul în r1 Rîşcani, s. Corlăteni şi ca administrator al insolvabilităţii a fost desemnată ÎI „Ciobanu Daniela”, în persoana administratorului Ciobanu Daniela. Menţionează că, în rezultatul analizei documentelor financiar-economice a SRL „Alconstil”, s-a constatat că la data de 08 septembrie 2011 SRL „Alconstil” a încheiat contractul de vînzare- cumpărare nr. 8/09, prin care a înstrăinat pîrîtului Bogonos Eduard Mihail, bunuri mobile sub formă de utilaje şi obiecte situate la adresa: mun.

Bălţi, str. Benderului, nr.6, cu preţul de 380892,44 lei, conform facturii fiscale Seria VF4414609 din 01 octombrie 2011. Susţine că, termenul scadent pentru achitare a expirat la data de 01 iunie 2012, însă pînă în prezent nu şi-a onorat obligaţia de achitare a preţului pentru bunurile mobile procurate. 1 În drept s-au invocat prevederile art.art. 9 alin. (1), 513 alin. (1), 572, 619, 735, 753, 738 Cod civil, art. art. 104,105 al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012. La data de 14 octombrie 2014, SRL „Alconstil” a înaintat o cerere suplimentară de completare a pretenţiilor, solicitînd declararea nulă a contractului de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012, încheiat între Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro”.

În motivarea cererii suplimentare s-a invocat că la data de 13 octombrie 2014 a fost înştiinţat de către BC „Victoriabank” SA referitor la faptul că pentru 21 octombrie 2014, executorul judecătoresc Ludmila Lupol a fixat data pentru executarea documentului executoriu care are ca obiect bunurile în litigiu, a ridicării forţate de la adresa m. Bălţi, str. Benderului, nr. 6 şi transmiterii acestora către SRL „Arveal- Agro” în baza deciziei nr. 2ac-27/14 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bălţi.

Afirmă că, din informaţia parvenită rezultă că SRL „Arveal-Agro” ar fi dobîndit bunurile în litigiu de la Eduard Bogonos în temeiul contractului de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012. Conform contractului de transmitere a datoriei nr. 24/02-1 din 27 februarie 2012, încheiat între Eduard Bogonos, SRL „Alconstil” şi SRL „Arveal-Agro”, datoria de 380892,44 lei pe care Eduard Bogonos o datora SRL „Alconstil”, a fost stinsă prin transmiterea acesteia către SRL „Arveal- Agro”, care, în temeiul actului de verificare reciprocă ar fi avut o creanţă pretinsă faţă de SRL „Alconstil”, stinsă astfel din contul bunurilor. Declară că, SRL „Alconstil” în urma acţiunilor administratorului Vasile Nenescu, a rămas şi fără bunuri şi fără bani, iar stingerea datoriilor prin actul de verificare menţionat a avut scopul de înstrăinare gratuită a bunurilor de la o întreprindere la alta.

Consideră că, contractul de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012, exact ca şi contractul de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, pe lîngă temeiurile de nulitate invocate conform art. art. 104-106 Legii insolvabilităţii, întrunesc şi temeiurile nulităţii absolute conform art. 221 alin. (1) Cod Civil. Prin încheierea din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bălţi s-a primit în procedură cererea suplimentară depusă de SRL „Alconstil” şi s-au atras în proces în calitate de copîrît SRL „Arveal- Agro” şi BC „Victoriabank” SA în calitate de intervenient accesoriu; s-a respins demersul SRL „Alconstil” privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, interzicerea transmiterii bunurilor şi suspendarea procedurii de executare silită.

Prin hotărîrea din 06 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Alconstil” în proces de insolvabilitate- Daniela Ciobanu, intervenient accesoriu Banca Comercială „Victoriabank” SA împotriva lui Eduard Bogonos şi Societatea cu Răspundere Limitată „Arveal-Agro” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice. La data de 04 ianuarie 2015, BC „Victoriabank” SA a declarat recurs împotriva hotărîrii din 06 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi, solicitînd casarea hotărîrii din 06 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi, cu remiterea cauzei la rejudecare sau, după caz, pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii depuse de SRL „Alconstil”.

2 În motivarea recursului s-a invocat că argumentarea de bază a solicitării lichidatorului, susţinută şi de Bancă, a fost întemeiată în baza art. 104 lit. a) al Legii insolvabilităţii şi anume faptul că actele a căror nulitate s-a solicitat sunt fictive frauduloase. Susţine că, instanţa de insolvabilitate a indicat că actele fictive sunt acte prin care debitorul insolvabil a imitat transmiterea către alte persoane a anumitor valori patrimoniale, manifestarea de voinţă a părţilor unui asemenea act juridic este falsă şi creează numai o aparenţă de act juridic, iar scopul principal al actului fictiv este de a ascunde anumite valori patrimoniale de urmărirea creditorilor. Actul fraudulos este actul prin care debitorul insolvabil a pierdut anumite valori patrimoniale.

Astfel actul fraudulos este acel act de înşelare a creditorului de către debitor prin care acest din urmă îsi micşorează patrimoniul său sustrăgîndu-l de la gajul general al creditorilor şi provocîndu-şi sau agravîndu-şi astfel insolvabilitatea. Declară că, în cererea iniţială înaintată de lichidator, s-a solicitat declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, pentru ca ulterior, după acumularea unor probe suplimentare să fie invocată şi nulitatea contractului de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012. Relatează că, lichidatorul a invocat ca temei de drept şi art. art. 513, 735, 738 Cod civil, pe lîngă art. art. 104, 105 al Legii insolvabilităţii, fapt specificat şi de instanţa de insolvabilitate.

Ulterior, în cadrul şedinţelor de judecată, atît lichidatorul cît şi reprezentantul Băncii, au invocat suplimentar la art. 104 lit. a) al Legii insolvabilităţii, art. art. 217, 221 Cod civil. Precizează că art. 221 alin.(1) Cod civil reiterează doar prevederile art. 104 lit. a) al Legii insolvabilităţii privind nulitatea actelor fictive. Consideră că, motivele instanţei de insolvabilitate întru respingerea cererii lichidatorului precum că lichidatorul a invocat articolele din Codul civil privind rezoluțiunea contractelor, iar instanţa în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate, constituie o aplicare eronată a legii.

În acest sens, menţionează că în cadrul examinării pricinii, atît reclamantul, cît şi Banca a accentuat că temei de drept pentru declararea nulităţii contractului îl constituie art. 104 lit. a) Legii insolvabilităţii, iar conform art. 217 alin.(1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Dacă se determină existența temeiurilor de declarare a nulităţii unor acte fictive, instanţa poate adopta o decizie de declarare nulă a unor astfel de acte din oficiu, indiferent de motivarea părţilor. Instanţa de insolvabilitate a reţinut la adoptarea hotărîrii motivarea iniţială a cererii reclamantului, doar că parţial, ignorînd faptul că lichidatorul a invocat art. 104 lit. a) al Legii insolvabilităţii, însă, în opinia sa, este o încălcare fundamentală a aplicării normelor de drept material.

Remarcă că, faptul neachitării preţului bunurilor de către Eduard Bogonos, nu constituie un temei de rezolutiune, ci în ansamblul în care bunurile ulterior au fost transmise terţului SRL „Arveal-Agro” de către cumpărătorul Eduard Bogonos, în baza contractului de împrumut nr.2 din 09 februarie 2012, iar prin contractul de preluare a datoriei nr. 27/02-1 din 27 februarie 2012 s-au „achitat” reciproc datoriile între aceste trei părţi ale tranzacţiilor fictive, fără ca să fie achitat de facto, la fel, constituie încă o circumstanţă care să dovedească fictivitatea tranzacţiilor.

3 Cu referire la constatarea instanţei de insolvabilitate precum că Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi a verificat legalitatea tranzacţiilor ce constituie obiect al litigiului şi s-ar fi stabilit că SRL „Arveal-Agro” de fapt a cumpărat bunurile litigioase, a menţionat că Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi nu este o instanţă de judecată şi a verificat tranzacţiile sub aspectul existenţei abaterilor de la legislaţia fiscală, însă nu sub aspectul nulităţii sau valabilităţii actelor. Relatează că, instanţa a ignorat esenţa deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Bălţi prin care s-ar fi constatat că contractul de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012, de fapt este unul de vînzare-cumpărare, părţile simulînd încheierea unui contract de împrumut anume cu scopul de a se sustrage de la achitarea preţului de vînzare- cumpărare, dar şi a impozitului pe venit.

Consideră că, este demonstrată intenţia frauduloasă a lui Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro”, a cărui director şi fondator era, de a obţine aceste bunuri fără a achita prețul de vînzare-cumpărare, schemă care s-a finalizat prin încheierea contractului de preluare a datoriei nr. 27/02-1 din 27 februarie 2012. Intenţia de a trece practic gratuit bunurile din proprietatea SRL „Alconstil”, care ulterior a intrat în procedură de faliment cu datorii de sute de milioane şi practic fără masă debitorială, în proprietatea SRL „Arveal-Agro”, în opinia sa, a fost intenţia iniţială, care ar fi parţial demonstrată de Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi.

Referitor la constatarea instanţei de insolvabilitate precum că reclamantul nu a prezentat probe întru declararea actelor fictive, invocă că în cadrul examinării pricinii, în mod verbal şi printr-o cerere depusă, au solicitat pîrîţilor să motiveze şi să prezinte instanţei dovada existenţei datoriei SRL „Alconstil” fată de SRL „Arveal-Agro” în sumă de 380892.44 lei, care ar fi fost stinsă prin contractul de preluare a datoriei nr. 27/02-1 din 27 februarie 2012, solicitare susţinută şi de reclamant, însă instanţa de insolvabilitate a respins cererile respective, considerîndu- le irelevante, iar reprezentantul pîrîţilor categoric a refuzat să dea explicaţii pe marginea acestui subiect.

În acest sens, susţine că este problematică demonstrarea fictivităţii unor acte juridice în situaţia în care acumularea probelor este îngreunată inclusiv de instanţa de judecată, iar Banca a menţionat că creează dubii anume faptul că bunurile în litigiu nu au fost de facto achitate prin bani, ci prin stingere de creanţă, iar aceasta creanţă nu este nicidecum argumentată de pîrîti. Indică că, în şedinţa de judecată din 29 octombrie 2015, lichidatorul obtinînd probe noi, a solicitat instanţei de insolvabilitate de a anexa la dosar contractul de cesiune a creanţei nr. 2 din 31 ianuarie 2012 încheiat între SRL „Agromacon-Invest” şi SRL „Arveal-Agro”, conform căruia în schimbul unei sume de 3837,07 MDL, SRL „Agromacon-Invest”, în procedură de faliment, a înstrăinat SRL „Arveal- Agro” o creanţă faţă de SRL „Alconstil” în sumă de 7674159,46 MDL.

Specifică ca fiind remarcabilă legătura între data contractului respectiv de cesiune -31 ianuarie 2012 şi data contractului de împrumut nr. 2 încheiat între Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro” – 09 februarie 2012 şi contractului de preluare a datoriei nr. 27/02-1 încheiat între SRL „Alconstil”, Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro” – 27 februarie 2012. În opinia sa, această schemă frauduloasă şi fictivă a fost finalizată în termen de mai puţin de o lună şi întreprinderile parte la aceasta - SRL „Agromacon-Invest şi SRL „Alconstil” sunt în prezent în procedură de faliment.

La anexarea contractului de cesiune a creanţei nr 2 din 31 ianuarie 2012 încheiat între SRL „Agromacon- 4 Invest” şi SRL „Arveal-Agro”, lichidatorul a menţionat că anume acest contract a stat la baza apariţiei datoriei SRL „Alconstil” fată de SRL „Arveal-Agro” care a fost stinsă în limita preţului bunurilor litigioase de 380892,44 lei, prin contractul de preluare a datoriei nr. 27/02-1 din 27 februarie 2012 încheiat între SRL „Alconstil”, Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro”. Precizează că, contractul de cesiune a creanţei nr. 2 din 31 ianuarie 2012, a fost contestat de către lichidatorul SRL „Agromacon-Invest” - Radu Fortuna, iar ulterior pronunţării actelor de dispoziţie a instanţelor de judecată, se putea demonstra dacă contractul de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011 încheiat între SRL „Alconstil” şi Eduard Bogonos şi contractul de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012 încheiat între Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro” sunt fictive sau nu.

Opinează că, legătura între SRL „Alconstil”, prin directorul Vasile Nenescu, SRL „Agromacon-Invest, prin directorul Constantin Manole, SRL „Arveal-Agro”, prin directorul Eduard Bogonos, este relevantă conform actului nr. 5-662122 din 14 decembrie 2012 a Inspectoratului Fiscal de Stat Bălţi. În consecinţă, instanţa de insolvabilitate respinge cererea lichidatorului de anexare a acestui contract, invocînd că această probă este irelevantă. Notează că, prin decizia nr. 2ri-305/15 din 02 decembrie 2015 a Curţii Supreme de Justiţie, contractul de cesiune a creanţei nr. 2 din 31 ianuarie 2012 încheiat între SRL „Agromacon-Invest” şi SRL „Arveal-Agro” a fost declarat nul.

Consemnează că, este elocvent faptul că toate aceste acte încheiate între SRL „Alconstil”, Eduard Bogonos şi SRL „Arveal-Agro” sunt fictive şi frauduloase, părţile din start nu au avut intenția ca să achite pentru bunurile în litigiu vreun leu, iar toate aceste acte constituie o acoperire documentară pentru trecerea gratuită a bunurilor întreprinderii, care ulterior a falimentat către altă întreprindere, cu scopul ca acestea să nu poată intra în masa debitorială a SRL „Alconstil”. La data de 14 ianuarie 2016, BC „Victoriabank” SA a depus cerere de completare a recursului, solicitînd, în caz de admitere a recursului şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate, să se încaseze din contul intimaților în mod solidar taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs, în mărime de 5713, 43 lei.

Conform art.8 alin.(1) al Legii insolvabilităţii, nr.149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Instanţa de insolvabilitate a adoptat hotărîrea la data de 06 noiembrie 2015, iar recursul a fost declarat de BC „Victoriabank” SA la data de 13 noiembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificînd legalitatea actului contestat prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va respinge recursul declarat de BC „Victoriabank” SA cu menţinerea hotărîrii instanţei de insolvabilitate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 5 Conform art. 5 alin.(2) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Conform art. 5 alin.(5) lit.g) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012, principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sînt judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului. Conform art. 66 alin.(1) lit. w), z) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012, administratorul şi lichidatorul au atribuţiile de contestarea în instanţa de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor şi a oricăror tranzacţii sau transferuri şi efectuarea unor alte acţiuni stabilite expres de prezenta lege.

Conform art. 104 al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012, pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: a) orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor; b) transferurile cu titlu gratuit din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, cu excepţia actelor de îndeplinire a unor obligaţii morale sau actelor pentru binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporţională patrimoniului său; c) tranzacţiile încheiate în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decît cea primită; d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului;

e) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care nu ajunseră la scadenţă; f) acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanţii pentru o creanţă care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii introductive sau pentru o creanţă a unui acţionar sau asociat al debitorului într-o perioadă similară, dacă aceste creanţe nu au ajuns la scadenţă pînă la data intentării procedurii de insolvabilitate; g) orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive.

Conform art.195 Cod civil, act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Conform art.216 Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă). 6 Conform art. 217 alin.(1), (2) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate.

În conformitate cu art. 118 alin.(1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Instanţa de insolvabilitate, în conformitate cu art.art. 355-356 Cod de procedură civilă, fiind investită cu judecarea pricinii în speţă, corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Alconstil” în proces de insolvabilitate- Daniela Ciobanu, intervenient accesoriu Banca Comercială „Victoriabank” SA împotriva lui Eduard Bogonos şi Societatea cu Răspundere Limitată „Arveal-Agro” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice. Din materialele pricinii rezultă că prin hotărîrea din 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa „Alconstil” SRL, IDNO 1009602003449, cu sediul rl Rîşcani, sat.

Corlăteni şi s-a numit ca administrator al insolvabilităţii Daniela Ciobanu (f.d.5). Conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, încheiat între SRL „Alconstil” şi Eduard Bogonos, s-a transmis în proprietatea lui Eduard Bogonos bunuri mobile ce aparţin cu drept de proprietate SRL „Alconstil”, conform anexei 1 (f.d.8). Prin factura fiscală seria nr.FV4414609 din 01 octombrie 2011, se confirmă primirea bunurilor de către Eduard Bogonos, transmise conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011 (f.d.9). Tot aici, este de menţionat că costul bunurilor procurate este de 380892, 44 lei, rezultînd din prevederile pc.2.1 al contractului de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, încheiat între SRL „Alconstil” şi Eduard Bogonos.

SRL „Alconstil”, în persoana administratorului insolvabilităţii, a solicitat declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, încheiat între SRL „Alconstil” şi Eduard Bogonos, invocînd prevederile art.art. 735, 738 Cod civil, rezultînd din faptul că Eduard Bogonos ar fi primit bunurile, însă nu şi-ar fi onorat obligaţiunile de achitare a preţului convenit pînă la data de 01 iunie 2012 şi ar constitui o neexecutare esenţială a contractului (f.d.6). Conform art. 735 Cod civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi.

Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanţe: a) neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului; c) neexecutarea este intenţionată sau din 7 culpă gravă; d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului. Astfel, în condiţiile legii, scopul acestui articol este de a stabili că creditorul are dreptul de rezoluțiune a contractului în cazul în care debitorul nu execută obligaţia în mod corespunzător sau în termenul stabilit cu condiţia că neexecutarea este esenţială.

De menţionat că dreptul de rezoluţiune nu este pus în dependenţă de faptul dacă partea care nu a executat obligaţia este în culpă sau nu. Pe cînd nulitatea, este sancţiunea care se aplică în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă condiţiile de valabilitate. Nulitatea este mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condiţiilor de valabilitate a actului juridic. În măsura în care un act juridic concret nu respectă aceste condiţii, el este lipsit de efectele sale prin intermediul nulităţii. În consecinţă, reclamantul invocînd normele de drept material ce reglementează rezolvirea actului juridic, a solicitat nulitatea contractului de vînzare- cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, încheiat între SRL „Alconstil” şi Eduard Bogonos.

Astfel, Colegiul consideră corectă aprecierea instanţei de insolvabilitate precum instanţa adoptă hotărîrea judecătorească în limita pretenţiilor, rezultînd din prevederile art. 240 alin.(3) Cod de procedură civilă. Cu referire la argumentul recurentului precum că nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată şi din oficiu de către instanţa de judecată, Colegiul menţionează că această prioritate este acordată instanţelor de judecată, în caz cînd se stabileşte ineficacitatea actului juridic chiar dacă părţile nu ştiu sau nu vor să aplice această sancţiune. La caz, Colegiul nu a constatat careva temeiuri ce ar constitui motiv pentru declararea nulităţii actului juridic din oficiu.

Colegiul apreciază ca fiind justă constatarea instanţei de insolvabilitate precum că neachitarea de către Eduard Bogonos a costului bunurilor mobile convenit conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 8/09 din 08 septembrie 2011, nu poate constitui temei de constatare a nulităţii contractului de vînzare-cumpărare. Mai mult de atît, neexecutarea de către una din părţi a obligaţiilor contractuale nu poate servi ca temei pentru declararea nulităţii unui contract încheiat în conformitate cu legislaţia în vigoare, în atare situații.

De asemenea, Colegiul reţine că prin cerinţa suplimentară reclamantul a solicitat nulitatea contractului de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012, încheiat între Eduard Bogonos şi „Arveal-Agro” SRL, invocînd art.221 alin.(1) Cod civil, art.art.104-106 al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012. Din materialele pricinii rezultă că la data de 09 februarie 2012 între Eduard Bogonos şi „Arveal-Agro” SRL, a fost încheiat contractul de împrumut a bunurilor mobile nr.2, conform căruia Eduard Bogonos a transmis SRL „Arveal-Agro” în împrumut bunuri mobile în sumă de 380892, 44 lei, conform actului de primire – predare din 09 februarie 2012, care este parte integrală a acestui contract (f.d.112- 113). Prin decizia din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bălţi s-a admis acţiunea SRL „Arveal-Agro” şi s-au revendicat din posesia ilegală a BC „Victoriabank” SA în beneficiul „Arveal-Agro” SRL a bunurilor în sumă totală de 380892, 44 lei, amplasate în imobilul din str. Bender, 6, mun.Bălţi, (f.d.31-35).

8 Conform art. 221 alin.(1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Astfel, în contextul normei precitate, este de menţionat că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic prevăzut în art. 195 Cod civil, adică intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligații civile.

Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creînd aparenţa existenţei actului juridic în realitate La caz, Colegiul apreciază ca fiind justă constatarea instanţei de insolvabilitate precum că declararea nulităţii actului juridic ca fiind fictiv condiţionează prezentarea de către partea interesată a probelor pertinente privind acţionarea unei părţi contractate fără intenţia de a produce efecte juridice, rezultînd din prevederile art. 118 Cod de procedură civilă, iar, în speţă, SRL „Alconstil” nu a prezentat careva probe în acest sens.

Cu referire la argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate invocînd că Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Bălţi a verificat legalitatea tranzacţiilor ce constituie obiectul prezentului litigiu, în condiţiile cînd nu este de competenţa acestuia, deoarece este prerogativa instanţelor de judecată, Colegiul menţionează că această constatare a instanţei de insolvabilitate rezultă din circumstanţele cauzei şi constituie un temei suplimentar ce atestă valabilitatea actelor juridice contestate. Mai mult, conform actului de control nr. 5- 662122 din 14 decembrie 2012, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Bălţi a stabilit că SRL „Arveal Agro” a cumpărat bunurile imobile în sumă totală de 380892,44 lei, ce constituie obiectul tranzacţiilor, cu scopul de a stinge datoria faţă de Eduard Bogonos şi SRL „Alconstil”, doar că a fost diminuat impozitului pe venit, însă alte încălcări nu au fost constatate (f.d.120 verso-124).

Conform deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Bălţi nr. 31 din 04 ianuarie 2013, s-a constatat achitarea de către SRL „Arveal Agro” a valorii bunurilor mobile împrumutate de la persoana fizică Eduard Bogonos în baza contractului de preluare a datoriei nr.27/02-1 din 27 februarie 2012 şi actului de preluare a datoriei din 27 februarie 2012 (f.d.36-40, 44-46). Conform contractului încheiat la data de 27 februarie 2012, între Eduard Bogonos, SRL „Arveal-Agro” şi SRL „Alconstil” , sub nr. 27/02-1, SRL „Arveal- Agro” a preluat achitarea datoriei în mărime de 380892, 44 lei a lui Eduard Bogonos faţă de SRL „Alconstil”, fiind întocmit şi actul de preluare a datoriei (f.d.44-46). În consecinţă, Colegiul concluzionează că în baza actelor menţionate supra întocmite de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Bălţi, care nu au fost contestate, au fost stabilite nişte circumstanţe, care suplimentar atestă caracterul veridic al actelor juridice litigioase.

Astfel, este irelevant argumentul recurentului precum că organul fiscal nu putea stabili valabilitatea tranzacţiilor deoarece ar fi de competenţa instanţelor de judecată, în condiţiile cînd instanţa de insolvabilitate a concluzionat despre valabilitatea tranzacţiilor, rezultînd şi din constatările Inspectoratului Fiscal.

Colegiul consideră nefondat argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate a aplicat eronat normele de drept material, deoarece reclamantul a invocat în cererea sa prevederile art. 104 lit.a) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012 şi consideră că neachitarea costului bunurilor de către Eduard Bogonos 9 nu constituie temei de rezoluțiune, însă în ansamblu bunurilor transferate ulterior terţului SRL „Arveal-Agro” de către Eduard Bogonos, în baza contractului de împrumut nr. 2 din 09 februarie 2012, iar prin contractul de preluare a datoriei nr. 27/02-1 din 27 februarie 2012 s-au achitat reciproc datoriile între aceste trei părţi, în opinia sa, ar constitui încă o circumstanță care ar dovedi fictivitatea tranzacțiilor.

În acest sens, Colegiul reţine că art. 104 lit. a) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29 iunie 2012, statuează că pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Tot aici, este de menţionat că actele fictive sînt acte prin care debitorul insolvabil a imitat transmiterea către alte persoane a anumitor valori patrimoniale, este manifestarea de voinţă a părţilor unui asemenea act juridic este falsă şi creează numai o aparenţă de act juridic, iar scopul principal al actului fictiv este de a ascunde anumite valori patrimoniale de urmărirea creditorilor, iar actul fraudulos este actul prin care debitorul insolvabil a pierdut anumite valori patrimoniale. Astfel actul fraudulos este acel act de înşelare a creditorului de către debitor, prin care acest din urmă îşi micșorează patrimoniul său, sustrăgîndu-1 de la gajul general al creditorilor şi provocîndu-şi sau agravîndu-şi, astfel insolvabilitatea.

La caz, Colegiul apreciază că fiind justă concluzia instanţei de insolvabilitate precum că nu a fost demonstrat faptul în cadrul cercetării judecătoreşti că actele juridice contestate ar avea un caracter fictiv sau fraudulos, deoarece nu au fost prezentate careva probe pertinente şi concludente în acest sens, iar argumentele reclamantului, inclusiv şi a recurentului au un caracter declarativ.

Cu referire la afirmaţia recurentului precum că solicitarea sa, susţinută şi de reclamant, de a fi confirmată de către pîrîţi existenţa datoriei a SRL „Alconstil” faţă de SRL „Arveal-Agro” în sumă de 380892, 44 lei, stinsă prin contractul de preluare a datoriei nr.27/02-1 din 27 februarie 2012, respinsă de instanţă ca irelevantă, precum şi faptul că reprezentantul pîrîţilor a refuzat categoric să dea explicaţii, le-ar crea dificultăţi la acumularea probelor, Colegiul o consideră nefondată, deoarece este de obligaţia părţilor de a demonstra circumstanţele care le invocă, rezultînd din prevederile art. 118 Cod de procedură civilă. Astfel, nu poate fi pusă pe seama instanţei de insolvabilitate obligaţia de acumulare a probelor întru demonstrarea poziţiei părţilor, concursul acesteia fiind solicitat, în conformitate cu art. 119 alin.(1) Cod de procedură civilă, doar dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăți.

De altfel, este lipsit de suport juridic şi faptul de a solicita uneia din părţi de a demonstra poziţia invocată de o altă parte, în condiţiile cînd fiecare parte îşi prezintă probele, care în opinia sa, confirmă circumstanţele invocate drept temei al pretențiilor şi obiecțiilor sale. În consecinţă, faptul neprezentării de către partea în proces probele pe care îşi întemeiază poziţia, nu poate constitui temei de casare a hotărîrii contestate, în condiţiile cînd partea a participat la examinarea pricinii în instanţa de insolvabilitate şi a beneficiat de acest drept, rezultînd şi din prevederile art. 56 Cod de procedură civilă. Mai mult, este de obligaţia acestora de a se folosi cu bună credinţă de drepturile procedurale, în conformitate cu art. 56 alin.(3) şi art. 61 Cod de procedură 10 civilă.

De asemenea, Colegiul reţine că în cadrul judecării pricinii, instanţa de judecată a creat participanţilor la proces, condiţii obiective şi echitabile, pentru exercitarea drepturilor şi obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părţilor dreptului la un proces echitabil, garantat şi asigurat prin art.6 al Convenţiei Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului. Astfel, Colegiul constată că instanţa de insolvabilitate a examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic.

În circumstanţele de fapt şi de drept menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea instanţei de insolvabilitate este legală şi întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material şi procedural, cu verificarea şi aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii instanţei de insolvabilitate. Cu referire la cerinţa recurentul BC „Victoriabank” SA de compensare a cheltuielilor de judecată în mărime de 5713,43 lei, achitate cu titlu de taxa de stat la depunerea cererii de recurs, Colegiul o consideră nefondată, deoarece rezultînd din prevederile art. 94 Cod de procedură civilă, aceasta rămîne pe seama recurentului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acţiuni. Se menţine hotărîrea din 06 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Alconstil” în proces de insolvabilitate - Daniela Ciobanu, intervenient accesoriu Banca Comercială „Victoriabank” SA împotriva lui Eduard Bogonos şi Societatea cu Răspundere Limitată „Arveal-Agro” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei: Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 11