3r-20/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr.3r-20/16 instanţa de apel: M.Guzun, A.Nogai, Vl. Brașoveanu DECIZIE 17 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală şi Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către întreprinderea de stat ,,Servicii Transport Auto”, în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de întreprinderea de stat ,,Servicii Transport Auto” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău privind contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, prin care a fost respinsă cererea apelantei privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, c o n s t a t ă: La 23 mai 2014, reclamanta ÎS ,,Servicii Transport Auto” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe mun. Chișinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta ÎS ,,Servicii Transport Auto” a indicat că, la data de 19 august 2013, de către inspectorii fiscali ai IFS pe raionul Cahul, Foma Maftei şi Ion Ghencea, a fost efectuat controlul fiscal prin metoda verificării operative al rutei deservite de întreprindere cu itinerarul Cahul- Chişinău, unitatea de transport de marca SOR CIO.5, şoferul Margin Vladimir.

În urma controlului a fost întocmit actul nr. 1-616870, iar ulterior emisă și decizia nr. 2913/3/10 din 17 septembrie 2013, prin care ÎS „Servicii Transport Auto" i-a fost aplicată amendă în baza art. 254 alin. (21) Cod fiscal în sumă de 10000 lei, pentru transportarea călătorilor fără bilete pe rute interurbane. În motivarea deciziei s-a menţionat încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2), lit. c) Cod fiscal și a pct.pct. 14-16 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, ce se exprimă prin neeliberarea biletelor de călătorie. Ulterior, prin decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 707 din 14 noiembrie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia ÎS „Servicii Transport Auto" împotriva deciziei nr. 2913/3/10 din 17 septembrie 2013. 1 Consideră deciziile enunțate ilegale şi neîntemeiate, urmînd a fi anulate din următoarele considerente.

În actul de control nr. 1 616870 din 19.08.2013, la rubrica ,,controlul” au fost stabilite următoarele și, anume că, pe ruta Chișinău-Cahul în unitatea de transport de marca SOR CIO.5 cu nr. de înmatriculare CKC 170 se aflau 8 persoane, din care 8 persoane fără bilete de călătorie, în borderoul de bilete pe ruta respectivă nu sunt înregistrări, iar la rubrica concluzii, este indicată deja o altă constatare, care în esenţă stabileşte încălcarea fiscală prezumată a fi comisă, neeliberarea biletelor de călătorie la 8 persoane. De asemenea, în conţinutul descriptiv al deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 2913/3/10 din 17 septembrie 2013, se indica încălcarea obligaţiunilor prevăzute de Codul fiscal şi Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, prin neeliberarea biletelor de călătorie.

În partea dispozitivă a deciziei menţionate este stabilită amenda pentru transportarea călătorilor fără bilete pe rute interurbane. Astfel, făcînd trimitere la art. 254 alin. (21) al Codului fiscal, consideră că sancţionarea urma să survină pentru practicarea activităţii fără bilete de călătorie şi nu pentru neeliberarea acestora, aşa cum a fost indicat în concluzia actului de control nr. 1-616870 din 19.08.2013. Prin urmare, partea dispozitivă a deciziei nr. 2913/3/10 din 17 septembrie 2013 contravine concluziilor înscrise în actul întocmit de inspectorii fiscali, care au efectuat nemijlocit controlul unităţii de transport. Totodată, mai menţionează că, atît în actul de control, cît şi în decizia contestată, nu este specificat care anume încălcare sau încălcări din articolul enunţat a fost comisă de către ÎS „Servicii Transport Auto" şi ce legătură cauzală există dintre pretinsele încălcări ale şoferului şi activitatea întreprinderii privind evidenţa contabilă.

La capitolul respectiv mai menţionează, că ÎS „Servicii Transport Auto" respectă întocmai legislaţia fiscală, întotdeauna procură şi deţine numărul necesar de bilete şi borderouri de evidenţă a biletelor pentru desfăşurarea legală a activităţii de transportare. Toate actele necesare permanent se transmit şoferilor la ieşire în cursă. Acest fapt este cu certitudine stabilit chiar prin însemnarea privind controlul operativ, făcută chiar în borderoul de evidenţă a biletelor de către inspectorii fiscali. Mai mult ca atît, în legătură cu cazul în speţă, toate biletele şi borderoul de evidenţă a biletelor au fost predate la dispecerat, iar banii încasaţi de la călători au fost trecuţi prin evidenţă contabilă.

Vizavi de cel menţionate, consideră această constatare din actul de control şi decizie absolut neîntemeiată. Drept urmare, consideră că controlul a fost efectuat superficial şi subiectiv, cu încălcarea prevederilor art. 239, 241 Cod fiscal. Astfel, de către agenţii fiscali nu a fost identificat nici un martor şi nu a fost luată nici explicaţie de la pasageri în vederea stabilirii de ce călătoresc fără bilet, nu s-a stabilit dacă călătorii au achitat şoferului bani pentru călătorie sau se folosesc de dreptul de călătorie gratuită, precum şi alte circumstanţe, necesare pentru justa soluţionare a cazului. 2 Mai mult ca atît, invocă şi faptul că inspectorii fiscali, dacă constatau, că pasagerilor nu le-au fost eliberate bilete, urmau să întreprindă măsuri ca aceşti pasageri să procure biletele, fapt ce nu a fost consemnat nici în actul de control, astfel, consideră decizia ilegală.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta ÎS ,,Servicii Transport Auto” a înaintat cerere de completare a cerinţelor, solicitînd şi repunerea în termenul a cererii de chemare în judecată, motivînd omiterea acestuia prin faptul că la 02.12.2013 a fost înaintată acţiunea de contestare a actelor Inspectoratului Fiscal de Stat, care la 14.05.2014 a fost scoasă de pe rol. Ulterior, la 23.05.2014 au înaintat acţiunea dată în ordinea art. 268 al. 3 CPC RM. Solicită reclamanta ÎS ,,Servicii Transport Auto”, repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și anularea deciziilor nr.nr. 2913/3/10 din 17.08.2013 şi 707 din 14.11.2013, emise de către IFS pe mun. Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 19 noiembrie 2014, cererea reclamantei ÎS ,,Servicii Transport Auto” privind repunerea în termen a cererii de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind depusă tardiv (f.d.51). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 02 februarie 2015, ÎS ,,Servicii Transport Auto” a declarat apel, solicitînd repunerea în termen a apelului, admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea privind contestarea actului administrativ să fie admisă în sensul declarat (f.d.54-55). Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, a fost respinsă cererea apelantei ÎS ,,Servicii Transport Auto” privind repunerea în termen a apelului, fiind dispusă restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare (f.d.84-86).

Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la 23 noiembrie 2015, ÎS ,,Servicii Transport Auto” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru examinarea cauzei în fond. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. Susţine recurenta că, instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă (f.d.90).

Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii rezultă că încheierea recurată a fost pronunţată la 20 octombrie 2015 (f.d.84-86) şi expediată în adresa recurentei ÎS ,,Servicii Transport Auto” la data de 06 noiembrie 2015, ceea ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la dosar (f.d.91), iar recursul înaintat de către ultima a fost depus la 23 noiembrie 2015 (f.d.90). 3 Astfel, prin prisma art. 425 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎS ,,Servicii Transport Auto” urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art.427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs relevă că, dispozitivul hotărîrii instanței de fond a fost pronunțat la data de 19 noiembrie 2014, în prezența reprezentantului apelantei-reclamante ÎS ,,Servicii Transport Auto” – Mîțu Alexandr (f.d.50,verso).

Tot actele cauzei atestă că, la aceeași dată – 19.11.2014, reprezentantul apelantei-reclamante ÎS ,,Servicii Transport Auto” – Mîțu Alexandr a recepționat copia dispozitivului hotărîrii instanței de fond, ceea ce se confirmă prin recipisa anexată la dosar (f.d.52). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 110 CPC, care statuează că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Prin urmare, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 20 noiembrie 2014, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate şi a expirat la 19 decembrie 2014, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului, pe cînd cererea de apel înaintată de către ÎS ,,Servicii Transport Auto” împotriva hotărîrii primei instanţe a fost înregistrată la 02 februarie 2015 (f.d.54- 55), fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de declarare.

Cît privesc argumentele recurentei ÎS ,,Servicii Transport Auto” precum că, a omis întemeiat termenul de declarare a apelului pe motiv că, copia hotărîrii motivate a instanței de fond ar fi primit-o la data de 27 ianuarie 2015, instanţa de recurs le consideră neîntemeiate și care urmează a fi respinse.

Or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 05.07.2012, în vigoare din 30.11.2012, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii și nu din mometul primirii copiei hotărîrii, cum prevedea anterior norma procesuală, cu atît mai mult că, dînsa a fost în cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, prin urmare, trebuia să întreprindă 4 toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a se interesa despre desfăşurarea litigiului şi de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului de depunere a apelului.

Neîntemeiate sunt şi argumentele recurentei ÎS ,,Servicii Transport Auto”, precum că, a fost privată de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală în cadrul procesului de judecată în instanţa de apel, pe motiv că, nu a fost legal citată despre data, ora și locul examinării cauzei, or, actele cauzei denotă contrariul și, anume, pentru data de 20 octombrie 2015, cînd a fost pronunțată încheierea de restituire a apelului, a cărei anulare se solicită, recurenta – apelanta ÎS ,,Servicii Transport Auto” a fost legal citată, ceea ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d.77).

Prin urmare, instanţa de recurs remarcă că, instanţa de apel a oferit recurentei – apelante ÎS ,,Servicii Transport Auto” posibilitatea de a-și argumenta şi dovedi poziția referitor la omiterea termenului de declarare a apelului, iar dînsa, neprezentîndu-se în ședința de judecată a instanţei de apel, s-a degrevat de probațiune, or, conform art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Aşadar, ÎS ,,Servicii Transport Auto” prin lege era obligată să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a recursului nu au fost invocate. În astfel de circumstanţe, Colegiul conchide că, instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen a apelului şi a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului de declarare, avînd în vedere că argumentele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate. Or, în cazul admiterii cererii şi repunerii apelului declarat de ÎS ,,Servicii Transport Auto”, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către ÎS ,,Servicii Transport Auto”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de întreprinderea de stat 5 ,,Servicii Transport Auto” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 6