3ra-112/16 — Recunoașterea ilegalității refuzului

Dosarul nr. 3ra-112/16 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.Gh. Bîrnaz) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc) DECIZIE 10 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Uzina Mecanică „Artmet” Societate pe Acţiuni împotriva deciziei din 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Uzina Mecanică „Artmet” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului tacit de a furniza informaţia solicitată, obligarea Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” de a furniza informaţia solicitată, încasarea prejudiciului moral şi taxa de stat, c o n s t a t ă: La data de 14 februarie 2014, Uzina Mecanică „Artmet” SA s-a adresat initial cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, în ordinea contenciosului administrativ, solicitînd recunoaşterea ilegală a refuzului tacit al pîrîtului, obligarea pârâtului să furnizeze informaţia solicitată prin cererea din 18 decembrie 2013, încasarea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei şi taxa de stat în beneficiul statului.

Prin încheierea din 19 februarie 2014 a judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău, cererea de chemare în judecată înaintată de Uzina Mecanică „Artmet” SA a fost restituită din motiv că cererea este semnată de o persoană neîmputemicită. La data de 11 martie 2014, Uzina Mecanică „Artmet” SA a declarat recurs împotriva încheierii din 19 februarie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău.

Concomitent, la data de 04 martie 2014, Uzina Mecanică „Artmet” SA depune o cerere de chemare în judecată analogică împotriva ÎS “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” privind recunoaşterea ilegală a refuzului tacit a administraţiei ÎS “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” de a furniza Uzinei Mecanice „Artmet” SA informaţia solicitată, referitor la petrecerea concursului public anunţat şi publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr.238- 242 din 25 octombrie 2013, pentru achiziţionarea sistemului de confecţionare şi eliberare automatizată a plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport. 1 Prin decizia din 08 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis recursul declarat de Uzina Mecanică „Artmet” SA şi s-a casat încheierea din 19 februarie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău şi restituită pricina în aceeaşi instanţă de judecată.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, cererea de chemare în judecată depusă de Uzina Mecanică „Artmet” SA împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului tacit de a furniza informaţia solicitată, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, înregistrată la data de 14 februarie 2014, a fost scoasă de pe rol, din motiv că în procedura instanţei de judecată erau două cauze analogice.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat că în procedura judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău se află acţiunea depusă de Uzina Mecanică „Artmet” SA împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” privind anularea concursului pentru achiziţionarea sistemului de confecţionare şi eliberare automatizată a plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport, anunţat de pîrît şi publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.238-242 din 25 octombrie 2013, în partea ce ţine de confecţionarea şi fabricarea tuturor tipurilor de numere de înmatriculare pentru mijloacele de transport.

Menţionează că, suportul legal al pretenţiilor înaintate constituie Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr.1229 din 13 noiembrie 2001, prin care Uzina Mecanică „Artmet” SA, selectată anterior prin concurs, a fost desemnată în calitate de producător unic şi livrare a tuturor tipurilor de numere de înmatriculare pentru mijloacele de transport, iar această Hotărîre de Guvern este valabilă şi în prezent.

Susţine că, în scopul executării acestei Hotărîri, Uzina Mecanică „Artmet” SA a investit şi a suportat cheltuieli financiare enorme pentru procurarea utilajelor performante şi implementarea tehnologiilor avansate care asigură semnele necesare de protecţie pentru identificarea şi excluderea din circulaţie a numerelor de înmatriculare confecţionate ilicit, conform cerinţelor Standardului SM-122 din 10 ianuarie 1996. Prin scrisoarea nr.01/3023 din 25 noiembrie 2013, administraţia Uzinei Mecanice „Artmet” SA a fost informată de către conducerea ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, despre clauza contractuală prevăzută la punctul 8.2 din Contractul de antrepriză nr.151 din 26 martie 2010, modificată prin Acordul Adiţional nr. 18Q/1 din 19 aprilie 2010 privind expirarea termenului contractului şi a tuturor efectelor juridice între părţi la 31 decembrie 2013. Relatează că, la data de 18 decembrie 2013 a depus o cerere la ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, prin care a solicitat furnizarea informaţiei concrete referitor petrecerea concursului public anunţat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.238-242 din 25 octombrie 2013 pentru achiziţionarea sistemului de confecţionare şi eliberare automatizată a plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport,

anunţat de pîrît şi publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.238- 242 din 25 octombrie 2013, în partea ce ţine de confecţionarea şi fabricarea tuturor tipurilor de numere de înmatriculare pentru mijloacele de transport. Informaţia solicitată ţine de faptul dacă acest concurs a fost petrecut, despre rezultatele concursului dacă acesta a fost petrecut, inclusiv cine este 2 cîştigătorul lui şi care acte au fost întocmite în urma petrecerii concursului public anunţat. Notează că, această informaţie îi este necesară, deoarece se află în raporturi contractuale economice cu ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” şi în prezent au apărut un şir de rapoarte litigioase care se află în procedura instanţelor de judecată, iar concursul anunţat se reflectă la activitatea economico- financiară a sa.

Prin hotărîrea din 18 decembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău s- a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Uzina Mecanică „Artmet” SA, s-a recunoscut ilegal refuzul tacit a pîrîtului de a furniza informaţia solicitată prin cererea din 18 decembrie 2013, s-a obligat pîrîtul de a furniza informaţia solicitată. În rest, acţiunea fost respinsă. Prin decizia din 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a casat hotărîrea din 18 decembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău şi s-a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Uzina Mecanică „Artmet” SA. La data de 18 noiembrie 2015, Uzina Mecanică „Artmet” SA a declarat recurs împotriva deciziei din 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, emisă contrar prevederilor art.239 Cod de procedură civilă, deoarece concluzia instanţei de apel rezultă din aprecierea greşită a probelor şi aplicarea incorectă, abuzivă şi arbitrară a normelor de drept material şi procedural. Susţine că, instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile acordate în temeiul prevederilor art.385 alin.(1) lit.c) Cod de procedură civilă, deoarece a casat integral hotărârea primei instanţe, inclusiv şi în partea respingerii cerinţei încasării prejudiciului moral în sumă de 200000 lei şi a taxei de stat, cu toate că hotărîrea în această parte nu a fost contestată de părţi şi participanţii la proces, iar prin neapelare a devenit irevocabilă în această parte.

Menţionează că, instanţa de apel în dispozitiv nu s-a expus asupra tuturor capetelor de cerere şi anume a respins acţiunea doar în partea recunoaşterii ca ilegal refuzul tacit a administraţiei ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” de a furniza Uzinei Mecanice „Artmet” SA informaţia solicitată prin cererea din 18 decembrie 2013, însă în partea obligării administraţiei ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” să furnizeze Uzinei Mecanice „Artmet” SA informaţia solicitată prin cererea din 18 decembrie 2013 a omis să se expună. Relatează că, instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art.5 alin.(2) lit.c) al Legii cu privire la informaţie, nr.982-XIV din 11 mai 2000, arbitrar ajungând la concluzia, că ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” nu-i poate fi atribuită calitatea de furnizor de informaţie, deoarece informaţia solicitată nu are caracter oficial.

Invocă recurentul că speţei date îi este aplicabil art.2 al Legii contenciosului administrativ, nr.793 din 10 februarie 2000, care reglementează semnificaţia unor termeni şi anume, că în sensul prezentei legi autoritate publică este orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau print-un act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. 3 Sânt asimilate autorităţilor publice în sensul prezentei legi peroanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public.

În opinia sa, ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public, deoarece exercită atribuţii de putere publică şi utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public, adică serviciile sale prestate tuturor persoanelor fizice şi juridice din R.Moldova sânt de interes public. Conform art.6 al Legii cu privire la informaţie, nr.982 din 11 mai 2000, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

Drept documente purtătoare de informaţii sânt considerate: oricare din următoarele (sau o parte din acestea): orice hârtie sau alt material pe care există un înscris; o hartă, un plan, un desen, o fotografie; orice hârtie sau alt material pe care sânt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze; orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fară ajutorul unui alt articol sau mecanism; orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic. Consideră că, instanţa de apel a ignorat aceste prevederi imperative ale legii aplicabile speţei date şi nu le-a aplicat intenţionat.

Remarcă că, instanţa de apel la soluţionarea prezentului litigiu de contencios administrativ, în opinia sa, reglementat de Legea contenciosului administrativ şi Legea cu privire la informaţie, a aplicat Legea privind achiziţiile publice, nr.96 din 13 aprilie 2007, care nu reglementează raportul juridic litigios invocat şi nu are incidenţă asupra situaţiei litigioase apărute, deoarece în speţa nu se contestă propriu zis petrecerea concursului public, anunţat în Monitorul Oficial al R.Moldova Nr.238-242 din 25.10.2013. Indică că, instanţa de apel a ajuns la o concluzie contradictorie, că intimatul confundă o tangenţă între concursul anunţat de ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” cu procedurile şi reglementările Legii privind achiziţiile publice, nr.96 din 13 aprilie 2007, fară a face careva diferenţe.

Circumstanţe, ce în opinia recurentului, denotă că instanţa de apel a aplicat speţei date o lege, care nu trebuia să fie aplicată, Precizează că, instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art.art.10 şi 11 al Legii cu privire la informaţie, deoarece arbitrar a dedus, că informaţiile solicitate nu au caracterul informaţiilor oficiale, iar solicitarea furnizării acesteia nu poate fi întemeiată pe prevederile Legii privind accesul la informaţie, nr.982 din 11 mai 2000. În consecinţă, reiterează că instanţa de apel a ignorat normele dreptului material invocate în sprijinul pretenţiilor sale, cât şi înscrisurile prezentate, iar aceasta contravine jurisprudenţei CEDO, deoarece de fapt îngrădeşte accesul liber la justiţie şi încalcă dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din CEDO.

4 Indică că, instanţa de apel a apreciat arbitrar probele prezentate în instanţa de contencios administrativ şi a comis erori de drept, care încalcă drepturile şi libertăţile sale, încălcări care în cumul au dus la soluţionarea greşită a pricinii date. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 24 septembrie 2015, iar Uzina Mecanică „Artmet” SA a declarat recurs la data de 18 noiembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2016 a Curţii Supreme de Justiţie completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de Uzina Mecanică „Artmet” Societate pe Acţiuni şi va casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Conform art. 4 alin.(1) al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale. Conform art. 5 alin.(2) lit.c) al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale.

Conform art. 6 al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, în sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

În sensul prezentei legi, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate: 1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea):a) orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris; b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie; c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze; d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, 5 imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism; e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic; 2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat; 3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului aliniat.

Conform art. 10 al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condiţiile legii.Orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.

Conform art. 11 alin.(1) al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat: 1) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal; 2) să garanteze liberul acces la informaţie; 3) să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale; 4) să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege; 5) să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea; 6) să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituţiilor, ale căror succesoare sînt, actele ce stabilesc statutul lor juridic; 7) să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa de accesul, distrugerea sau modificarea nesancţionate; 8) să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată; 9) să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută în cadrul propriei activităţi, dacă această informaţie: a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor; b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice natură;

c) poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative ale răspîndirii acesteia; d) comportă o deosebită importanţă socială. Conform art. 12 alin.(1), (2) al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, informaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în baza unei cereri scrise sau verbale. Cererea scrisă va conţine: a) detalii suficiente şi concludente pentru identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau unor părţi ale acesteia); b) modalitatea acceptabilă de primire a informaţiei solicitate; c) date de identificare ale solicitantului.

Conform art. 23 al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000,în cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţie i-au fost lezate, precum şi în cazul în care nu este satisfăcută de soluţia dată de către conducerea furnizorului de informaţii sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii direct în instanţa de contencios administrativ competentă. Sesizarea instanţei de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii răspunsului de la furnizorul de informaţii sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească.

Dacă solicitantul de informaţii a atacat anterior 6 acţiunile furnizorului de informaţii pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informaţii şi/sau organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească. Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, rec unoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

Rezultînd din prevederile legale enunţate supra, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art.3 ale Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Conform art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Din materialele pricinii rezultă că în baza pct. 2 al Hotărîrii Guvernului RM despre reglementarea unor probleme ce ţin de evidenţa şi documentarea mijloacelor de transport şi conducătorilor de vehicule, nr. 1229 din 13 noiembrie 2001, s-a stabilit că Uzina Mecanică „Artmet” SA a Ministerului Industriei, selectată anterior prin concurs, va produce şi va livra Minsiterului Dezvoltării Informaţionale toate tipurile de numere de înmatriculare pentru mijloacele de transport, în strictă conformitate cu cerinţele Standardului SM-122 din 10 ianuarie 1996(f.d.8).

La data de 26 martie 2010, între Uzina Mecanică „Artmet” SA şi ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 151 cu privire la fabricarea şi livrarea plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport (f.d.9-11), conform căruia în pct.1.1 s-a convenit că producătorul Uzina Mecanică „Artmet” SA se foloseşte de dreptul exclusiv în fabricarea şi livrarea plăcilor cu număr de înmatriculare pentru mijloacele de transport (f.d.9). Totodată, Colegiul reţine că pct. 8.1 al prezentului contract prevede că contractul intră în vigoare din momentul semnării lui de către ambele părţi şi expiră la 31 decembrie 2015 în condiţia în care pînă la acea dată va fi realizată reciprocitatea acestui contract de către ambele părţi (f.d.10 verso).

Conform pct. 8.2 al aceluiaşi contract s-a convenit dacă timp de 30 zile înainte de expirarea prezentului contract părţile nu au informat despre încetare contractului, 7 explicit indicat în formă scrisă şi nu-l va transmite celeilate părţi contractate anterior termenului expirării contractului, termenul acestuia va fi prelungit încă pe perioada unui an calendaristic (f.d.10 verso). Conform Acordului Adiţional nr. 180/1 privind modificarea contractului nr. 151 din 26 martie 2010 cu privire la fabricarea şi livrarea plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport, a fost modificat pct. 8.1 din contract şi s-a stabilit că contractul expiră la 31 decembrie 2013 (f.d.12).

Din cererea Uzinei Mecanice „Artmet” SA rezultă că ÎS „CRIS „Registru”, prin demersul nr. 01/3023 din 25 noiembrie 2013, i-a înştiinţat despre expirarea termenului contractului de antrepriză nr. 151 din 26 martie 2010 cu privire la fabricarea şi livrarea plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport, încheiat pe un termen de 5 ani, care expiră la data de 31 decembrie 2013 (f.d.7).

Astfel, Uzina Mecanică „Artmet” SA, rezultînd din prevederile Hotărîrii Guvernului RM despre reglementarea unor probleme ce ţin de evidenţa şi documentarea mijloacelor de transport şi conducătorilor de vehicule, nr. 1229 din 13 noiembrie 2001, la data de 17 decembrie 2013 (înregistrată la data de 18 decembrie 2013), s-a adresat, conform Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, cu cerere prin care a solicitat furnizarea informaţiei concrete cu privire la concursul public, anunţat în Monitorul Oficial al RM, nr. 238-242 din 25 octombrie 2013, pentru achiziţionarea sistemului de confencţionare şi eliberare automatizată a plăcilor de înmatriculare pentru mijloacele de transport şi anume dacă acesta a fost petrecut, inclusiv cine este cîştigătorul şi care acte au fost întocmite în urma petrecerii concursului public (f.d.7).

Conform aceleaşi cereri, s-a specificat că necesitatea informaţiei solicitate este dictată de faptul că Uzina Mecanică „Artmet” SA se află în raporturi contractuale cu ÎS „CRIS „Registru”, iar concursul anunţat afectează activitatea economico- financiară a întreprinderii, solicitînd în acest sens şi copiile actelor adoptate în urma acestui concurs public (f.d.7). Tot aici, este de menţionat că în contextul art.3 alin.(2) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

În condiţiile legii, se consideră nesoluţionare în termen legal a unei cereri refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a primi o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege sau faptul de a nu răspunde persoanei în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către autoritatea publică, dacă prin lege nu este prevăzut alt termen de soluţionare a cererii. Refuzul de a elibera un certificat, o adeverinţă sau un oricare alt înscris, precum şi refuzul de a furniza o informaţie sau de a asigura accesul liber la registrele publice aflate la dispoziţia furnizorului de informaţie etc., de asemenea, sînt asimilate actului administrativ.

Deoarece Uzina Mecanică „Artmet” SA nu a primit răspuns la cererea sa, înregistrată la data de 18 decembrie 2013 în cancelaria ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” (f.d.7), la data de 14 februarie 2014, avînd la bază prevederile Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000 şi ale Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, s-a adresat, în ordinea contenciosului administrativ, cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul 8 Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, prin care a solicitat recunoaşterea ilegală a refuzului tacit al pîrîtului, obligarea pârâtului să furnizeze informaţia solicitată prin cererea din 18 decembrie 2013, încasarea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei şi taxa de stat în beneficiul statului (f.d.52-53).

Raportînd circumstanţele cauzei la normele de drept material enunţate supra, Colegiul consideră refuzul ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” de a furniza reclamantului informaţia solicitată ca fiind unul tacit, fapt corect apreciat şi de instanţa de fond şi în consecinţă, recunoscîndu-l ilegal cu obligarea pîrîtului de a furniza informaţia solicitată.

La caz, Colegiul consideră greşită aprecierea instanţei de apel precum că ÎS “CRIS “Registru” nu-i poate fi atribuită calitatea de furnizor de informaţie deoarece informaţia solicitată nu ar fi cu caracter oficial şi speţei nu ar fi aplicabile prevederile art. 5 alin.(2) lit.c) al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000. Colegiul remarcă prevederile art. 2 al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, conform cărora autoritate publică este orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. Sînt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv persoanele care prestează servicii notariale.

La caz, Colegiul reţine că ÎS “CRIS Registru” acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public, deoarece este împuternicită prin lege de a presta servicii publice persoanelor fizice şi juridice, argument invocate şi de recurent. În acest sens, Colegiul menţionează că rezultînd din prevederile art. 5 alin.(2) lit.c) al Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000, reiterate supra, ÎS “CRIS “Registru” face parte din categoria furnizorilor de informaţie. De asemenea, Colegiul consideră greşită referirea instanţei de apel la Legea privind achiziţiile publice, nr. 96 din 13 aprilie 2007, deoarece însăşi reclamantul nu contestă însăşi desfăşurarea concursului public, ci solicită informaţia referitor la faptul dacă concursul a fost petrecut, inclusiv cine este cîştigătorul şi care acte au fost întocmite în urma petrecerii concursului public.

Astfel, aplicabile speţei date sunt prevederile Legii privind accesul la informaţie, nr. 982 din 11 mai 2000 şi ale Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, fapt corect apreciat şi de instanţa de fond. Mai mult de atît, însăşi instanţa de apel concluzionează contradictoriu, invocînd că reclamantul ar confunda tangenţa între concursul desfăşurat de ÎS “CRIS “Registru” şi reglementările Legii privind achiziţiile publice, în condiţiile cînd reclamantul doar solicită informaţie, dar nicidecum nu contestă desfăşurarea concursului public. Tot aici, este de menţionat că această tangenţă invocată de instanţa de apel nu constituie decît poziţia pîrîtului, dar nicidecum a reclamantului, în condiţiile cînd reclamantul invocă expres normele materiale pe care îşi întemeiază pretenţiile, fără a face careva referiri la reglemntările legale privind achiziiţiile publice.

9 Colegiul remarcă şi practica judiciară uniformă, care îndeamnă instanţele de judecată la aplicarea corectă şi unitară a dispoziţiilor Legii privind accesul la informaţie, nr.982 din 11 mai 2000, prin prisma Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi a prevederilor altor acte normative tangenţiale cu tematica abordată. Sorgintea constituţională şi convenţională a dezideratului liberului acces la informaţie, ce rezultă din stipulaţiile şi spiritul art.32 şi 34 din Constituţie, precum şi ale art.10 din Convenţie, implică aplicabilitatea prioritară a acestor dispoziţii în cazul în care actele normative interne sînt insuficient de clare sau contravin acestora (art.3 din Lege).

Concomitent, soluţionarea cazurilor are loc prin prisma jurisprudenţei CEDO. Dreptul de acces liber la informaţiile oficiale constituie o varietate specifică a dreptului la petiţionare, fapt ce rezultă din dispoziţiile art.8 alin.(4) din Legea cu privire la petiţionare. Rezultînd din caracterul special al Legii privind accesul la informaţie faţă de Legea cu privire la petiţionare, iar sub aspectul procedural al examinării litigiilor, inclusiv faţă de Legea contenciosului administrativ, prevederile Legii speciale respective se vor completa, în cadrul aplicării, de dispoziţiile celor două acte legislative enunţate, în măsura în care acestea nu contravin Legii speciale.

Astfel, Colegiul consideră greşită constatarea instanţei de apel precum că informaţia solicitată nu cade sub incidenţă Legii privind accesul la informaţie şi că reclamantul nu ar fi indicat o normă legală concretă, deoarece reclamantul invocă expres prevederile Legii privind accesul la informaţie şi Legea contenciosului administrativ. Colegiul apreciază ca fiind eronată concluzia instanţei de apel precum că reclamantul nu ar fi participat la concursul anunţat şi nu este în drept de a solicita informaţia privind achiziţiile, deoarece reclamantul nu solicită careva informaţii referitor la achiziţii, doar informaţii ce ţin de faptul dacă concursul a avut loc, inclusiv cine este cîştigătorul şi care acte au fost întocmite în urma petrecerii concursului public.

Prin urmare, informaţia solicitată nu obligă agentul economic de a fi participant la concurs. Cu referire la cerinţa de repararea a prejudiciului moral în mărime de 200000 lei, Colegiul consideră corectă concluzia instanţei de fond referitor la netemeinicia acesteia. Conform art. 24 al Legii privind accesul la informaţie, nr.982 din 11 mai 2000, în funcţie de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcţionarului public, responsabil pentru furnizarea informaţiilor oficiale, de a asigura accesul la informaţia solicitată, instanţa de judecată decide aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu legislaţia, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informaţii sau prin alte acţiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informaţii, precum şi satisfacerea neîntîrziată a cererii solicitantului.

Prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobîndite prin lege (viaţa, sănătatea, demnitatea şi reputaţia profesională, inviolabilitatea vieţii personale, secretul de 10 familie şi personal), prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul nume, dreptul de autor). În conformitate cu art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă, cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

În speţă, reclamantul la înaintarea acţiunii a fost scutit de la plata taxei de stat, rezultînd din prevederile art. 16 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000. În acest sens, Colegiul reiterează şi prevederile art. 85 alin (1) lit. i) Cod de procedură civilă, de taxa de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat, precum şi autorităţile administraţiei publice locale – la înaintarea acţiunilor şi la contestarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti, inclusiv în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ, indiferent de calitatea lor procesuală.

În contextul normei precitate rezultă că pîrîtul ÎS„CRIS “Registru” este scutit de la plata taxei de stat. Astfel, Colegiul constată că instanţa de fond a examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic. De asemenea, Colegiul reţine că în cadrul judecării pricinii, instanţa de judecată a creat participanţilor la proces, condiţii obiective şi echitabile, pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părţilor dreptului la un proces echitabil, garantat şi asigurat prin art.6 al Convenţiei Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În circumstanţele de fapt şi de drept menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, apreciind greşit circumstanţele de fapt, iar hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material şi procedural, cu verificarea şi aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei recurate şi menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. În baza celor expuse, în conformitate art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Uzina Mecanică „Artmet” Societate pe Acţiuni.

Se casează decizia din 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Uzina Mecanică „Artmet” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor 11 Informaţionale de Stat “Registru” cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului tacit de a furniza informaţia solicitată, obligarea Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” de a furniza informaţia solicitată, încasarea prejudiciului moral şi taxa de stat, cu menţinerea hotărîrii din 18 decembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău. Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 12