3ra-1737/16 — accesul la informatie

Dosarul nr.3ra-1737/16

prima instanță: (Judecătoria Buiucani mun. Chișinău) O. Parfeni

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău ) N. Budăi, N. Simciuc, I. Cimpoi

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu

Gheorghe,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu

Gheorghe împotriva judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău privind constatarea încălcării

dreptului meu la informație și dreptul la examinarea cererii din 30 ianuarie 2016 în

termenul stabilit de lege și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care

s-a admis apelul declarat de judecătoria Rîșcani mun. Chișinău și s-a casat parțial

hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2016, Străisteanu Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău solicitînd constatarea

încălcării dreptului meu la informație și dreptul la examinarea cererii din 30 ianuarie

2016 în termenul stabilit de lege, obligarea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău să

examineze cererea din 30 ianuarie 2016 în strictă conformitate cu prevederile

legislației în vigoare și încasarea prejudiciului moral în mărime de 1000 lei.

În motivarea pretențiilor a reiterat că la 15 ianuarie 2016, prin intermediul

poștei electronice jrc@justice.md a expediat în adresa judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău cererea semnată digital conform legislației în vigoare, în care a indicat că, la

15 decembrie 2015, judecătorul judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, Cazacu Grigorii

a emis hotărârea, prin care a admis contestația depusă de el împotriva Inspectoratului

Național de Patrulare și a anulat procesului-verbal cu privire la contravenție din 24

iulie 2015, pe motivul lipsei faptului contravenției. Totodată, a solicitat în termenul

stabilit de lege, să fie informat, dacă reprezentantul Inspectoratului Național de

Patrulare a contestat cu recurs hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15

1

decembrie 2015, dacă da, la ce dată și care este numărul de înregistrare a cererii de

recurs, dacă nu, să-i fie expediată hotărârea din 15 decembrie 2015, autentificată la

adresa indicată în cerere.

Susține că nu a primit răspuns la cererea din 15 ianuarie 2016, respectiv

informația solicitată nu i-a fost eliberată în conformitate cu prevederile Legii privind

accesul la informație. La 30 ianuarie 2016, a depus repetat o cerere cu același

conținut, prin care a solicitat din nou să-i fie eliberată informația solicitată în cererea

din 15 ianuarie 2016.

Menționează că au trecut 35 de zile, însă nu a primit nici un răspuns, nici la

cererea din 15 ianuarie 2016, nici la cererea din 30 ianuarie 2016.

În opinia sa, judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, i-a încălcat grav dreptul la

informație și dreptul la examinarea cererii în termenul stabilit de lege, a fost încălcat

termenul de 15 zile prevăzut expres de Legea privind accesul la informație și nu i-a

fost prezentată informația solicitată.

Informația era necesară pentru a fi prezentată în instanța de judecată în alt

dosar civil, încălcarea obligațiilor și a competenței prevăzute de lege de către

persoanele responsabile din cadrul judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, i-au cauzat un

prejudiciu moral care îl estimează la suma de 1000 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 aprilie 2016,

acțiunea lui Străisteanu Gheorghe, a fost admisă parțial.

S-a constatat încălcarea termenului de examinare a cererii de acces la

informație a lui Străisteanu Gheorghe din 30 ianuarie 2016 de către judecătoria

Rîșcani mun. Chișinău.

S-a încasat din contul judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe suma de 100 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25

aprilie 2016, judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a depus apel nemotivat la 23 mai

2016, ulterior la 06 iulie 2016 a depus apel motivat, solicitînd admiterea apelului

și casarea hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

acțiunea reclamantului să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 s-a admis apelul

depus de judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, s-a casat parțial hotărîrea judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016 în partea în care s-a încasat din contul

judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe prejudiciul

moral în mărime de 100 lei și s-a emis în această parte o hotărîre nouă prin care s-a

respins cerința reclamantul privind încasarea prejudiciului moral. În rest hotărîrea

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016 s-a menținut.

La 20 octombrie 2016, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a examinat cauza în lipsa

sa, iar ca urmare a fost lipsit de dreptul la apărare și de prezentare a probelor noi și de

2

dreptul la un proces echitabil garantat de Constituția Republicii Moldova și art.6 din

Convenție CtEDO.

Consideră recurentul că, soluția instanței de apel este neîntemeiată, în cadrul

examinării apelului declarat de către judecătoria Rîșcani mun. Chișinău instanța nu a

aplicat legea care trebuia aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

La examinarea pricinii a apreciat arbitrar probele, nu a ținut cont de

jurisprudența CtEDO, iar soluția emisă contravine practicii stabilită de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

Recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma prevederilor

art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 15 septembrie 2016.

Prin scrisoarea din 03 octombrie 2016 a expediat copia deciziei părților din

proces, însă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei

motivate de către recurent.

Recursul a fost depus la 20 octombrie 2016, respectiv a fost depus în termenul

de declarare a recursului prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

3

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a

normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că

aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Referitor la argumentul recurentului Străisteanu Gheorghe privind lipsa citării

legale a acestuia și examinarea cauzei în lipsa sa, instanța de recurs constată că în

decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 (f.d.91) instanța a

menționat că: intimatul Străisteanu Gheorghe, în ședința de judecată nu s-a prezentat,

deși a fost citat legal despre locul, data și ora examinării pricinii civile în ordine de

apel, făcând referire la f.d.76 și 86.

Examinând filele dosarului civil colegiul conchide că, la filele dosarului 75 și

85 sunt avizele de recepție care atestă citarea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, iar

filele dosarului 76 și 86, lipesc de la materialele dosarului, însă analizând borderoul

dosarului civil se denotă că la filele dosarului 75-76 și 85-86 se află avizele de

recepție care demonstrează citarea legală atât a apelantului cît și a intimatului.

Astfel reieșind din cele constatate, chiar dacă din cauza civilă lipsesc filele

dosarului care ar atesta citarea legală a lui Străisteanu Gheorghe, instanța de recurs nu

are temei de a pune la îndoială faptul remarcării de către instanța de apel a existenței

4

avizelor de recepție privind citarea lui Străisteanu Gheorghe pentru ședințele de

judecată din 07 iulie 2016 și 15 septembrie 2016.

Prin urmare, acest argument nu poate fi reținut ca justificativ și întemeiat, or

constatările instanței de apel din care se atestă că la materialele dosarului exista

dovada legală de citare a lui Străisteanu Gheorghe, nu pot fi interpretate ca eronate.

Prin expunerea unei asemenea constatări se conchide că instanța a comunicat

participanților la proces actele de procedură, acestea fiind o garanție a principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare al părților.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Străisteanu

Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5