2r-182/16 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-182/16 prima instanţă: Gh. Comerzan instanța de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş, DECIZIE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de recurentul societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” împotriva lui Ioxa Ghenadii şi Ioxa Nataşa, intervenient accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Credite-Criva” cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015, prin care s-a restituit cererea de apel declarată de către societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, c o n s t a t ă: La 16 octombrie 2013, societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ioxa Ghenadii şi Ioxa Nataşa, intervenient accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Credite-Criva” în care a solicitat încasarea în mod solidar a datoriei în mărime de 1 137 979,71 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 40979,71 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare şi modificare cerințelor din 12 decembrie 2014 societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” a indicat în calitate de coreclamant Asociaţia de Economii şi Împrumut „Credite-Criva” şi a solicitat încasarea în mod solidar datoriei în mărime de 1 097 000 lei în beneficiul Asociaţia de Economii şi Împrumut „Credite-Criva” şi încasarea în mod solidar a cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 34 139,40 lei şi a cheltuielilor de judecată în beneficiul societăţii pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”. Prin încheierea judecătoriei Briceni din 17 decembrie 2014, cererea cu privire la concretizarea şi modificarea cerințelor înaintate împotriva lui Ioxa Ghenadii şi Ioxa Nataşa privind încasarea datoriei, a fost restituită.

La 12 ianuarie 2015, societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a declarat recurs împotriva acesteia, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Judecătoriei Briceni din 17 decembrie 2014 şi cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 26 ianuarie 2015, cererea de recurs depusă de către societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a fost restituită.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie 2015 s-a respins recursul declarat de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” şi s-a menţinut încheierea Curţii de Apel Bălţi din 26 ianuarie 2015. Prin hotărîrea judecătoriei Briceni din 30 septembrie 2015 acţiunea înaintată de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” împotriva lui Ioxa Ghenadii şi Ioxa Nataşa, intervenient accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Credite-Criva” privind încasarea în mod solidar a datoriei în mărime de 1 137 979,71 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 40979,71 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca neîntemeiată. La 29 octombrie 2015 societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a pretenţiilor înaintate.

Totodată a solicitat şi amînarea achitării plăţii taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 01 decembrie 2015, s-a respins apelantului cererea de amînarea a plăţii taxei de stat şi nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen de pînă la 22 decembrie 2015, ora 09;00 pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 25604 lei, explicîndui-se apelantului, că în cazul în care nu vor fi lichidate neajunsurile în termen, cererea de apel va fi restituită. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015 s-a restituit cererea de apel depusă de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, din motivul neîndeplinirea în termen a indicaţiilor instanţei de apel.

La 25 ianuarie 2016 societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chişinău din 22 decembrie 2015 de restituire a cererii de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca ilegală. În motivarea recurentului a indicat că, a solicitat instanţei de apel amînarea achitării taxei de stat din motiv că nu a recepţionat hotărîrea motivată a primei instanţei şi nu cunoaşte care este cuantumul plăţii taxei de stat. Consideră ilegală încheierea de restituire a instanţei de apel din motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei, deoarece a fost în imposibilitate de a depune apel motivat în lipsa recepţionării hotărîrii motivate.

Totodată susţine că soluţia emisă este neargumentată, iar examinarea apelului a fost superficială şi neobiectivă, ceea ce încalcă prevederile art.6 la Convenției CEDO, nefiind respectate de către instanţă garanțiile recurentului. Potrivit avizului de recepţie anexat la materialele dosarului (f.d.205) societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a recepţionat încheierea instanţei de apel, la 19 ianuarie 2016, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 25 ianuarie 2016, este depus în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 22 decembrie 2015 din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, fiind neîntemeiate şi nu au suport legal. În conformitate cu art. 369 al.

(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa dispune restituirea cererii de apel dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1). Materialele dosarului atestă că, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen de pînă la 22 decembrie 2015, ora 09;00 pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 25604 lei. În cadrul şedinţei de judecată din 22 decembrie 2015 apelanta societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, nu s-a prezentat şi pînă la această dată nu a expediat instanţei dovada achitării plăţii taxei de stat şi apelul motivat.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Conform art. 368 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale Potrivit încheierii instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel, apelantului i s-a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor şi anume necesitatea achitării taxei de stat în sumă de 25604 lei şi prezentarea apelului motivat, însă ultima nu s-a conformat indicaţiilor date de instanţa de apel. Astfel, în condiţiile în care, recurenta n-a achitat taxa de stat în termenul acordat de către instanţa de apel şi nici nu a prezentat apelul motivat, instanţei de apel nefiind cunoscute careva temeiuri legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă şi întemeiată concluzia instanţei de apel privind restituirea cererii de apel.

Referitor la argumentul recurentului că din motivul nerecepționării hotărîri motivate a instanţei de fond nu a avut posibilitatea de a stabili cuantumul taxei de stat, instanţa îl respinge ca nefondat, or potrivit art.3 alin.(1) lit. j) din Legea taxei de stat, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești tariful taxei de stat se stabilește în cuantum de 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial - 75% din taxa calculată din suma contestată. Totodată materialele dosarului atestă că recurentul la 17 decembrie 2015 a recepţionat contra semnătură încheierea instanţei de a nu da curs cererii de apel (f.d.135) unde instanţa a indicat cuantumul achitării plăţii taxei de stat.

Deci, recurentul urma să întreprindă toate măsurile necesare în vederea respectării indicaţiilor date de instanţă în termen.

CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume, cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prin restituirea cererii de apel recurentului nu i s-au îngrădit accesul liber la justiţie protejat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015 prin care s-a restituit cererea de apel depusă de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari