3ra-155/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-155/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 04 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Eugeniei Lozinschi, avocatul Viorel Cucu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eugenia Lozinschi împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, recunoaşterea dreptului la calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate din venitul total asigurat şi obligarea recalculării indemnizaţiei de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 26 mai 2014, Eugenia Lozinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, recunoaşterea dreptului la calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate din venitul total asigurat şi obligarea recalculării indemnizaţiei de maternitate. În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, la data de 14 februarie 2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chişinău a efectuat un control la SRL „Testauto Service” în vederea verificării salariului său, ce a servit la stabilirea şi plata indemnizaţiei de maternitate, conform interpelării nr. 26 din 03 februarie 2014 de la DCDS CTAS Centru, fiind întocmit actul de control nr. 15. Susţine că, în baza documentelor prezentate, organul de control a constatat că, ea a fost angajată la SRL „Testauto Service” în calitate de manager vînzări operator conform contractului individual de muncă nr. 02/30/13 din 30 septembrie 2013, pe o perioadă determinată de 6 luni cu o fracţiune de normă, 4 ore/zi conform fişelor de pontaj.

Afirmă că, organul de control a mai constatat că, orele sale de lucru, 4 ore/zi au fost remunerate cu salariu în sumă de 4900 lei, iar pentru 8 ore lucrate salariul ar fi de 9800 lei, pe cînd 8 ore lucrate pe zi a angajatului de bază maistru este de 5000 de lei, ceea ce contravine art. 155 alin. (2) din Codul muncii. Invocă că, la data de 11 martie 2014, Comisia de stabilire a indemnizaţiilor de maternitate i-a refuzat calcularea indemnizaţiei de maternitate din venitul mediu 1 lunar realizat la locul de muncă prin cumul, pe motiv că au fost încălcate prevederile art. 155 din Codul muncii.

Mai invocă că, la data de 09 aprilie 2014, ea a înregistrat la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun.Chişinău cererea prealabilă, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de refuz şi achitarea integrală a indemnizaţiei de maternitate din venitul total asigurat, însă prin scrisoarea nr. XIV-L-718/14 din 25 aprilie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a respins cererea prealabilă. Solicită anularea procesului-verbal de refuz al Comisiei de stabilire a indemnizaţiei de maternitate din 11 martie 2014, recunoaşterea dreptului său la calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate din venitul total asigurat, obligarea pîrîtelor de a recalcula indemnizaţia de maternitate reieşind inclusiv din veniturile realizate la locul de muncă prin cumul SRL „Testauto Service” şi de a emite actul administrativ corespunzător şi încasarea de la pîrîtă a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 octombrie 2014 s-a admis acţiunea, s-a anulat ca ilegal procesul-verbal din 11 martie 2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chişinău, s-au obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru să acorde Eugeniei Lozinschi indemnizaţia de maternitate din venitul total asigurat şi să recalculeze indemnizaţia de maternitate din venitul realizat la locul de muncă prin cumul SRL „Testauto Service” şi s-au încasat în mod solidar de la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru în beneficiul Eugeniei Lozinschi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2000 de lei.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta a activat prin cumul la SRL „Testauto Service”, a fost asigurată conform legislaţiei, a achitat cotizaţiile sociale din venitul realizat şi este în drept să solicite achitarea indemnizaţiei de maternitate, iar refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru de a calcula reclamantei indemnizaţia de maternitate din venitul mediu lunar realizat la locul de muncă prin cumul SRL „Testauto Service” contravine Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015 s-a admis apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a respins acţiunea.

Instanţa de apel şi-a argumentat concluzia prin faptul că, nu sunt suficiente temeiuri, care certifică faptul că, Eugenia Lozinschi a activat în realitate la SRL „Testauto Service”, or, contractul individual de muncă nr. 02/30/13 din 30 septembrie 2013 a fost întocmit cu scopul de a majora neîntemeiat baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate şi ulterior a indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, astfel, prejudiciind bugetul asigurărilor sociale de stat. La data de 22 decembrie 2015, reprezentantul Eugeniei Lozinschi, avocatul Viorel Cucu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd 2 admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, nu a constatat deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a cauzei, a examinat superficial probele prezentate, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; 3 d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că recurenta a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 28 octombrie 2015 (f. d. 135), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 22 decembrie 2015 (f. d. 123). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de reprezentantul Eugeniei Lozinschi, avocatul Viorel Cucu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, nu a constatat deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a cauzei şi a examinat superficial probele prezentate nu pot fi reţinute, deoarece circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor. Nu pot fi reţinute nici argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea, deoarece în speţă, au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul Eugeniei Lozinschi, avocatul Viorel Cucu nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Eugeniei Lozinschi, avocatul Viorel Cucu ca fiind inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Eugeniei Lozinschi, avocatul Viorel Cucu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5