3ra-1629/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1629/15 prima instanţă – E. Cojocari instanţa de apel –N. Vascan, V. Negru, Iu.Cotruță ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barcari Alina împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, intervenienți accesorii Casa Națională de Asigurări Sociale, societatea cu răspundere limitată ”Ducont Consulting”, societatea cu răspundere limitată ”7 Proiect IE” cu privire la anularea deciziei și efectuarea recalculării pentru indemnizația de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 20 martie 2015. c o n s t a t ă: La data de 26 iunie 2014, reclamanta Barcari Alina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, intervenienți accesorii Casa Națională de Asigurări Sociale, societatea cu răspundere limitată ”Ducont Consulting”, societatea cu răspundere limitată ”7 Proiect IE” cu privire la anularea deciziei și efectuarea recalculării pentru indemnizația de maternitate (f.d.38-40). În motivarea cererii, reclamanta Barcari Alina a indicat că desfăşoară activitate de contabil, fiind angajată în cadrul societății cu răspundere limitată „Ecotest” - lucru de bază, iar prin cumul, în cadrul societății cu răspundere limitată ”Ducont Consulting” și a societății cu răspundere limitată ”7 Proiect IE”, fapt confirmat prin contractele individuale de muncă.

Respectiv, conform competenţei teritoriale, conformîndu-se cerinţelor legale, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, pentru calcularea şi eliberarea indemnizaţiei de maternitate, fiindu-i transferaţi pe contul bancar 14 431 lei, sumă ce a fost calculată în baza salariului de bază din cadrul societății cu răspundere limitată „Ecotest”. Consideră că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani a încălcat prevederile legii, achitînd suma de 14 431 lei, calculată doar în baza salariului din cadrul societății cu răspundere limitată „Ecotest”, fără a fi luate în calcul salariul din cadrul societății cu răspundere limitată „Ducont Consulting” şi a societății cu răspundere limitată ”7 Proiect IE”.

Nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, la data de 07 mai 2014 s-a adresat către organul ierarhic superior - Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu un recurs graţios, în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului dat, conform Legii contenciosului administrativ, fiindu-i acordat termenul de 30 de zile necesar pentru reexaminarea dosarului reclamantului, cu efectuarea recalculului de stabilire a indemnizaţiei de maternitate. Ulterior, la data de 24 mai 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a eliberat răspunsul nr. XIV-B-887/14 din 23 mai 2014, specificînd că datele din contractele individuale de muncă încheiate de către reclamantă cu societatea cu răspundere limitată „Ducont Consulting” şi societatea cu răspundere limitată „7 Proiect IE”, prezentate la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani pentru stabilirea indemnizaţiei de maternitate au fost modificate.

S-a constatat că contractele individuale au fost întocmite fără a ţine cont de prevederile 267 alin. (1) al Codului Muncii; în contractele menţionate nu este indicat regimul de muncă, locul de muncă. La momentul efectuării controlului nu s-a prezentat tabelul de pontaj şi statele de personal, angajatorul fiind obligat să ţină, în modul stabilit, evidenţa timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare, conform art. 10 și art. 106 din Codul Muncii.

Afirmă reclamanta, că Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani în mod neîntemeiat a refuzat să includă în indemnizaţia de maternitate salariile calculate și achitate pentru prestarea muncii prin cumul din cadrul întreprinderilor ”Ducont Consulting” societatea cu răspundere limitată şi a ”7 Proiect IE” societatea cu răspundere limitată, avînd în vedere că contractele individuale de muncă nu au fost contestate, iar angajatorii salariatului nu au fost sesizaţi de organele competente în vederea modificării acestora, pe motivul că ar exista careva încălcări. Reclamanta consideră că, actele administrative emise ca fiind ilegale şi neîntemeiate, pasibile de anulare, motiv pentru care adresează prezenta cerere de chemare în judecată.

La data de 04 decembrie 2014 reclamanta Barcari Alina a depus cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor şi concretizare a temeiurilor acţiunii, prin care a solicitat anularea integrală a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani de stabilire a indemnizaţiei de maternitate din 17 aprilie 2014 şi a deciziei Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM nr. XIV-B-887/14 din 23 mai 2014, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani în vederea efectuării recalculelor indemnizaţiei de maternitate, cu includerea la baza calculului inclusiv a salariilor de la locurile de muncă prin cumul din cadrul societății cu răspundere limitată ”Ducont Consulting” şi a societății cu răspundere limitată ”7 Proiect IE”, încasarea din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei şi încasarea din contul pîrîţilor a cheltuielilor de judecată (f.d.58-61).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 martie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de Barcari Alina s-a admis parțial. S-a recunoscut ca ilegală decizia Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM nr. XIV-B-887/14 din 23 mai 2014 privind refuzul în recalcularea indemnizației de maternitate. S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale din 17 aprilie 2014 privind stabilirea indemnizației de maternitate dnei Barcari Alina. S-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și achita indemnizația lui Barcari Alina pentru maternitate, cu includerea salariului de la locul de muncă prin cumul la societatea cu răspundere limitată ”Ducont Consulting” și societatea cu răspundere limitată ”7 Proiect IE”.

În rest, cerința cu privire la încasarea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată (f.d.109, 112-117). Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 07 aprilie 2015, a depus apel nemotivat Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii (f.d.119-120). La data de 21 aprilie 2015 Barcari Alina a depus apel nemotivat, solicitînd casarea parțială a hotărîrii instanței de fond în partea respingerii capătului de cerere cu privire la încasarea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii (f.d.121). La data de 10 iunie 2015 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel motivat, avînd aceleași cerințe (f.d.126b-127).

Iar, la data de 17 iunie 2015 Barcari Alina a depus apel motivat, cu aceleași cerințe. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015 a fost restituit ca fiind depuse cu omiterea termenului legal cererile de apel declarate de către Barcari Alina la data de 21 aprilie 2015 și la data de 17 iunie 2015 împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 martie 2015 (f.d.159-162). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 martie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 12 noiembrie 2015 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 20 martie 2015, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere integrală a pretențiilor înaintate de Barcari Alina. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. A indicat că, la data de 25 martie 2014 reclamanta Barcari Alina s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani cu o cerere de acordare a indemnizației de maternitate de la locul de bază al societății cu răspundere limitată ”Ecotest” și de la societatea cu răspundere limitată ”Ducont Consulting” și societatea cu răspundere limitată ”7 Proiect IE”, prin cumul. La data de 24 aprilie 2014 specialiștii Casei Teritoriale de Asgurări Sociale Buiucani au făcut un act de verificare la întreprinderile menționate.

În cadrul efectuări controlului s-a depistat că, în contractele individuale de muncă nu este indicat regimul de muncă, locul de muncă, nu s-a prezentat tabelul de pontaj și statele de personal. Specifică recurentul, că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, asiguratele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal și concediul postnatal, beneficiază de indemnizație de maternitate. Face referire la prevederile art.30 din legea menționată supra, care prevede că controlul asupra corectitudinii stabilirii, calculării și plății indemnizațiilor de asigurări sociale îl exercită Casa Națională de Asigurări Sociale, Inspecția Financiară, Inspectoratul de Stat al Muncii și structurile lor teritoriale.

Astfel consideră că contractele respective au fost încheiate cu încălcarea legislației muncii. Menționează că, actele de control nr.145,146 din 24 aprile 2014 care au stat la baza emiterii deciziei de stabilire a indemnizației de maternitate din 17 aprilie 2014 nu au fost contestate în termenul prevăzut de Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător nr.131 din 08 iunie 2012. Mai indică că, cerința cu privire la încasarea prejudiciului moral în cuantum de 5000 lei o consideră nejustificată, din motivul că pîrîtul a acționat și a emis procesul-verbal de refuz în conformitate cu prevederile normelor legislative care stabilesc în exclusivitate procedura și perioadele de includere în calculul indemnizației de maternitate.

La data de 16 decembrie 2015 intimata Barcari Alina a depus referință la cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, pledînd pentru declararea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare fără dată, anexată la materialele dosarului (f.d.172), nu se poate stabili cert data cînd recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanței de apel, nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 12 noiembrie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale acționînd în interesele recurentului, poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.270, art.433 lit.a) şi art.440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari