2ra-136/16 — Obligarea reconectării la reţea

prima instanţă: D. Băbălău dosarul nr. 2ra-3082/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol nr. 2ra-136/16 DECIZIE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Luca Alexandru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” şi Societăţii pe Acţiunii “Moldovagaz” cu privire la obligarea reconectării la reţeaua de gaze naturale şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 03 februarie 2015, Luca Alexandru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” (SRL „Chişinău-gaz”) şi Societăţii pe Acţiunii “Moldovagaz” (SA “Moldovagaz”) cu privire la obligarea reconectării la reţeaua de gaze naturale şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 24 iunie 2014, casa sa de locuit din str. Bănulescu Bodoni nr. 16, com. Cruzeşti, mun. Chişinău a fost deconectată de către reprezentanţii SRL „Chişinău-Gaz” de la reţeaua de gaze naturale în lipsa consumatorului, dispoziţia de deconectare a instalaţiei de utilizare de la SRL „Chişinău-Gaz” găsind-o în lădiţa poştală cînd s-a întors de la serviciu.

Precizează că fost deconectat, precum că exista o dispoziţie de la SA „Moldovagaz” fără să fie indicat însă motivul concret cu încălcarea Regulamentului de furnizare şi utilizare a gazelor naturale aprobat de ANRE şi pct. 12 lit. d) a contractului. Menţionează că la 19 noiembrie 2014 s-a adresat pentru reconectare şi a achitat la SA „Moldovagaz” pentru efectuarea lucrărilor de reconectare la reţeaua de gaze, însă nu a fost reconectat. Indică că la 03 decembrie 2014 a contestat la SA „Moldovagaz” neexecutarea lucrărilor. La 26 decembrie 2014 prin răspunsul SA „Moldovagaz” i s-a comunicat că „în fişa de control a contractului” este menţiunea „de legalizat cazanul” şi totodată pentru crearea posibilităţii conectării cazanului de încălzire să se adreseze la SRL „Chişinău Gaz” întru legalizarea cazanului.

Consideră reclamantul că solicitarea SA „Moldovagaz” este neîntemeiată, iar cazanul este legalizat, şi astfel din cauza încălcării drepturilor sale a suferit prejudiciul moral, fiind lipsit de gaze naturale nu a avut încălzire în perioada rece a anului. Cere, reclamantul obligarea SRL „Chişinău Gaz” şi S.A „Moldovagaz” să restabilească furnizarea gazelor naturale la utilajele reclamantului Alexandru Luca la casa de locuit din str. Bănulescu Bodoni 16, com. Cruzeşti, mun. Chişinău şi repararea prejudiciului moral de către SA “Moldovagaz”, SRL „Chişinău Gaz” în mărime de 25000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2015 a fost admisă parţial acţiunea lui Alexandru Luca şi s-a obligat SRL „Chişinău-Gaz” şi SA „Moldova-Gaz” să restabilească furnizarea gazelor naturale la utilajele reclamantului din mun.

Chişinău, com. Cruzeşti, str. Bănulescu Bodoni, 16 şi s-a încasat de la SRL „Chişinău-Gaz” în beneficiul reclamantului prejudiciul moral în mărime de 3000 lei. La 16 mai 2015, cu respectarea termenului prevăzut la art. 362 CPC al RM, SRL „Chişinău-Gaz” a depus cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii, pe motiv de nerespectare a procedurii prealabile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către SRL „Chişinău-Gaz” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2015 . La 13 noiembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Chişinău-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii cu încasarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta SRL „Chişinău-Gaz”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe sunt neîntemeiate, fiind emis cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Menţionează că în decizia instanţei de apel se reiterează doar faptul că Luca Alexandru a fost deconectat de la reţeaua de gaze naturale ca rezultat al datoriei, or la fel temei de deconectare a fost şi existenţa cazanului ilicit de tip „Ariston”, carre la momentul controlului efectuat a fost depistat şi pusă în seama intimatului legalizarea acestuia încă în anul 2009. Susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că furnizor nu este SRL „Chişinău-Gaz” şi că careva obligaţiuni contractuale între SRL „Chişinău-Gaz” şi Luca Alexandru nu există încă din 01 ianuarie 2013 de cînd furnizor a devenit SA „Moldovagaz” şi astfel contractul urma a fi reîncheiat cu noul furnizor.

Consideră SRL „Chişinău-Gaz” că nu a cauzat careva prejudicii morale intimatului. Invocă că în speţă, nu a fost probat dacă au avut loc prejudiciile şi de către cine au fost cauzate, deoarece SRL „Chişinău-Gaz” şi-a executat lucrările de deconectare la dispoziţia furnizorului SA „Moldovagaz” şi nu din prorie iniţiativă. Mai invocă recurentul că suferinţele în cauză au avut loc numai din cauza comportamentului iresponsabil al intimatului, prin nerespectarea obligaţiunilor de legalizare a cazanului încă în anul 2009 şi ca urmare a ne reîncheierii contractului cu noul furnizor SA „Moldovagaz”. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 20 ianuarie 2016 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la la 24 iunie 2014 casa de locuit a lui Luca Alexandru din str. Bănulescu Bodoni nr. 16, com. Cruzeşti, mun. Chişinău a fost deconectată de către reprezentanţii SRL „Chişinău-Gaz” de la reţeaua de gaze naturale în lipsa consumatorului, din cauza datoriilor la locul de consum, cu respectarea pct. 80 b) al Regulamentului pentru furnizare şi utilizare a gazelor naturale nr. 415 din 25 mai 2011 (f.d.

7, 28). Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2014 a fost admisă acţiunea reconvenţională a SRL „Chişinău-Gaz” fiind încasat din contul lui Luca Alexandru datoria pentru consumul de gaze naturale în mărime de 10 278 lei (f.d.52-54). La 30 septembrie 2014 Luca Alexandru a achitat datoria înregistrată fată de SRL „Chişinău-Gaz” în mărime de 12 086 lei, inclusiv cheltuieli de executare, (f.d.38) La 20 noiembrie 2014 a achitat şi taxa de reconectare la reţeaua de gaze naturale însă prin răspunsul la cererea de reconectare Nr.L-246/14 in 23 decembrie 2014 eliberat de către S.A „Moldovagaz” a fost indicată necesitatea legalizării cazanului în vederea iniţierii procedurii de reconectare.

(f.d.40-41 şi 15) Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Luca Alexandru a solicitat obligarea SRL „Chişinău Gaz” şi S.A „Moldovagaz” să restabilească furnizarea gazelor naturale şi repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei, acţiune care a fost admisă parţial de către prima instanţă. Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Chişinău-Gaz” a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menţinînd hotărârea primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una întemeiată şi legală.

Conform pct. 88 a Hotărîrii nr.415 din 25 mai 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale deconectarea de la/reconectarea la reţeaua de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final se efectuează doar prin dispoziţia de deconectare, de reconectare, semnată de persoana responsabilă a operatorului de reţea. Pct. 92 al Regulamentului stabilește că consumatorul final este în drept să solicite furnizorului reconectarea instalațiilor de gaze naturale la rețeaua de gaze naturale după înlăturarea motivelor care au dus la deconectarea instalațiilor sale de gaze naturale. Furnizorul solicită operatorului de reţea, iar acesta reconectează la rețeaua de gaze naturale instalațiile de gaze naturale ale consumatorului final în termen cît mai scurt posibil dar nu mai târziu de 2 zile lucrătoare de la data achitării de către consumatorul final a tarifului pentru reconectare.

Astfel, rezultă că odată cu achitarea datoriei operatorul de reţea urma să conecteze consumatorul la rețeaua de gaze. Or, în atare circumstanțe este evidentă inacțiunea SRL „Chișinău Gaz” de a efectua reconectarea consumatorului la rețeaua de gaze în conformitate cu prevederile pct. 92 din Regulamentul citat supra. Mai mult ca atît, fără a ţine cont de obligaţiunea de reconectare a consumatorului la reţeaua de gaze, pe motiv de înlăturare a condiţiilor ce au dus la deconectare, şi anume plata datoriei, SRL „Chişinău Gaz” invocă drept refuz la reconectare faptul că la domiciliul consumatorului este instalat ilegal cazanul de model Ariston, explicînd necesitatea legalizării acestuia. În sensul dat, Colegiul civil reţine că potrivit Contractului Nr.350071 din 21 februarie 1997 operatorul de reţea s-a obligat să livreze consumatorului Luca Alexandru gaz inclusiv şi pentru - cazan (OK – l buc) (f.d.17-18).

Or, cu toate că instalaţia - cazan Ariston, nu figurează în contractul Nr. 350071 din 21 februarie 1997, în actele de control întocmite de operatorul de reţea la 23 septembrie 2009, actul de control din 14 noiembrie 2011, actul de control din 28 februarie 2012, a fost vizat echipamentul de măsurare inclusiv cazanul Ariston. Mai mult, Colegiul civil reiterează că temeiul deconectării consumatorului de la reţea a fost faptul că acesta dispune de datorii faţă de furnizorul de servicii, nicidecum nu ilegalitatea cazanului sus-vizat.

Aşadar, odată cu achitarea datoriei operatorul de reţea urma să conecteze consumatorul la reţeaua de gaze, fără a invoca că Luca Alexandru ar fi acceptat situaţia în care se afla, deoarece ar fi solicitat reconectarea la reţea mai tîrziu de data achitării datoriei or, însăşi furnizorul de servicii urmează să ţină cont de decăderea circumstanţelor ce au dus la deconectare, anume achitarea datoriei şi respectiv trebuia să întreprindă toate acţiunile necesare întru respectarea propriilor obligaţii contractuale. Ţinând cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că operatorul/furnizorul serviciului urma să reconecteze locul de consum la gazele naturale.

În conformitate cu art. 1422 alin. (1) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 6 lit. a) şi c) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, orice consumator are dreptul la protecţia drepturilor sale de către stat şi remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător.

Conform art. 20 alin (4) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească. Conform art. 1423 din Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Reieşind din prevederile legale enunţate, raportate la materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a încasat de la SRL „Chişinău Gaz” în beneficiul lui Luca Alexandru suma de 3000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral cauzat, iar argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate. Or, furnizorul de servicii nu si-a onorat obligațiile sale, creând disconfort consumatorului care a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de serviciile de livrare a gazelor naturale, obligaţia de repararea prejudiciului moral cauzat consumatorului revenindu-i prestatorului SRL „Chişinău Gaz”.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Luca Alexandru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” şi Societăţii pe Acţiunii “Moldovagaz” cu privire la obligarea reconectării la reţeaua de gaze naturale şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Dumitru Mardari Galina Stratulat