2rac-23/16 — Retragerea licenței

Dosarul nr. 2rac-23/16 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.V. Gîrleanu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. A. Panov, A. Nogai, M. Moraru) DECIZIE 03 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică împotriva deciziei din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, persoană interesată SRL „Beruf- Auto” cu privire la retragerea licenţei, c o n s t a t ă: La data de 06 ianuarie 2015, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a depus cerere în instanţa de judecată solicitînd retragerea SRL „Beruf- Auto” a licenţei seria AA nr.064795 din 05 mai 2012 eliberată pentru genul de activitate: importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei.

În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 05 mai 2012, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a eliberat agentului economic SRL „Beruf - Auto” licenţa seria AA nr.064795 pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei, care corespund normelor tehnice, standardelor de calitate, valabilă pe un termen de 5 ani. Menţionează că, SRL „Beruf-Auto” pînă în prezent nu a achitat taxa prevăzută de licenţă pentru activitatea în perioada iulie - septembrie 2014, astfel a acumulat o datorie în sumă de 23541,21 lei.

Susţine că, pîrîtul încalcă prevederile art.7 alin.(5) al Legii privind piaţa produselor petroliere, nr. 461 din 30 iulie 2001, care statuează că taxa de licenţă se achită anual conform anexei la Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător şi prevederile pct.4.24 din Condiţiile de Licenţa, seria AA nr.064795 din 05 mai 2012. Conform prevederilor pct.3 al Hotărîrii nr. 419 din 05 iulie 2011 al Consiliului de Administrare al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică titularii de licenţe care desfăşoară activităţi licenţiate în sectorul energetic sunt obligaţi să efectueze trimestrial transferul plăţilor regulatorii pe contul Agenţiei pînă la data de 10 a primei luni din următorul trimestru.

1 Invocă că, rezultînd din dispoziţia art. 19 alin.(9) al Legii nr. 451/2001, titularul de licenţă, primind prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, este obligat în termenul indicat în prescripţie, să prezinte autorităţii de licenţiere informaţia privind lichidarea încălcărilor, însă SRL „Beruf-Auto” nu a respectat prescripţia nr.000105 din 19 noiembrie 2014 şi nr.000117 din 12 decembrie 2014 referitor la lichidarea încălcărilor ce ţin de achitarea taxei de licenţă. Afirmă că, în baza art. 6 alin. (1) lit. d), 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (6), coroborate cu art. 21 alin. (2) lit. f) ale Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451/2001, nererespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, atrage după sine retragerea licenţei.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi s-a retras licenţa seria AA nr.064795 din 05 mai 2012 eliberată SRL „Beruf Auto” pentru genul de activitate privind importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei. Prin decizia din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis apelul declarat de SRL “Beruf-Auto” şi s-a casat hotărîrea din 21 ianuarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău şi s-a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La data de 16 noiembrie 2015, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a declarat recurs împotriva deciziei din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi a depăşit limitele judecării apelului. Consideră că, erorile comise de instanţa de apel prin soluţionarea greşită a pricinii şi aprecierea arbitrară a probelor, au dus la încălcarea drepturilor la un proces echitabil, de o instanţă independentă, obiectivă şi imparţială. Menţionează că, decizia contestată nu corespunde cerinţelor prevăzute de art. 239 Cod de procedură civilă.

Susţine că, constatînd că SRL “Beruf-Auto” a fost lipsită de posibilitatea de a stinge datoria existentă faţă de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică în sumă de 23541, 20 lei, deoarece conducerea firmei a fost înlăturată de la gestionarea patrimoniului, în legătură cu numirea administratorului provizoriu conform Legii insolvabilităţii, inclusiv şi în perioada examinării pricinii date în judecătoria Rîşcani, instanţa de apel nu a luat în considerare şi nu a dat apreciere argumentelor din referinţă la cererea de apel, referitor la faptul că datoria pentru achitarea taxei de licenţă sub formă de plată regulatorie s-a format în perioada iulie - septembrie 2014. Datoria pentru taxa de licenţă sub formă de plată regulatorie, urma să fie achitată pînă la data de 10 octombrie 2014, adică cu 2 (două) luni înainte de numirea prin încheierea Curţii de Apel Chişinău a administratorului provizoriu, rezultînd din prevederile pct. 3 al hotărîrii nr. 419 din 05 iulie 2011 al Consiliului de Administrare al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.

Afirmă că, instanţa de apel nu a dat apreciere nici faptului, că în pct. 4.25 al Condiţiilor Licenţei seria AA nr. 064795 din 05.05.2012 este indicat expres că pe parcursul întregului termen de valabilitate al Licenţei Titularul ei va plăti Agenţiei, 2 regulat şi în termenele stabilite, plata regulatorie, conform Legislaţiei, în caz contrar Agenţia va aplica amenzi, va suspenda sau retrage licenţa, despre ce SRL ,,Beruf- Auto” a cunoscut chiar de la primirea licenţei, plăţi pe care le-a efectuat pînă în luna iulie 2014. Declară că, instanţa de apel nu a luat în considerare nici faptul că cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate a fost înaintată de SRL “Beruf-Auto”, iar administratorul provizoriu ÎI ,,Timoşin Maxim” a fost numit la propunerea SRL ,,Beruf-Auto”.

Instanţa de apel, făcînd referire la Legea insolvabilităţii, nu a luat în considerare că art. 66 alin. (1) lit. k) al Legii nominalizate prevede expres că administratorul are atribuţia de încheiere a tranzacţiilor, stingerea datoriilor, dispunerea încetării fidejusiunii, renunţarea la garanţii reale cu condiţia confirmării acestor acţiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor. Art.73 al Legii insolvabilităţii prevede şi răspunderea administratorului pentru prejudiciul cauzat debitorului şi creditorilor în exercitarea atribuţiilor.

Indică că, instanţa de apel eronat afirmă că SRL ,,Beruf-Auto” în general nu a încălcat prevederile Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001, cu modificările ulterioare şi Legii cu privire la energetică, nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998, precum şi nu a încălcat nici condiţiile stipulate în Licenţa seria AA nr. 064795 eliberată la 05 mai 2012 pînă la 05 mai 2017 pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei, deoarece la 10 martie 2015 înainte de termen cu două luni, SRL ,,Beruf-Auto” ar fi achitat suma de 23541,20 lei, conform dispoziţiei de plată nr. 1230 din 10 martie 2015. Specifică că, atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în referinţă, s-a menţionat că în baza art. 7 alin. (5) al Legii privind piaţa produselor petroliere, nr. 461 din 30 iulie 2001, taxa de licenţă se achită anual conform anexei la Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, dar nu conform anexei la Licenţă, după cum indică instanţa.

Taxa de licenţă se achită anual, se efectuează la Bugetul Public Naţional, iar taxa de licenţă sub formă de plată regulatorie, titularii de licenţă o achită trimestrial, în contul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică. Notează că, instanţa de apel a confundat taxa de licenţă achitată anual la Bugetul Public National cu taxa de licenţă sub formă de plată regulatorie, achitată trimestrial în bugetul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, fapt care a dus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, prin interpretarea în mod eronat a legii.

Relatează că, afirmaţia SRL „Beruf-Auto” precum că la data de 10 martie 2015 a achitat suma de 23541,20 lei la contul Agenţiei, instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că în baza art. 21 alin.(2) lit.f) şi g) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei servesc nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere şi neachitarea lunară şi trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă.

Conform art. 21 alin. (3) al Legii citate, licenţa se retrage şi în alte cazuri prevăzute expres de legile ce reglementează genul de activitate licenţiat, iar conform art. 141 alin.(2) lit.c) al Legii privind piaţa produselor petroliere, pe lîngă 3 nerespectarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile licenţei, drept temei pentru retragerea licenţei mai serveşte şi neachitarea plăţii regulatorii în termenul stabilit de Agenţie.

Conform pct. 4.25 al Condiţiilor de Licenţa, seria AA nr. 064795 din 05 mai 2012, SRL “Beruf-Auto” a fost informat că pe parcursul întregului termen de valabilitate al licenţei, va plăti Agenţiei regulat şi în termenele stabilite plata regulatorie conform legislaţiei, în caz contrar Agenţia va aplica amenzi, va suspenda sau retrage licenţa (pct. 10.1 lit. j) la Condiţiile de Licenţa, seria AA nr. 064795 din 05 mai 2012). Recurentul invocă că, instanţa de apel a depăşit limitele judecării apelului, deoarece în cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. În opinia sa, SRL „Beruf-Auto” nu a invocat nici în prima instanţă, nici în cererea de apel faptul că Agenţia pretinde ilegal la plata taxei de licenţă sub formă de plată regulatorie ori solicită achitarea ei în avans, după cum afirmă instanţa de apel.

Remarcă că, SRL „Beruf-Auto” nu a negat faptul că nu cunoaştea despre consecinţele neachitării plăţilor regulatorii pe contul Agenţiei pînă la data de 10 a primei luni din următorul trimestru, fapt reglementat atît în legislaţia în vigoare, cît şi în condiţiile licenţei. Reiterează că, cererea de apel înaintată de SRL ,,Beruf-Auto” nu cuprinde argumente sau dovezi noi, toate aceste circumstanţe nici nu trebuiau dovedite, iar instanţa de apel nici nu era în drept să se expună asupra lor. Or, în conformitate cu art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Susţine că, instanţa de apel nu a dat apreciere argumentelor expuse în referinţă precum că în cererea de apel SRL „Beruf-Auto” a invocat că are sediul în or.

Călăraşi str. Stamati, nr.15, dar la şedinţa de judecată din 21 ianuarie 2015 reprezentantul SRL ,,Beruf-Auto” a solicitat strămutarea cauzei spre examinare la judecătoria Centru mun. Chişinău, afirmînd că str. Tighina, nr. 49/3 aparţine circumscripției Centru, de facto, a recunoscut că sediul lor se află în mun. Chişinău, str. Tighina, nr. 49/3 of. 23, indicat şi în actele de constituire şi licenţa eliberată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Aceasta, în opinia sa, se confirmă şi prin remiterea citaţiilor pentru a se prezenta în instanţa de judecată pe adresa: mun. Chişinău, str. Tighina, 49/3 of. 23, care au fost recepţionate de SRL “Beruf-Auto”, reprezentantul fiind prezent la şedinţele de judecată.

Rezultînd din prevederile art. 67 Cod civil, sediul este un atribut principal al persoanei juridice şi arată locul în spaţiu unde este aceasta amplasată. Ca şi denumirea sediul se stabileşte prin actul constitutiv la libera alegere a semnatarilor acestuia - fie locul de desfăşurare a activităţii a persoanei juridice, fie locul aflării organelor acesteia, fie domiciliul unuia din asociaţi. În actul de constituire trebuie să fie indicată localitatea, iar după caz strada, numărul casei sau şi a biroului. Dispoziţiile legale nu impun condiţii sau obligaţii privitor la locul unde ar putea acesta să se afle, cu excepţia că ele trebuie să se înregistreze la organul fiscal din teritoriul unde-şi are sediul.

În caz de mutare a sediului aceasta trebuie să fie adus la cunoştinţa terţilor prin publicarea unui anunţ în Monitorul Oficial. 4 Specifică că, SRL „Beruf-Auto” nu a prezentat probe privind solicitarea Organului înregistrării de stat în termenul stabilit (30 zile) despre modificarea sediului, nu a publicat informaţia respectivă în Monitorul Oficial şi nu a adus probe despre comunicarea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică despre schimbarea sediului. Precizează că, instanţa de apel nu s-a expus nici asupra obiecţiei precum că la înaintarea apelului SRL “Beruf-Auto” nu a achitat taxa de stat, în conformitate cu art. art. 84 şi 364 alin. (1) Cod de procedură civilă. În opinia sa, erorile comise de instanţa de apel au dus la soluţionarea greşită a pricinii si aprecierea arbitrară a probelor, precum şi încălcarea drepturilor Agenţiei la un proces echitabil, de o instanţă independentă, obiectivă si imparţială.

Suplimentar declară că, prin prin hotărîrea nr. 2i-549/2015 din 14 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău (judecător B.Bîrcă) s-a admis cererea introductivă şi a fost intentată procedura accelerată de restructurare, depusă de debitorul SRL ,,Beruf-Auto” cu sediul mun. Chişinău, str. Tighina, nr. 49/3, of. 23, MD-2001, IDNO: 1003600019631, cu instituirea perioadei de observaţie asupra debitorului. Ca administrator provizoriu al SRL „Beruf-Auto”, a fost desemnat Botnari Andrei, deţinătorul autorizaţiei nr. 80 din 14 ianuarie 2015. La data de 21septembrie 2015 administratorul provizoriu Botnari Andrei a notificat Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică despre necesitatea înaintării Cererii de admitere a creanţelor, în cazul dacă SRL ,,Beruf-Auto” are careva obligaţii financiare nestinse faţă de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

Menţionează că, în rezultatul verificării au depistat că debitorul SRL ,,Beruf- Auto” a acumulat creanţe în sumă totală de 424749,42 lei faţă de Bugetul Public Naţional (BPN), la capitolul 115/55 - taxa pentru licenţe, pentru perioada anilor 2014 - 2015. Din suma de 424749,42 lei, creanţa la Bugetul Public Naţional pentru licenţa care ANRE a solicitat să fie retrasă, constituie 260000 lei (perioada 05 mai 2014 – 05 mai 2015). La data de 21 octombrie 2015, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a înaintat instanţei de insolvabilitate cerere de admitere a creanţelor asupra validării cărora urmează să se expună instanţa, însă la data de 02 noiembrie 2015 administratorul provizoriu Botnari Andrei a înregistrat Raportul privind executarea hotărîrii din 14 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, în care a constatat că în coraport cu temeiurile de fapt şi de drept menţionate mai sus, administratorul provizoriu a considerat că SRL “Beruf- Auto” este în imposibilitate de a realiza planul procedurii accelerate de restructurare propus, deoarece datele din acesta nu corespund situaţiei economice reale a debitorului.

Reiterează că, decizia instanţei de apel nu este clară şi înţeleasă, nu corespunde tuturor normelor de drept, nu răspunde în mod sigur şi expres la toate obiecţiile formulate de Agenţie, care în opinia sa, au valoare juridică pentru soluţionarea corectă a cauzei, conform Principiului nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptate de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28.02.1984 şi ar constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, care prezumă dreptul la hotarîre si decizie motivată. Instanţele judecătoreşti naţionale sînt 5 obligate sa-şi motiveze soluţiile si concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sînt pertinente pentru rezultatul procesului si necesită un răspuns special în hotărîre.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la data de 16 septembrie 2015, iar Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a declarat recurs la data de 16 noiembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 20 ianuarie 2016 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi va menţine decizia instanţei de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 8 alin. (1) pct. (39) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001, se supun reglementării prin licenţiere importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare.

Conform art. 11 alin. (1) lit.a) al Legii privind piaţa produselor petroliere, nr. 471 din 30 iulie 2001, se acordă licenţe pentru importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei şi a motorinei la staţiile de alimentare. Conform art. 19 alin.(2) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001, la efectuarea controlului respectării condiţiilor de licenţiere, autoritatea de licenţiere va ţine cont de următoarele principii: a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de lege; b) neadmiterea aplicării sancţiunilor care nu sînt stabilite de lege; c) tratarea dubiilor, apărute la aplicarea legislaţiei, în favoarea titularului de licenţă; d) efectuarea cheltuielilor de control din contul statului; e) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului; f) dreptul de a ataca acţiunile autorităţii de licenţiere.

Conform art. 21 alin.(2) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001, drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei servesc: a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia; b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă; c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere; d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării genului de activitate licenţiat; e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei; f) nerespectarea a doua oară a prescripţiilor 6 privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere; g) neachitarea lunară şi trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă.

În conformitate cu art. 3431 alin.(1) Cod de procedură civilă, autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control pot cere, în cazurile prevăzute de lege, sistarea temporară a valabilităţii sau, după caz, retragerea licenţelor/autorizaţiilor ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.

În conformitate cu art. 118 alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Din materialele pricinii rezultă că la data de 05 mai 2012, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a eliberat agentului economic SRL „Beruf - Auto” licenţa seria AA nr.064795, pentru perioada 05 mai 2012-05 mai 2017, pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei (f.d.8). Conform condiţiilor licenţei pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei, pc.4.24, taxa pentru licenţă se achită separat pentru fiecare an de valabilitate a licenţei: la eliberarea licenţei şi la expirarea fiecărui an din data eliberării lecenţei-conform taxei anuale stabilite, prezentînd Agenţiei bonul de plată pînă la expirarea termenului prevăzut. În acelaşi mod se achită şi taxa pentru copia de pe licenţă ce confirm dreptul filialei sau altei subdiviziuni separate a titularului de licenţăde a desfăşura activitate în baza licenţei obţinute.

Conform art. 43 alin.(1) al Legii cu privire la energetică, nr. 1525 din 19 februarie 1998, în fiecare an, pînă la 25 noiembrie, Agenţia îşi formează bugetul pentru anul următor în baza: a) plăţilor regulatorii aplicate anual de Agenţie titularilor de licenţe; b) altor surse prevăzute de lege. Conform art. 4.25 al condiţiilor licenţei pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei, pe parcursul întregului an de valabilitate al Licenţei, titularul va plăti Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, regulat şi în termenele stabilite plata regulatorie, conform legislaţiei, în caz contrar Agenţia va aplica amenzi, va suspenda sau va retrage Licenţa (f.d.11).

Materialele cauzei relevă că SRL „Beruf-Auto” i-a fost expediată prescripția privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, nr. 000105 din 19 noiembrie 2014, conform căreia s-a prescris ca SRL „Beruf-Auto” să transfere pe contul bancar al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică restanţa la plăţile regulatorii pentru perioada iulie-septembrie 2014 în sumă de 23541, 21 lei în termen pînă la 26 noiembrie 2014 şi prezentarea documentelor ce atestă lichidarea încălcărilor(f.d.6), fiind receţionată de către SRL „Beruf-Auto” la data de 26 noiembrie 2014 (f.d.7).

7 La data de 17 decembrie 2014, SRL „Beruf-Auto” a receţionat o altă prescrpţie privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, nr. 000105 din 12 noiembrie 2014, prin care repetat s-a solicitat SRL „Beruf-Auto” să transfere pe contul bancar al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică restanţa la plăţile regulatorii pentru perioada iulie-septembrie 2014 în sumă de 23541, 21 lei în termen pînă la 19 decembrie 2014 şi prezentarea documentelor ce atestă lichidarea încălcărilor (f.d.5).

În consecinţă, Consiliul de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică a adoptat hotărîrea nr. 738 din 16 decembrie 2014, prin care a constatat că SRL „Beruf-Auto” nu a achitat plăţile regulatorii conform facturilor primite pentru anul 2014, contrar art. 43 al Legii cu privire la energetică, nr. 1525 din 19 februarie 1998, pct. 3 al Hotărîrii Consiliului de Administraţie nr. 419 din 05 iulie 2011 şi pct. 4.25 al condiţiilor Licenţei AA nr. 064795, ca ulterior, să fie solicitat în temeiul art. 21 alin.(2) lit.f) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001, retragerea licenţei SRL “Beruf-Auto”.

La caz, Colegiul menţionează că prima prescripţie a fost recepţionată de către SRL “Beruf-Auto” la data de 26 noiembrie 2014, data care a şi constituit termenul limită de lichidare a încălcărilor şi respectiv prezentarea înscrisurilor despre lichidarea încălcărilor conform prescripţiei din 19 noiembrie 2014. Prin urmare, Colegiul conchide că această prescripţie nu poate fi considerată ca neexecutată, în condiţiile cînd a fost recepţionată de către SRL “Beruf-Auto” la ziua termenului limită acordat pentru prezentarea informaţiilor cu acte confirmative ce ţine de executarea acesteia, ceea ce duce la imposibilitatea executării acesteia, deoarece SRL “Beruf-Auto” nu a avut termen suficient. Astfel, Colegiul consideră că art. 21 alin.(2) lit.f) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001, nu este aplicabil speţei date şi nu poate constitue temei de retragere a licenţei.

Cu referire la argumentul recurentului precum că SRL „Beruf-Auto” a cunoscut despre obligaţia efectuării plăţii regulatorii de la primirea licenţei, Colegiul îl consideră irelevant, deoarece ca temei de înaintare a cererii de retragere a licenţei a servit nerespectarea pentru a doua oară a prescripțiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere şi nu neachitarea plăţii regulatorii în termenul stabilit. Tot aici, este de menţionat că prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 08 decembrie 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de SRL “Beruf-Auto” privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa şi s-a desemnat ca administrator provizoriu ÎI “Timoşin Maxim”, iar debitorul a fost înlăturat de la gestionarea patrimoniului (f.d.55-56).

Prin încheierea din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis renunţul SRL “Beruf-Auto” la cererea introductivă depusă de SRL “Beruf-Auto” privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa şi s-a încetat procesul(f.d.57). În această ordine de idei, Colegiul reţine că în perioada 08 decembrie 2014- 17 februarie 2015, SRL “Beruf-Auto” a fost înlăturată de la gestiunea patrimoniului şi respectiv nu putea efectua careva plăţi. 8 Astfel, la data de 10 martie 2015, pe contul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, de către SRL „Firma Nirom-Roz” a fost transferată suma de 23541, 21 lei, cu titlu de plată regulatorie pentru importul produselor petroliere pentru anul 2014 de către SRL „Beruf-Auto” (f.d.58).

În contextul dat, Colegiul precizează că datoria la plata regulatorie pentru anul 2014 a fost achitată integral şi respectiv nu poate fi invocat faptul nerespectării condiţiilor licenţei. La acest capitol, cu referire la argumentul recurentului precum că datoria formată este pentru perioada iulie –septembrie 2014 şi nu poate fi luat în considerare depunerea cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL “Beruf-Auto”, Colegiul precizează că temei pentru înaintarea cererii de retragere a licenţei, a constituit nerespectarea pentru a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, însă termenul acordat pentru lichidarea încălcărilor atît în prima prescripţie, cît şi în a doua prescripţie este pînă la 26 noiembrie 2014 şi respectiv pînă la 19 decembrie 2014, ultima intrînd în perioada cînd cererea introductivă era pusă pe rol.

Mai mult, SRL “Beruf-Auto” nici nu se putea conforma primei prescripţii, în condiţiile cînd aceasta a fost recepţionată la data-limită de lichidare a încălcărilor şi prezentarea informaţiei confirmate în acest sens. Argumentul recurentului precum că una din obligaţiile administratorului provizoriu rezultînd din prevederile art. 66 alin.(1) lit.k) al Legii insolvabilităţii, era stingerea datoriei, Colegiul notează că procesul de insolvabilitate presupune mai multe etape, a căror consecutivitate urmează a fi respectată rezultînd din condiţiile legii şi disponibilităţile debitorului insolvabil, inclusiv şi stingerea datoriei.

Conform art. 141 alin. (2) al Legii privind piaţa produselor petroliere, nr. 471 din 30 iulie 2001, drept temei pentru retragerea licenţei servesc: a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia; b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă; c) neachitarea plăţii regulatorii în termenul stabilit de Agenţie; d) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate Agenţiei, dacă ele nu au fost remediate sau nu pot fi remediate în termenul stabilit; e) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane, în scopul desfăşurării genului de activitate stipulat în licenţă; f) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei; g) nerespectarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile licenţei.

În speţă, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică la înaintarea cererii de retragere a licenţei, a invocat ca temei de drept art. 141 alin.(2) lit.g) al Legii privind piaţa produselor petroliere, nr. 471 din 30 iulie 2001, adică nerespectarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile licenţei, pe cînd în cererea de recurs recurentul invocă ca temei de drept art. 141 alin.(2) lit.c) al Legii privind piaţa produselor petroliere, nr. 471 din 30 iulie 2001 şi pct. 10.1 lit. j) la Condiţiile de Licenţă, adică neachitarea plăţii regulatorii în termenul stabilit de Agenţie. În contextul dat, Colegiul remarcă că modificarea temeiului acţiunii poate fi făcută de către părţi doar la judecarea acţiunii în instanţa de fond, fără a exista o astfel de posibilitate în apel sau recurs.

9 Respectiv Colegiul se va limita la examinarea temeiurilor acţiunii asupra cărora s-au pronunţat instanţele ierarhic inferioare. Altfel, instanţa de recurs va depăşi limitele judecării cauzei pronunţîndu-se asupra unor aspecte/temeiuri care nu au fost supuse verificării şi aprecierii de către instanţele judecătoreşti de fond şi apel. De asemenea, Colegiul consideră că nu este relevantă retragerea licenţei SRL “Beruf-Auto”, în condiţiile cînd datoria la plata regulatoriei a fost achitată. Mai mult de atît, conform art. 4.34 al Condiţiilor Licenţei, în cazul depistării încălcărilor Condiţiilor Licenţei şi Legislaţiei, Agenţia are dreptul: a) să sesizeze organele competente în cazul depistării încălcărilor în activitatea titularului de Licenţă; b) să aplice amenzi persoanelor responsabile ale titularului de Licenţă; c) săs suspende şi/sau; d) să retragă Licenţa acordată.

Conform pct. 10.3 al Condiţiilor Licenţei, dacă în termen de 10 zile din ziua prevenirii titlarului de Licenţă, nu a comunicat Agenţiei despre remedierea încălcărilor comise, Agenţia iniţiază procedura de retragere a Licenţei. Mai mult de atît, conform art. 15 al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, nr. 235 din 20 iulie 2006, activitatea autoritătii administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control în relaţiile cu întreprinzătorii trebuie să fie proporţională asigurării intereselor societăţii şi protecţiei drepturilor întreprinzătorilor. Autorităţile administraţiei publice nu vor întreprinde acţiuni în exces necesităţilor atingerii scopurilor societăţii.

În speţă, Colegiul remarcă că în cazul ambelor prescripţii, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică nu a respectat acest termen de 10 zile, fiindu-i stabilit agentului economic SRL „Beruf-Auto” un termen-limită mai mic pentru înlăturarea încălcărilor admise. Astfel, rezultînd din prevederile pct.4.25 al Condiţiilor Licenţei, se poate aplica cu titlu de sancţiune pentru neachitarea în termen a plăţii regulatorii, amendă, suspendare şi retragerea licenţei, ultima fiind cea mai dură sancţiune aplicabilă unui agent economic şi urmează a fi aplicată rezultînd din încălcările admise, cu respectarea proporţionalităţii între încălcarea admisă şi sancţiunea aplicată. Tot aici, Colegiul menţionează şi obligaţia Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică de a-şi îndeplini cu bună credinţă atribuţiile sale, inclusiv şi în cazul prescrierii cărorva încălcari agenţilor economici şi acordarea termenului rezonabil de înlăturare a acestora.

Licenţa acordată agenţilor economici, la caz SRL „Beruf-Auto”, nu constituie decît un drept de proprietate a acesteia. Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilităţi publice şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl deţin statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuţii sau amenzilor.

10 Astfel, CtEDO reaminteşte că art. 1 din Protocolul nr. 1 cere înainte de toate şi mai ales ca o ingerinţă a autorităţii publice în beneficierea de dreptul la respectarea bunurilor să fie legală. În special, alineatul doi al acestui articol, recunoscând statelor dreptul de a reglementa folosirea bunurilor, impune condiţia ca acest drept să fie exercitat prin punerea în vigoare a „legilor”, principiul legalităţii presupunând existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi a căror aplicare este previzibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski împotriva Poloniei [GC], nr. 31443/96, paragraful 147) De altfel, ingerinţa în dreptul de proprietate trebuie să vizeze nu numai un „scop legitim” conform „interesului general” ci şi să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat de orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile destinate să reglementeze folosirea bunurilor.

Este ceea ce exprimă noţiunea de „echilibru just” de păstrat între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale persoanei. Colegiul relevă că în speţă scopul legitim este reglementat de Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr. 451 din 30 iulie 2001 şi Legea privind piaţa produselor petroliere, nr. 471 din 30 iulie 2001, ca fiind o ingerinţă prevăzută de lege. În privinţa scopului urmărit de ingerinţa în litigiu, Colegiul reţine că ingerinţa în cauză urmărea un scop legitim conform interesului general, şi anume respectarea condiţiilor licenţei eliberate agentului economic SRL „Beruf-Auto”.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea între mijloacele folosite şi scopul vizat în cauză, Colegiul reţine că aceasta nu se va respecta, în condiţiile cînd SRL „Beruf- Auto” a achitat datoria la plata regulatorie pentru importul produselor petroliere pentru perioada iulie-septembrie 2014, însă necătînd la aceasta, se solicită retragerea licenţei. Prin urmare, retragerea licenţei SRL „Beruf-Auto” în atare circumstanţe, nu ar constitui decît o ingerinţă în dreptul de proprietate, în condiţiile cînd se încalcă principiul proporţionalităţii.

Colegiul consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că instanţa de apel a depăşit limitele judecării apelului rezultînd din prevederile art. 373 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, prin pretinderea ilegală a plăţii taxei de licenţă sub formă de plată regulatorie în condiţiile cînd SRL „Beruf-Auto” nu ar fi invocat nici în prima instanţă, nici în cererea de apel acest fapt, deoarece instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei, în conformitate cu art. 373 alin.(4) Cod de procedură civilă.

Referitor la afirmaţia recurentului precum că instanţa de apel nu a dat careva aprecieri la argumentul acestuia expus în referinţă privind sediul SRL “Beruf-Auto”, Colegiul îl consideră irelevant, deoarece temei de admitere a cererii de apel depuse de SRL “Beruf Auto” a servit constatarea faptului achitării datoriei ce a stat la baza expedierii prescripțiilor, rezultînd din legea materială, dar nu careva încălcări de procedură sau de competenţă la examinarea pricinii în ordine de apel.

În circumstanţele expuse, rezultînd din faptul că argumentele recurentului sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Agenţia 11 Naţională pentru Reglementare în Energetică împotriva deciziei instanţei de apel din 16 septembrie 2015. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Se menţine decizia din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, persoană interesată SRL „Beruf-Auto” cu privire la retragerea licenţei.

Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 12