2rac-202/16 — retragerea licențelor

prima instanță: V. Jomiru-Niculiță dosarul nr. 2rac-202/16

instanța de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, Natalia Băieșu,

în pricina civilă la cererea depusă de Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică, persoana interesată societatea cu răspundere limitată „Agrocom Oil” cu

privire la retragerea licenței,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016

c o n s t a t ă:

La 09 iulie 2015 Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (în

continuare – ANRE) a depus cerere cu privire la retragerea licenței a persoanei

interesate societatea cu răspundere limitată „Agrocom Oil” (în continuare – SRL

„Agrocom Oil).

În motivarea acțiunii petiționarul a menționat că, la data de 16 mai 2014 a eliberat

SRL „Agrocom Oil” licența seria AA nr. 087142 pentru comercializarea cu amănuntul

a benzinei și motorinei la stațiile de alimentare pe un termen de 5 ani, iar la 19 iunie

2014, licența seria AA nr. 087154 pentru comercializarea cu amănuntul a gazului

lichefiat la stațiile de alimentare pe un termen de 5 ani.

Susține că, la 21 noiembrie 2014 SRL „Agrocom Oil” a prezentat declarațiile și

setul de documente pentru reperfectarea licențelor AA nr. 087142 din l6 mai 2014 și

seria AA nr. 087154 din 19 iunie 2014, confirmînd pe propria răspundere respectarea

condițiilor de licențiere la desfășurarea genurilor de activitate și veridicitatea

documentelor anexate la declarație, solicitînd reperfectarea licențelor.

Pîrîtul a anexat la declarații acordul băncii comerciale „Comerț Bank” societate

pe acțiuni (în continuare – BC „Comerț Bank” SA) nr. 07/1357/1 din 17 noiembrie

2014 privind darea în locațiune a stațiilor de alimentare a automobilelor cu produse

petroliere și stațiilor de alimentare cu gaz lichefiat situate pe adresele: raionul Florești,

satul Cunicea; raionul Florești satul Sănătăuca; raionul Florești satul Prodănești;

raionul Florești satul Frumușica; raionul Florești satul Cuhureștii de Sus; raionul

Florești or. Mărculești, str. Ștefan cel Mare și orașul Ocnița, str. Promîșlenaia 13 „a”.

Menționează că, în urma sesizărilor agenților economici și verificării informației

din Registrul bunurilor imobile, s-a constatat că dreptul ipotecar asupra stațiilor de

1

alimentare cu combustibil și gaz lichefiat a fost cesionat de BC „Comerț Bank” SA

către societatea cu răspundere limitată „Invest Petrol” (în continuare – SRL „Invest

Petrol”).

La 14 mai 2015, ANRE a emis prescripția nr. 000130 prin care a solicitat SRL

„Agrocom Oil” prezentarea acordului scris al creditorului ipotecar SRL „Invest Petrol”

privind dreptul de a dispune de bunurile grevate, acordîndu-i termen pentru lichidarea

neajunsurilor pînă la 30 mai 2015, iar la 05 iunie 2015 a emis repetat prescripția nr.

000131 cu lichidarea neajunsurilor condițiilor de licențiere, avertizînd SRL „Agrocom

Oil” despre posibila retragere a licenței în cazul neînlăturării neajunsurilor pînă la 30

iunie 2015.

Invocă faptul că, prin răspunsul nr. 42/15 din 29 iunie 2015 SRL „Agrocom Oil”

a comunicat că la 23 iunie 2015 a depus cerere de chemare în judecată cu privire la

recunoașterea neîntemeiată a refuzului SRL „Invest Petrol”, de a elibera acordul la

transmiterea în locațiune a stațiilor PECO închiriate, recunoașterea posesiunii și

folosinței bunurilor ipotecate pentru toata perioada de acțiune a contractelor de

locațiune.

Relatează că, BC „Comerț Bank” SA prin scrisoarea nr. 07/1299 din 09 iunie

2015 a comunicat că nu a eliberat scrisoarea nr. 07/1377/1 din 17 noiembrie 2014

privind acordul la transmiterea în locațiune a bunurilor ipotecate, astfel SRL

„Agrocom Oil” a prezentat date neautentice la perfectarea licențelor, deoarece stațiile

de alimentare a automobilelor cu produse petroliere și stațiile de alimentare cu gaz

lichefiat indicate în acordul nr. 07/1377/1 din 17 noiembrie 2014 au fost cesionate de

BC „Comerț Bank” SA la 16 aprilie 2014 către SRL „Invest Petrol”.

Solicită retragerea licenței seria AA nr. 087142 din 16 mai 2014 pentru

comercializarea cu amănuntul a benzinei și motorinei la stațiile de alimentare precum

și a licenței seria AA nr. 087154 din 19 iunie 2014 pentru comercializarea cu

amănuntul a gazului lichefiat la stațiile de alimentare, eliberate SRL „Agrocom Oil”.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2015 s-a admis

acțiunea, s-a retras licența seria AA nr. 087142 din 16 mai 2014 eliberată SRL

„Agrocom Oil” pentru genul de activitate privind comercializarea cu amănuntul a

benzinei și motorinei la stațiile de alimentare precum și licența seria AA nr. 087154

din 19 iunie 2014 eliberată SRL „Agrocom Oil” pentru comercializarea cu amănuntul

a gazului lichefiat la stațiile de alimentare.

Prima instanță a reținut că, SRL „Agrocom Oil” fiind somată prin două prescripții

de către ANRE privind lichidarea încălcărilor ce țin de condițiile de perfectare a

licenței, și anume depistarea unor date neautentice în documentele prezentate ANRE,

nu a remediat în termenul stabilit neajunsurile prescrise, iar dispozițiile art. 21 alin. (2)

lit. c) și f) din Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător au servit drept temei pentru retragerea licențelor.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, s-a admis apelul

declarat de SRL „Agrocom Oil”, s-a casat hotărîrea primei instanțe și s-a emis o nouă

hotărîre de respingere a cererii ANRE cu privire la retragerea licențelor.

La data de 04 aprilie 2016 reprezentantul ANRE, Natalia Băieșu, a depus cerere

de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016 solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2015.

2

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt a speței, invocînd că,

instanța de apel a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, deoarece speței îi sunt

aplicabile dispozițiile legilor speciale, dar nu cele ale Codului de procedură civilă cu

privire la retragerea licențelor ce vizează activitatea de întreprinzător.

Afirmă că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 17 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a

activității de întreprinzător și art. 3431 din Codul de procedură civilă, în sensul că

ANRE urma să emită o hotărîre proprie de retragere a licențelor, iar cererea de

retragere a licențelor a fost adresată cu depășirea termenului prevăzut de 3 zile.

Susține că, instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile date în pct. 4 din

Hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 28 mai 2012

„Privind practica judiciară de soluționare de către instanțele judecătorești a cauzelor

referitoare la suspendarea (sistarea și retragerea) licențelor ce vizează activitatea de

întreprinzător”, deoarece organul de licențiere nu are dreptul să dispună prin decizie

sistarea sau retragerea licenței în alte temeiuri decît cele prevăzute de legile speciale.

Menționează că, instanța de apel a interpretat eronat jurisprudența CEDO și

prevederile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului

făcînd referire la cauza Bimer SA contra Moldovei și Megadat-Com contra Moldovei,

deoarece acestea reflectă o poziție radical diferită decît cea invocată în decizia

recurată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

3

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că,

cererea privind eliberarea deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău din 02

februarie 2016 conține mențiunea prin care atestă că reprezentantul ANRE, Natalia

Băieșu a recepționat-o la data de 12 martie 2016 (f.d. 105), certificînd faptul dat prin

semnătură, prin urmare recurentului i s-a comunicat decizia instanței de apel la data

respectivă, or în aceste condiții, termenul legal de declarare a recursului a fost

respectat.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel eronat a aplicat

prevederile art. 17 alin. (1) și (3) din Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la

principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător și art. 3431 din Codul

de procedură civilă nu pot fi reținute, deoarece normele citate impun respectarea unui

termen de adresare în instanța de judecată în vederea retragerii licenței pentru

activitatea de întreprinzător de către autoritatea de licențiere, prevederile legale citate

urmează a fi aplicate in integrum și interpretate sistemic.

Motivele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu a ținut cont de

explicațiile din Hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 28

mai 2012 „Privind practica judiciară de soluționare de către instanțele judecătorești a

cauzelor referitoare la suspendarea (sistarea și retragerea) licențelor ce vizează

activitatea de întreprinzător” (în continuare – Hotărîrea explicativă nr. 2 din 28 mai

2012), nu pot fi reținute, deoarece art. 141 din Legea nr. 461 din 30 iulie 2001 privind

piața produselor petroliere prevede temeiurile de retragere a licențelor, fiind o lege

specială în care legiuitorul stabilește un regim juridic derogatoriu, instituind

reglementări specifice prioritare, la caz, față de art. 21 din Legea nr. 451 din 30 iulie

2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, regula

respectivă fiind abordată în pct. 11 din Hotărîrea explicativă nr.2 din 28 mai 2012.

Afirmația recurentului precum că, instanța de apel a interpretat eronat

jurisprudența CEDO și prevederile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului, nu pot fi reținute, deoarece reieșind din raționamentele

CtEDO în cauza Bimer contra Moldovei o astfel de ingerință constituie o măsură de

4

reglementare a folosirii bunurilor, care urmează a fi examinată prin prisma celui de-al

doilea paragraf al articolului 1 din Protocolul 1, astfel retragerea licenței, reprezintă o

măsură coercitivă legal prevăzută și acceptată de către CtEDO, în raport cu

întreprinzătorii care nu respectă cadrul legal și condițiile acordării licenței, ingerință ce

nu a fost justificată în speță.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul Agenției Naționale pentru Reglementare

în Energetică, Natalia Băieșu, ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Agenției Naționale pentru Reglementare în

Energetică, Natalia Băieșu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5