3ra-89/16 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1703/15 P nr. 3ra-89/16 prima instanţă – L. Coţaga instanţa de apel – N. Traciuc, M. Anton, E. Clim ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Roşca Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Roşca împotriva Primăriei Ignăţei cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Roşca Elena şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 01 iulie 2014, c o n s t a t ă La 27 martie 2014 Roşca Elena, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Ignăţei cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că a fost angajată la Primăria s. Ignăţei din anul 1979. Menţionează reclamanta că din anul 1992 şi pînă la 06 decembrie 2012, a activat în calitate de contabil-şef la Primărie, iar după împlinirea vîrstei de pensionare la 12 decembrie 2012, Primarul a emis o dispoziţie prin care i-a prelungit raportul de serviciu pînă la 01 martie 2014. Susţine că la 28 februarie 2014, fără nici un preaviz, secretara i-a făcut cunoştinţă cu dispoziţia nr.01 din 28 februarie 2014 „Cu privire la încetarea raportului de serviciu”, în legătură cu expirarea termenului pentru care funcţia publică a fost ocupată. Indică reclamanta că nu este de acord cu această dispoziţie deoarece nu a fost preavizată despre încetarea raportului de serviciu.

Mai mult, susţine reclamanta că prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 30 decembrie 2013, s-a dispus a revoca mandatul primarului şi astfel consideră că această dispoziţie, a fost emisă de către o persoană fără drepturi legale. Cere Roşca Elena anularea dispoziţiei nr.01 din 28 februarie 2014 „Cu privire la încetarea raportului de serviciu”, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la muncă începînd cu 01 martie 2014 pînă la 01 iulie 2014 în mărime de 15 600 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 19000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 01 iulie 2014, acţiunea înaintată de Roşca Elena împotriva Primăriei Ignăţei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de Roşca Elena şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 01 iulie 2014. La 11 septembrie 2015 Roşca Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, consideră atât hotărârea primei instanţe cât, şi decizia instanţei de apel ca fiind neîntemeiate şi care urmează a fi casate în conformitate cu prevederile art. 432 CPC, deoarece circumstanţele pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin iar instanţa nu a aplicat legea ce trebuia aplicată.

Susţine recurenta că atît instanţa de apel cît, şi prima instanţă incorect şi-au argumentat concluziile pe motivul că solicită prelungirea raporturilor de serviciu în temeiul Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, iar atunci cînd invocă lipsa preavizului de încetare a raportului de muncă face trimitere la Codul Muncii. Examinînd cererea de recurs declarată de Roşca Elena completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către prima instanţă şi cea de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Roşca Elena, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Roşca Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat