3ra-154/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-154/16 Instanţa de fond: Judecătoria Centru mun. Chişinău – A. Catană Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Traciuc, E. Fistican. Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Tamara Chişca-Doneva, Judecători Ion Druţă, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Plamadeala Petru în interesele lui Socolovschi Vladimir în pricina civilă la acţiunea lui Socolovschi Vladimir împotriva Inspectoratului General al Poliţiei privind anularea ordinului nr. 233 ef din 03 iulie 2013, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, a prejudiciului moral şi cheltuieli de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 24 septembrie 2015, prin care s-a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 noiembrie 2014, prin care s-a respins acţiunea ca fiind nefondată, CONSTATĂ: La data de 07 august 2013 Socolovschi Vladimir a înaintat acţiune împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, solicitînd anularea ordinului nr. 233 ef din 03 iulie 2013 cu privire la sancțiunea disciplinară, restabilirea în funcţia anterior deţinută de ofiţer superior al sectorului de poliţie nr. 5 Truşeni, al IP Buiucani al DP mun. Chişinău a IGP al MAI, încasarea salariului în mărime de 4000 lei pentru perioada privării ilegale de a munci, prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei şi cheltuielilor de judecată ( f.d.

4-8, vol. I). În motivarea acţiunii Socolovschi Vladimir a indicat, că potrivit ordinului de sancţionare disciplinară nr. 233 ef din 03 iulie 2013 s-a dispus concedierea sa din funcția deţinută pentru încălcarea prevederilor art. 28 lit. g) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului; pct. 2 alin. 1, 5, 6, 8 şi 9 al Statutului Disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996; pct. 6, 13, lit. a), i), l) şi pct. 15 lit. i) al Codului de 1 Etică şi deontologie ale poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006; pct. 30 al Regulamentului vizînd legitimațiile de serviciu ale angajaților Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul MAI nr. 5 din 05 ianuarie 2011, manifestată prin încălcarea flagrantă şi cu rea voinţă a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, conducerea unităţii de transport în stare de ebrietate, precum şi prezentarea legitimației de serviciu în scopul evitării răspunderii pentru ilegalitățile admise.

Reclamantul consideră, ordinul cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare ilegal şi care urmează a fi anulat, din motivul că el ilegal a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 28 lit. g) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, care stipulează că poliţistului îi este interzis „să abuzeze de calitatea oficială şi să compromită, prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul funcţiei sau al autorităţii din care face parte”, fiindcă el nu a admis abatere disciplinară. De asemenea reclamantul menţionează, că el a fost sancţionat disciplinar prin concediere pentru comiterea unei încălcări grave, însă conform Codului de Etică şi deontologie ale poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006 nu sunt stabilite care abateri sunt considerate grave încălcări grave.

Mai mult ca atît, potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 2 din 04 ianuarie 1996 privind aprobarea Statutului Disciplinar al organelor afacerilor interne, sancţiunile disciplinare mai aspre se aplică pentru încălcări grave sau repetate, comise în exercițiul funcției. Concedierea este cea mai aspră sancţiune disciplinară şi poate fi aplicată doar pentru încălcările comise în exercițiul funcției sau în grup. La data de 09 iunie 2013, el nu era în exercițiul funcției, era în timpul liber şi nu putea fi sancționat cu cea mai aspră sancțiune disciplinară. La data de 19 iunie 2014 Socolovschi Vladimir a depus cerere de concretizare a pretenţiilor ( f.d. 78-84). Suplimentar la cele indicate în cererea iniţială, reclamantul a mai menţionat, că ancheta de serviciu a fost efectuată cu încălcarea legii şi anume ordinul de sancţionare disciplinară a fost emis de către o persoană, care nu era în drept să-l sancționeze.

Reclamantul mai menţionează, că angajatorul nu era în drept să-l sancționeze deoarece nu a stabilit de sinestătător faptul daca conducea sau nu unitatea de transport în stare de ebrietate, precum nu a stabilit existența stării de ebrietate. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014 s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată ( f.d. 145, vol. I). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Socolovschi Vladimir a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă cererea integral (f.d. 168,vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 24 septembrie 2015 s-a respins apelul, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 noiembrie 2014 ( f.d. 234, vol. I). 2 În motivarea soluţiei sale instanţa de apel a constatat, că instanţa de fond a examinat cauza în conformitate cu legislaţia în vigoare, a dat o apreciere corectă şi justă probelor şi circumstanțelor cauzei.

Reclamantul s-a adresat cu acţiune privind anularea ordinului cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare nr. 233 ef din 03 iulie 2013 emis de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei Ion Bodrug, pentru încălcarea prevederilor art. 28 lit. g) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului; pct. 2 alin. 1, 5, 6, 8 şi 9 al Statutului Disciplinar al organelor afacerilor interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996; pct. 6, 13, lit. a), i), l) şi pct. 15 lit. i) al Codului de Etică şi deontologie ale poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006; pct. 30 al Regulamentului vizînd legitimațiile de serviciu ale angajaților Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul MAI nr. 5 din 05 ianuarie 2011, manifestată prin încălcarea flagrantă şi cu rea voință a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, conducerea unităţii de transport în stare de ebrietate, precum şi prezentarea legitimației de serviciu în scopul evitării răspunderii pentru ilegalitățile admise.

Prin dispoziţia Ministerului Afacerilor Interne nr. 4/145 din 05 iunie 2013 s-a dispus efectuarea unui control inopinat al activităţii de supraveghere şi control asupra circulaţiei rutiere pe întreg teritoriul RM. În cadrul acestei operaţiuni, în noaptea de 08 spre 09 iunie 2013, aproximativ la ora 03:50 la intrarea în zona de odihnă a or. Vadul lui Vodă, mun. Chişinău de către inspectorul de patrulare rutieră al Inspectoratului naţional de patrulare al IGP al MAI, locotenent de poliţie Roşca Vitalie a fost stopat automobilul de model VAZ 2107 cu număr de înmatriculare RZ AD 918, la volanul căruia se afla Socolovschi Vladimir. La cerinţele agentului de circulație de a prezenta actele pe unitatea de transport, şoferul s-a legitimat drept angajat al poliţiei în cadrul Inspectoratului de Poliţie Buiucani al Direcţiei poliţie mun.

Chişinău, locotenent major de poliţie Socolovschi Vladimir, fără a prezenta la acel moment actele automobilului, pe care îl conducea. Fiind suspectat de conducerea automobilului în stare de ebrietate, şi supus testării alcooscopice şi conform datelor alcotesterului s-a constat starea de ebrietate. Instanţa de apel a cercetat şi argumentul apelantului precum că conducerea automobilului în stare de ebrietate şi folosirea legitimaţiei de serviciu în scopul evitării răspunderii nu constituie o încălcare gravă, şi a reţinut că însăşi prezenţa elementului stării de ebrietate în momentul conducerii unităţii de transport este inadmisibilă cu statutul poliţistului, indiferent dacă se afla în afara orelor de serviciu, în concediu de odihnă, alte concedii.

Folosirea legitimaţiei de serviciu de către apelant în vederea evitării răspunderii poate fi calificată ca o încălcare gravă, întrucît Regulamentul cu privire la legitimațiile de serviciu ale angajaților MAI, aprobat prin ordinul 5 al MAI din 05 ianuarie 2011, prevede exhaustiv cazurile şi împrejurările în care poate fi folosită legitimaţia de serviciu şi nici de cum nu în scopul evitării răspunderii în cazul conducerii unităţii de transport în stare de ebrietate. Astfel, angajatorul întemeiat a 3 considerat acţiunile lui Socolovschi Vladimir ca încălcare gravă, urmare căreia i s-a aplicat sancţiune disciplinară concedierea din funcţia deţinută. Cu referire la prejudiciul moral, instanţa de apel a constatat că apelantul nu a justificat în nici un fel cuantumul şi temeinicia admiterii acestor pretenţii.

Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2015, avocatul Plamadeala Petru în interesele lui Socolovschi Vladimir a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din data de 24 septembrie 2015, hotărîrii primei instanţe din 17 noiembrie 2014 şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 privind respingerea cererii de recuzare a judecătorului Iurie Cotruţă, cu trimiterea cauzei la rejudecare ( f.d. 1-4, vol. II). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 24 septembrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 09 octombrie 2015, recepţionată de către avocatul recurentului la data de 18 decembrie 2014. Recursul, depus la 16 decembrie 2015, este depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către avocatul Plamadeala Petru în interesele lui Socolovschi Vladimir este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

4 Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către avocatul Plamadeala Petru în interesele lui Socolovschi Vladimir asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Plamadeala Petru în interesele lui Socolovschi Vladimir inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Plamadeala Petru în interesele lui Socolovschi Vladimir împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2015, în pricina civilă la acţiunea lui Socolovschi Vladimir împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire anularea ordinului nr. 233 ef din 03 iulie 2013, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, a prejudiciului moral şi cheltuieli de asistenţă juridică.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 5