3ra-113/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr. 3ra-113/16 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Oxauri Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată „Oxauri Com” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău cu privire la repunerea în termen şi contestarea în parte a actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 18 decembrie 2013, SRL „Oxauri Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău cu privire la contestarea în parte a actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, în luna ianuarie 2013, în adresa sa a parvenit o scrisoare din partea pîrîtului, prin care i-a fost adus la cunoştinţă faptul că, a fost iniţiată procedura de lichidare a acestei întreprinderi, după care pîrîtul a iniţiat mai multe controale inopinate la SRL „Oxauri Com”, care nu au avut ca scop depistarea încălcărilor, ci crearea condiţiilor de lichidare a întreprinderii. Susţine că, urmare a controlului inopinat din 12 august 2013, prin decizia pîrîtului nr. 2828/3/12 din 29 august 2013, SRL „Oxauri Com” i-a fost aplicată amenda în mărime de 25000 de lei, pentru neutilizarea maşinii de casă şi control la încasarea mijloacelor băneşti în numerar, decizia respectivă fiind ulterior anulată.

Afirmă că, în rezultatul controlului inopinat din 20 iunie 2013, rezultatele căruia au fost reflectate în actul de control fiscal nr. 1-613188, a fost emisă decizia nr. 2584/p/1 din 18 iulie 2013, prin care SRL „Oxauri Com” i-a fost aplicată amenda în mărime de 10000 de lei, conform art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, pentru neutilizarea maşinii de casă şi control la încasarea mijloacelor băneşti în numerar, cît şi amenda în mărime de 10000 de lei, conform art. 253 alin. (1) din Codul fiscal, pentru neprezentarea, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală a documentelor de provenienţă a mărfii.

1 Invocă că, în cadrul controlului inopinat din 20 iunie 2013, inspectorii fiscali s-au adresat pentru schimbarea unui fermoar la o fustă, iar după schimbarea acestuia, fără a concretiza costul serviciilor, au lăsat pe masă 40 de lei şi au ieşit, iar peste cîteva clipe au revenit şi au întocmit actul de control enunţat, în care au indicat că, nu a fost utilizată maşina de casă şi control. Consideră că, în cazul dat, inspectorii fiscali au mimat controlul, avînd din start intenţia de a întocmi actul de control şi de a sancţiona întreprinderea.

Mai invocă că, amenda în mărime de 10000 de lei pentru neprezentarea documentelor de provenienţă a mărfii la prima cerere a persoanelor cu funcţii de răspundere a organelor cu atribuţii de administrare fiscală a fost aplicată greşit, deoarece conform autorizaţiei nr. 17942 din 30 august 2012, SRL „Oxauri Com” prestează servicii de confecţionare şi reparaţie a îmbrăcămintei, dar nu desfăşoară activitate de comerţ în domeniul comercializării mărfurilor. Menţionează că, prin contestaţia adresată la data de 16 august 2013 Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a solicitat anularea deciziei nr.2584/p/1 din 18 iulie 2013, însă la data de 10 septembrie 2013, ultimul a emis decizia nr. 636, prin care a admis contestaţia parţial şi a modificat decizia enunţată prin excluderea pct. 2 din partea constatatoare a deciziei şi a liniuţei 2 din pct. 1 din partea decisivă a deciziei, în rest contestaţia fiind respinsă.

Solicită anularea deciziei pîrîtului nr. 2584/p/1 din 18 iulie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „Oxauri Com” în partea aplicării amenzii în mărime de 10000 de lei, conform art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, pentru neutilizarea maşinii de casă şi control la încasarea mijloacelor băneşti în numerar. La data de 26 iunie 2014, SRL „Oxauri Com” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat repunerea în termen şi anularea deciziei pîrîtului nr. 636 din 10 septembrie 2013 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 2584/p/1 din 18 iulie 2013, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 martie 2015 s-a respins acţiunea ca fiind depusă tardiv. Prima instanţă a constatat că, la data de 21 septembrie 2013, reclamanta a recepţionat decizia pîrîtului nr. 636 din 10 septembrie 2013 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 2584/p/1 din 18 iulie 2013, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, fapt confirmat prin avizul de recepţie a acesteia (f. d. 61), însă cererea de chemare în judecată a depus-o la data de 18 decembrie 2013, adică peste aproape 3 luni după emiterea şi recepţionarea acesteia, iar necunoaşterea legii nu poate servi temei pentru repunerea în termen. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de SRL „Oxauri Com” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 02 decembrie 2015, SRL „Oxauri Com” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, a interpretat eronat legea. 2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de SRL „Oxauri Com” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, a interpretat eronat legea nu poate fi reţinut, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, SRL „Oxauri Com” nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Oxauri Com” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Oxauri Com” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4