2ra-172/16 — Încasarea datoriei, dobînzii, şi declararea nulităţii absolute a recipisei

prima instanţă: A.Ciobanu dosarul nr. 2ra-172/16 instanţa de apel: E.Ababei, A.Garbuz, G.Polivenco ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oleg Turea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Croitoru Lucia împotriva lui Oleg Turea cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și, la cererea reconvenţională înaintată de către Oleg Turea împotriva Luciei Croitoru privind declararea nulităţii absolute a recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 25 august 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Oleg Turea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 16 februarie 2015, c o n s t a t ă: La data de 22 noiembrie 2013, reclamanta Croitoru Lucia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Turea privind încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii, Croitoru Lucia a indicat că, la data de 17 iunie 2009 a încheiat un contract de împrumut cu Oleg Turea, avînd ca obiect transmiterea către ultimul a sumei de 20000 de euro, cu termenul definitiv de rambursare pînă la data de 17 decembrie 2009. Afirmă reclamanta că, la scadență pîrîtul nu și-a executat cu diligență obligațiunea asumată, nu a restituit împrumutul. A mai indicat că, ulterior, la data de 22 noiembrie 2010, pîrîtul Oleg Turea i-a rambursat o parte din suma împrumutată, fiind dator cu suma de 10000 euro – sumă care pînă în prezent nu i-a fost restituită. Totodată, multiplele solicitări adresate pîrîtului de a restitui în mod extrajudiciar suma menționată nu s-au soldat cu succes, motiv pentru care a fost sesizată instanța de judecată cu prezența acțiune.

Solicită reclamanta Croitoru Lucia în urma concretizării acțiunii, încasarea din contul lui Oleg Turea în beneficiul său a împrumutului în sumă de 10000 euro, 1 dobînda de întîrziere în sumă de 8726,45 euro și cheltuielile de judecată în sumă de 11910,80 lei. Pe parcursul examinării cauzei, Oleg Turea a înaintat cerere reconvențională împotriva Luciei Croitoru privind declararea nulităţii absolute a recipisei. În motivarea cererii reconvenționale, pîrîtul a indicat că între dînsu și reclamantă n-a fost încheiat și nu există nici un contract de împrumut, pe motiv că, în realitate suma a fost împrumutată nu de la reclamantă, ci de la o altă persoană terță – Rosario Salemi. Solicită Oleg Turea, declararea nulității înscrisului prezentat de către Lucia Croitoru.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 16 februarie 2015, acţiunea inițială înaintată de către Lucia Croitoru a fost admisă integral, încasîndu-se din contul lui Oleg Turea în beneficiul Luciei Croitoru a împrumutului în sumă de 10000 euro și dobînda de întîrziere în sumă de 8726,45 euro, iar în total suma de 18726,45 euro, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 11910,80 lei (f.d.22). Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîșcani din 05 martie 2015, s-a dispus încasarea din contul lui Oleg Turea în beneficiul statului a sumei de 11168 lei cu titlu de taxă de stat (vol.II,f.d.34). Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Oleg Turea a contestat-o cu apel (vol.II,f.d.28). Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 25 august 2015, a fost respins apelul declarat de Oleg Turea, fiind menţinute hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 16 februarie 2015 și hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîșcani din 05 martie 2015 (f.d.110).

La 03 noiembrie 2015, Oleg Turea a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea inițială depusă de către Croitoru Lucia cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere să fie respinsă ca fiind neîntemeiată, iar cererea reconvenţională privind declararea nulităţii absolute a recipisei să fie admisă în sensul declarat. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La fel s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.120-130). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

2 Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 25 august 2015 (f.d.110) și recepționată de către recurentul Oleg Turea la data de 28 septembrie 2015 (f.d.113), iar recursul a fost depus la 03 noiembrie 2015 (f.d.120- 130). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Oleg Turea a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Oleg Turea, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oleg Turea, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), 3 care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Oleg Turea, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oleg Turea, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Oleg Turea, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală Valentina Clevadî 4