3ra-92/16 — Anularea ordinului de sancţionare

Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-92/16 Judecător: Sv. Garştea-Bria Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Negru, E. Fistican, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lungu Iulian în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Lungu Iulian împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind anularea ordinului cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare colaboratorilor sistemului penitenciar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, CONSTATĂ : La data de 21.06.2013, Iulian Lungu s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată în contencios administrativ împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind anularea pct. 6 din Ordinul nr. 113 din 13 martie 2013 al Ministerului Justiţiei cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare colaboratorilor sistemului penitenciar.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Iulian Lungu a indicat că, la data de 18.03.2013 fiind la serviciu, a fost chemat de V. Jubea, căpitan de justiţie, specialist principal al secţiei acţivităţi cu personalul, pregătire profesională şi respectării legii a Direcţiei resurse umane al DIP, care i-a comunicat că în cadrul DIP a fost efectuată o cercetare de serviciu care este încheiată şi în urma cercetării de serviciu este deja emis ordin de sancţionare în privinţa sa, însă nu i s-a explicat în ce se face vinovat, în legătură cu ce el a solicitat să facă cunoştinţă cu sancţiunea prevăzută în ordinul de sancţionare şi propunerea care se referă la acesta în încheierea de serviciu.

De asemenea, reclamantul Lungu Iulian a precizat că a cerut să i se acorde posibilitatea de a face cunoştinţă cu copia ordinului de sancţionare şi a încheierii de serviciu, însă a fost refuzat, a cerut să facă cunoştinţă şi cu materialele acumulate la cercetarea de serviciu, însă materialele nu i-au fost prezentate motivînd că nu se păstrează la ultimul. Menţionează că, a făcut cunoştiţă doar cu o filă din ordinul de sancţionare unde este menţionată sancţiunea aplicată şi o filă din încheierea de serviciu 1 unde este menţionată propunerea colaboratorului care a efectuat cercetarea de serviciu de a fi sancţionat. Reclamantul a indicat că, la cererea sa din 20.03.2013 nr. L-287/13 a primit răspunsul nr. L-287/13 din 04.04.2013, la care era anexată copia ordinului de sancţionare, copia încheierii de serviciu, însă nu au fost anexate copia materialelor acumulate în urma cercetării de serviciu.

Refuzul eliberării copiilor materialelor acumulate în urma cercetării de serviciu a fost motivat prin faptul că, poate face cunoştinţă cu acestea doar în sediul DIP. Consideră că nu constituie un motiv întemeiat şi nu prezintă temei de a nu-i expedia copiile materialelor acumulate ceea ce contravine Legii nr.982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informaţie. La data de 12.04.2013, Lungu Iulian, a înaintat o cerere prealabilă nr. L-1126/13, în care a solicitat revizuirea încheierii de serviciu şi a ordinului de sancţionare pe faptul sancţiunii disciplinare aplicate în ceea ce priveşte vina acestuia în cazurile cercetate în încheierea de serviciu, invocînd că a fost emis ordinul de sancţionare şi la baza emiterii ordinului a fost emisă o încheiere ilegală şi neveridică care nu e bazată pe careva probe, fapt ce pune la îndoială legalitatea ordinului de sancţionare şi a încheierii de serviciu.

Cererea prealabilă a motivat-o prin faptul că, la efectuarea cercetării de serviciu nu au fost respectate prevederile Ordinului MJ nr. 61 din 15.02.2013 cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind modul de desfăşurare a cercetărilor de serviciu asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei şi disciplinei de către personalul sistemului penitenciar al MJ şi anume: pct. 2 lit.(a),(b) şi (c); pct. 7; pct.11 lit. (a),(b),(f) şi (g), pct. 12 lit.(a),(b) şi (c); pct 14 lit. (c) şi pct. 26 a HG RM nr. 308 din 19.03.1998 cu privire aprobarea Statutului disciplinar al colaboratorilor sistemului penitenciar al MJ, ce pune la îndoială veridicitatea şi legalitate ordinului de sancţionare emis în baza încheierii de serviciu.

La data de 08.05.2013 a primit refuzul la examinarea şi soluţionarea cererii. Consideră reclamantul că, au fost încălcate prevederile Ordinului MJ nr. 61 din 15.02.2013 şi HG RM nr. 308 din 19.03.1998 ceea ce priveşte procedura desfăşurării cercetării de serviciu şi drepturile persoanei învinuite ca urmare a emiterii ilegale a ordinului de sancţionare. În cele din urmă, reclamantul a solicitat anularea pct. 6 al Ordinului nr. 113 din 13 martie 2013 emis de către Departamentului Instituţiilor Penitenciare. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 martie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Iulian împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Ministerul Justiţiei al RM privind anularea ordinului cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare colaboratorilor sistemului penitenciar a fost admisă, şi s-a dispus anularea pct. 6 al Ordinului nr. 113 din 13 martie 2013 emis de către Departamentului Instituţiilor Penitenciare.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii primei instanţe, la data de 23 martie 2015, Departamentul Instituţiilor Penitenciare a declarat apel împotriva acesteia, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 martie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescrpţie. Ulterior, la data de 04 aprilie 2015 şi Ministerul Justiţiei al RM a depus cerere de apel împotriva aceleiaşi hotărîri, solicitînd de asemenea respingerea cerereii de chemare în judecată ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Departamentul Institutiilor Penitenciare.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 martie 2015 şi s-a emia o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Iulian împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Ministerul Justiţiei al RM privind anularea actului administrativ s-a respins ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi şi- au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi aceasta a aplicat eronat normele dreptului material.

Or, Lungu Iulian nu şi-a realizat dreptul de contestare a actului administrativ direct în instanţă, în termen de 30 de zile de la data cînd a luat cunoştinţă cu ordinul de concediere, care constituie termen de prescripţie, la expirarea căruia se stinge dreptul de contestare a actului administrativ, ceea ce generează temei de respingere a cererii ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 25 noiembrie 2015, Lungu Iulian a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 martie 2015. În argumentarea recursului recurentul a invocat netemeinicia deciziei pe motiv că instanţa de apel nu a apreciat corect toate probele şi circumstanţele cauzei şi a interpretat eronat legea.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziilor recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Lungu Iulian, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lungu Iulian ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lungu Iulian.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4