3ra-1701/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1701/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: C. Valah nr. 3ra-1701/16

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Grecu Leonid, reprezentat de avocatul Alexandru Savva

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Grecu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Departamentul

Instituțiilor Penitenciare cu privire la anularea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Leonid Grecu și admise apelurile declarate de

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, casată hotărârea primei instanțe și emisă în această parte o

nouă hotărâre de respingere a acțiunii

constată:

La 01 septembrie 2015, Leonid Grecu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Departamentul

Instituțiilor Penitenciare cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că de la 10 iulie 2006 a început activitatea în

cadrul sistemului penitenciar, în funcție de șef adjunct al Penitenciarului nr. 15

Cricova al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.

Afirmă că la 29 iulie 2015 a fost emis ordinul nr. 327 cu privire la aplicarea

față de el a sancțiunii sub formă de concediere din sistemul penitenciar.

Susține că ordinul Ministrului Justiției al RM nr. 327 din 29 iulie 2015 este

ilegal, emis cu încălcarea ordinii stabilite de lege, a prevederilor legale care

reglementează temeiurile aplicării unei astfel de sancțiuni.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 6 CEDO, Legea

contenciosului administrativ, Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, Legea cu privire la sistemul

penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, art. 166-167, 174 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea integrală a ordinului Ministerului

Justiției al RM nr. 327 din 29 iulie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii sub formă

de concediere din sistemul penitenciar și încasarea cheltuielilor de judecată.

1

La 28 aprilie 2016, Leonid Grecu reprezentat de avocatul Alexandru Savva a

depus o cerere de chemare în judecată de modificare și concretizare prin care a

indicat că în urma concedierii ilegale, în funcția lui a fost numit Vitalie Falca astfel

consideră necesar introducerea în proces a acestuia în calitate de intervenient

accesoriu (f. d. 82).

La 23 mai 2016, Leonid Grecu reprezentat de avocatul Alexandru Savva a

depus o cerere de chemare în judecată de modificare și concretizare prin care și-a

majorat pretențiile, suplimentar solicitând restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea în mod solidar din contul Ministerului Justiției al RM și Departamentul

Instituțiilor Penitenciare în beneficiul lui a salariului mediu pentru perioada

absenței forțate de la muncă, încasarea în mod solidar din contul Ministerului

Justiției al RM și Departamentul Instituțiilor Penitenciare în beneficiul lui

Leonid Grecu suma de 3000 lei, ca prejudiciu moral suferit în legătură cu

concedierea ilegală (f. d. 85).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 iunie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul nr. 327 din 29 iulie 2015, emis

de Ministrul Justiției cu privire la aplicarea față de Leonid Grecu a sancțiunii

disciplinare sub formă de concediere din sistemul penitenciar, a fost dispusă

restabilirea lui Leonid Grecu în funcția anterior deținută din care a fost concediat,

Șef adjunct al Penitenciarului nr. 15 Cricova al Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, a fost încasat în mod solidar din contul Ministerului Justiției al RM și

Departamentul Instituțiilor Penitenciare în beneficiul lui Leonid Grecu salariul

mediu lunar pentru absența forțată de la muncă în perioada 04 august 2015 – 23

iunie 2016 în mărime de 48180,88 lei, a fost obligat Ministerul Justiției al

Republicii Moldova să repare prejudiciul cauzat angajatului Leonid Grecu sub

forma unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în

mărimea unui salariu ce constituie 7843,03 lei, a fot dispus încasarea în mod

solidar de la Ministerului Justiției al RM și Departamentul Instituțiilor Penitenciare

în beneficiul lui Leonid Grecu cheltuieli de judecată privind asistența juridică în

mărime de 6500 lei, în rest pretenția privind încasarea solidară a prejudiciului

moral în mărime de 22156,96 lei a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Leonid Grecu și admise apelurile declarate de către

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Ministerul Justiției al RM, casată

hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea

de chemare în judecată depusă de Leonid Grecu împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Departamentul Instituțiilor Penitenciare, intervenient

accesoriu Vitalie Falcă cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea

în funcția anterior deținută încasarea salariului mediu pentru perioada absenței

forțate de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

La 11 octombrie 2016, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

2

Explică că accesul persoanelor străine pe teritoriul penitenciarului a avut loc

cu permisiunea colonelului de justiție A. Dabija care prin scrisoarea de răspuns

nr. 7/2989 din 02 iulie 2015, a dispus permiterea accesului în Penitenciarul nr. 15

Cricova a persoanelor care urmau să evolueze în timpul concertului, cu asigurarea

măsurilor corespunzătoare de securitate a tuturor vizitatorilor pe durata aflării pe

teritoriul instituției. Scrisoarea de răspuns a fost expediată prin intermediul poștei

electronice.

După desfășurarea concertului au avut loc un șir de cercetări de serviciu

realizate de colaboratorii Departamentul Instituții Penitenciare a MJ pe marginea

pretinselor fapte care ar fi fost încălcate, fiind întocmită încheierea nr. 15/3476 din

29 iulie 2015 în temeiul cărei a fost întocmit și emis de Ministrul Justiției al RM a

ordinului nr. 327 din 29 iulie 2015 prin care a fost aplicată sancțiunea disciplinară

concedierea din sistemul penitenciar.

Remarcă că în perioada lunilor iulie-august 2015, s-a aflat în concediu de

boală, iar ordinul a fost emis la 29 iulie 2015

Relatează că la 04 august 3015 a făcut cunoștință cu ordinul Ministrului

Justiției al RM nr. 327 din 29 iulie 2015.

Invocând prevederile Convenției și Legea cu privire la sistemul penitenciar.

Obiectează că în temeiul actului contestat nu a fost stabilit și nici nu a fost invocat

că dânsul ar fi comis fapte grave care ar fi prejudiciat considerabil interesele

publice, drepturile și interesele legitime ale cetățenilor ori ale persoanelor juridice,

că ar fi comis fapte ce discreditează statutul de colaborator al sistemului

penitenciar.

Invocă că Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie

1996 nu indică în mod cert noțiunea de discreditare a statutului de colaborator al

sistemului penitenciar și care anume fapte pot fi calificate ca faptă de discriminare

La fel, indică că statutul disciplinar al colaboratorilor sistemului penitenciar

al Ministerului Justiției aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 308 din 19 martie

1998 nu indică în mod cert noțiunea de discreditare a statutului de colaborator al

sistemului penitenciar și care anume fapte pot fi calificate ca fapte de discreditare.

Susține că actul contestat a fost emis fiind invocată neglijența față de

exercitarea atribuțiilor de serviciu, săvârșirea unor fapte și acțiuni incompatibile cu

aflarea în serviciul sistemului penitenciar.

Indică că nu-i este clar din care anume considerente persoanele care au

efectuat cercetarea de serviciu au ajuns la concluzia că faptele imputate sunt fapte

care pot fi calificate ca fapte și acțiuni incompatibile cu aflarea în serviciu

sistemului penitenciar.

Invocând prevederile art. 38 alin. (4) din Legea cu privire la sistemul

penitenciar chiar și în circumstanțele stabilirii unor eventuale încălcări a unor sau

altor prevederi legale în rezultatul căror a fost emis actul administrativ contestat,

sancțiunea aplicată față de sine, este disproporționat de aspră.

Consideră că sancțiunea depășește considerabil scopul său educativ, iar

persoanele care au efectuat cercetările de serviciu precum și angajatorul în mod

arbitrar au stabilit și indus o gravitate exagerată faptelor săvârșite, ce le-a permis în

mod arbitrar aplicarea unei pedepse sub formă de concediere, ceea ce pretinde că

este disproporționat și neechitabil în raport cu sine.

3

Astfel, pretinde că la caz, nu a fost asigurat pe deplin un just echilibru între

necesitățile interesului general al comunității și cerințele cu privire la protecția

drepturilor fundamentale.

În opinia recurentului a fost sancționat pentru o faptă abstractă, insuficient

individualizată, din cauza acestor deficiențe consideră că ordinul nu corespunde

exigențelor legale și urmează a fi anulat de instanța de judecată.

Menționează că la momentul aplicării sancțiunii nu avea și alte sancțiuni

aplicate ale căror termen nu ar fi expirat.

Iar, în actul administrativ contestat nu este explicat în mod clar, cert și

echivoc de ce se justifică doar măsura extremă, fiind neîndestulătoare oricare altă

sancțiune.

Considerăm că instanța de apel nu a stabilit toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, pretinde că au fost încălcate normele de

drept material și de drept procedural.

La 21 noiembrie 2016, Ministerul Justiției al RM a depus referință la cererea

de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus de Leonid Grecu ca

inadmisibil.

La 13 decembrie 2016,Leonid Grecu a declarat recurs suplimentar împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Suplimentar a indicat că nu a fost constituită nicio comisie de disciplină, iar

la procedurile de cercetare de serviciu nu a fost delegat niciun reprezentant al

organizației sindicale reprezentative.

Susține că la materialele pricinii lipsește dovada că reprezentantul

Departamentului Instituției Penitenciare a fost împuternicit pentru a reprezenta

Ministerul Justiției.

Consideră că reprezentantul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nu

putea nici de fapt și nici de drept să depună din numele Ministerului Justiției partea

motivată a cererii de apel declarată de Ministerul Justiție.

În acest context consideră că reprezentantul Departamentului Instituțiilor

Penitenciare nu era în drept să depună instanței de apel partea motivată a cererii de

apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 197).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

29 septembrie 2016, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Grecu Leonid,

reprezentat de avocatul Alexandru Savva nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Este de menționat că nici argumentul recurentului Leonid Grecu precum că la

materialele pricinii lipsește dovada că Departamentul Instituției Penitenciare a fost

împuternicit pentru a reprezenta Ministerul Justiției al RM, inclusiv a depune

cererea de apel motivată din numele Ministerului Justiției în prezenta cauză, nu se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că atât cererea de apel

nemotivată depusă de Ministerul Justiției al RM la 22 iulie 2016, cât și cea

motivată depusă la 22 septembrie 2016 au fost semnate de Ministru Vladimir

Cebotari (f. d. 146, 161-165).

Astfel, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Grecu Leonid, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Grecu Leonid, reprezentat de avocatul Alexandru

Savva ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Grecu Leonid, reprezentat de avocatul Alexandru Savva

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

6