2rac-47/16 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-47/16 Prima instanță: judecătoria Criuleni (jud.V. Ursu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Braşoveanu) ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” împotriva deciziei din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Spica-N Prim” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, c o n s t a t ă: La data de 06 august 2014, Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL „Spica-N Prim” solicitînd încasarea datoriei în sumă de 106600, 00 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 9856, 84 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 12 aprilie 2012 a încheiat cu SRL „Spica-N Prim” contractul de vânzare-cumpărare nr. 412/2, conform căruia primul produce materialul semincer a hibridului de porumb Porumbeni 461 MRf pe un sector de multiplicare cu o suprafaţă de 20 ha, din formele parentale iniţiale - linii de porumb de categorii biologice superioare, care aparţin şi sunt proprietatea intelectuală Centrului, iar producătorul procură formele parentale iniţiale în cantitatea şi la preţul stabilit în contract. Menţionează că întru executarea clauzelor contractuale a livrat marfa conform facturilor: nr. 3717857 în valoare de 36000,00 lei; nr. 3717858 în valoare 23800,00 lei; nr. 3717956 în valoare de 18000,00 lei; nr. 3717957 în valoare de 14400,00 lei; nr. 3717981 în valoare de 9000,00 lei; nr. 3717982 valoare de 5400 lei.

La data de 02 mai 2012, conform actului de verificare a decontărilor reciproce, datoria pîrîtului constituia 106600,00 lei. La data de 31 iulie 2013 a expediat o pretenţie în adresa pârâtului prin care a solicitat achitarea sumei datorate, conform contractului, în termen de 10 zile, însă a rămas fără răspuns. Consideră că este în drept să pretindă şi plata dobânzilor de întârziere pentru perioada de 01 august 2013-02 iunie 2014, ce constituie suma de 9856,84 lei. Prin hotărîrea din 17 februarie 2015 a judecătoriei Criuleni s-a încasat de la SRL „Spica-N Prim” SRL în beneficiul Instituţiei Publice „Institutul de Fitotehnie 1 Porumbeni” datoria în sumă de 106600,00 lei şi dobânda legală de întârziere în sumă de 9856,84 lei, în total suma de 116456,84 lei; s-a încasat de la SRL „Spica-N Prim” taxa de stat în sumă de 3493,71 lei.

Prin decizia din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis apelul depus de SRL “Spica-N Prim”, s-a casat hotărîrea din 17 februarie 2015 a judecătoriei Criuleni şi s-a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a cererii de chemare în judecată. La data de 14 decembrie 2015, Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” a declarat recurs împotriva deciziei din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel nu aplicat legea care urma să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea şi aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 20 octombrie 2015, iar Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” a declarat recurs la data de 14 decembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter 2 devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” împotriva deciziei din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 3