2ra-263/16 — Întoarcerea executării

Dosarul nr. 2ra-263/16 Prima instanță: judecătoria Botanica, mun.Chişinău (jud.T. Avasiloaie) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrcă) ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Larisa Iliev împotriva deciziei din 07 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Larisa Iliev împotriva Nataliei Barbalat, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Iacob Miron cu privire la întoarcerea executării prin evacuarea Nataliei Barbalat din odaia nr.85/2 (138) din str. Hristo Botev nr.25, mun.

Chişinău şi instalarea acesteia în odaia nr.80 (129), c o n s t a t ă: La data de 26 februarie 2015 Larisa Iliev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Barbalat solicitînd evacuarea Nataliei Barbalat din odaia nr. 85/2 (138) din str. Hristo Botev 25, mun. Chişinău şi instalarea aceteia în odaia nr. 80 (129) cu restabilirea în drepturile sale, a părţilor procesului de executare pînă la executarea hotărîrii. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că prin decizia din 30 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a casat hotărîrea din 17 iulie 2014 a judecătoriei Buiucani mun.Chişinău, s-a admis contestaţia depusă împotriva acţiunilor executorului judecătoresc şi s-a anulat procesul-verbal nr.010-285r/2014 din 14 februarie 2014 al executorului judecătoresc Iacob Miron.

Menţionează că prin procesul-verbal din procedura de executare nr. 010- 285r/2014 din 14 februarie 2014 Natalia Barbalat a fost instalată în odaia nr. 138 din str. Hristo Botev 25, mun. Chişinău. Susţine că la data de 15 decembrie 2014 s-a adresat executorului judecătoresc cu cerere privind evacuarea Nataliei Barbalat din odaia 85/2 (138) din str. Hristo Botev, 25 şi să fie instalată în odaia nr. 129 (numerotarea veche 80 ), însă executorul judecătoresc a refuzat. Indică că, conform prevederilor art. 43 alin. (1) Cod de executare, părţi în procedura de executare sînt: creditorul şi debitorul. Afirmă că nu este parte nici în dosarul civil examinat în instanţa de judecată şi respectiv, nici nu este parte în dosarul de executare, iar executorul judecătoresc Iacob Miron nu era în drept să o evacueze nici pe ea şi nici pe membrii familiei sale.

În opinia 1 sa, în documentul executoriu urma să fie indicat expres numele şi prenumele său şi a membrilor familiei sale. Declară că, conform documentului executoriu părţile în dosar sunt Eugenia Nour şi SA „Semnal”. Consideră că prin acţiunile executorului judecătoresc au fost lezate considerabil drepturile şi interesele legitime ale familiei sale. Prin hotărîrea din 02 aprilie 2015 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Iliev împotriva Nataliei Barbalat, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Iacob Miron cu privire la întoarcerea executării prin evacuarea Nataliei Barbalat din odaia nr. 85/2 (138) din str. Hristo Botev nr. 25 mun.

Chişinău şi instalarea acesteia în odaia nr. 80 (129). Prin decizia din 07 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Larisa Iliev şi s-a menţinut hotărârea din 02 aprilie 2015 a judecătoriei Botanica mun.Chişinău. La data de 04 decembrie 2015 Larisa Iliev a declarat recurs împotriva deciziei din 07 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că prin decizia contestată au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi de drept procedural. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 07 octombrie 2015, iar Larisa Iliev a declarat recurs la 04 decembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Larisa Iliev, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Larisa Iliev nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea 2 esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Larisa Iliev ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Larisa Iliev împotriva deciziei din 07 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 3