2rc-22/16 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: E. Clim dosarul nr. 2rc-22/16 DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Ciaşurin Iuri, în pricina civilă la cererea introductivă a creditorului Ciaşurin Iuri cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul Frolov Serghei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 iulie 2015, prin care a fost restituită cererea introductivă înaintată de creditorul Ciaşurin Iuri cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul Frolov Serghei, constată: La 09 iulie 2015, creditorul Ciaşurin Iuri, a înaintat instanţei de insolvabilitate cerere introductivă prin care a solicitat intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de debitorul Frolov Serghei.

În motivarea cererii, creditorul a indicat faptul că la moment, calculul estimativ prezentat la Direcţia Generală de Statistică pentru anul 2012- 2014 şi a situaţiei la ziua depunerii cererii introductive, datoriile debitorului faţă de creditorii furnizori de mărfuri şi servicii constituie suma 431 000,64 lei şi 400,00 euro datorii faţă de bugetul public constituie suma de 8 198, 00 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 iulie 2015, a fost restituită fără examinare cererea introductivă înaintată de creditorul Ciaşurin Iuri cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul Frolov Serghei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut prevederile art. 1 alin.(2) al Legii insolvabilităţii, care statuează că prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor, iar potrivit art.2 al aceleiaşi Legi, debitor este orice persoană, indicată la art.1 alin.(2), care are datorii la plata creanţelor scadente, inclusiv a creanţelor fiscale, împotriva căreia a fost depusă în instanţă de judecată o cerere de intentare a unui proces de insolvabilitate.

Cu referire la textul normelor citate, judecătorul primei instanţe a concluzionat că cererea introductivă nu corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare, or, potrivit celor constatate şi a materialelor anexate la dosar, creditorul persoana fizică - Ciaşurin Iuri a înaintat cerere introductivă, tot către o persoană fizică - Frolov Serghei, pe cînd conform legislaţiei ce vizează examinarea pricinii în ordine de insolvabilitate, o persoană fizică nu poate avea calitate de debitor ca o persoană juridică, respectiv acţiunea înaintată este improprie procedurii de insolvabilitate. La 23 noiembrie 2015, Ciaşurin Iuri a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 iulie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii în aceiaşi instanţă pentru examinarea cererii introductive în fond.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, susţinînd că potrivit prevederilor art. 20 din Constituţia Republicii Moldova, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Menţionează că unu din principiile care este violat constituie în limitarea accesului liber la justiţie. Ori, potrivit prevederilor art.5 din CPC, orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitimei. Totodată, invocă în susţinerea poziţiei sale şi prevederile art.7 CPC, care indică că, instanţa judecătorească intentează procesul civil la cererea persoanei care revendică apărarea unui drept al său încălcat sau contestat, libertăţii ori a unui interes legitim.

Remarcă recurentul că a recepţionat încheierea supusă recursului la 02 noiembrie 2015, iar în asemenea împrejurări consideră că termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 425 CPC, nu a fost omis. Afirmă recurentul că prin încheierea recurată au fost lezate un şir de drepturi, şi anume: dreptul în accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi examinat întru-n termen rezonabil, dreptul de a fi informat la timp despre actele emise ce vizează interesele unei persoane. Cu referire la prevederile art. 1, 5 alin.(4) Cod civil, precum şi art. 1 alin.(4) din Legea insolvabilităţii consideră că limitarea adresării unuia cerc de persoane în instanţa de judecată este contrară normelor citate şi poate leza dreptul recurentului la apărare.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost restituită cererea introductivă înaintată de creditorul Ciaşurin Iuri cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul Frolov Serghei, a fost emisă la 13 iulie 2015 (f.d. 12-13). Tot materialul probator şi anume scrisoarea de însoțire (f.d. 14), atestă că încheierea recurată a fost expediată în adresa recurentului la 13 iulie 2015, însă date care ar confirma recepţionarea acesteia de către recurentul Ciaşurin Iuri la materiale cauzei lipsesc, iar ultimul susţine că a recepţionat încheierea supusă recursului la 02 noiembrie 2015 . Cu toate acestea însă, recursul, împotriva încheierii menţionate, a fost declarat de către Ciaşurin Iuri, prin intermediul oficiului poştal doar la data de 19 noiembrie 2015 (f.d.

18), respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 425 CPC. Mai mult decît atît, recurentul Ciaşurin Iuri nu a solicitat repunerea în termenul a recursului și nu a prezentat dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, pe cînd, în sensul prevederilor art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, este de înţeles că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, doar în cazul anexării la cererea de repunere în termen a probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii acestui act procedural în termenul legal. Iar în conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

La acest capitol, instanţa de recurs consideră necesar de menționat şi faptul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Or, prin înaintarea recursului la data de 29 noiembrie, recurentul Ciaşurin Iuri şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a recursului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii recursului şi în consecinţă, atrage respingerea recursului ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră necesar de a respinge recursul declarat de Ciaşurin Iuri, împotriva încheierii Curții de Apel Chişinău din 13 iulie 2015, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut de lege. În acelaşi timp, instanţa de recurs ţine să menţioneze că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviinţarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007. Pentru considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recurentul, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de declarat de către Ciaşurin Iuri, ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripție. În conformitate cu art. 427, lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ciaşurin Iuri, ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas