2r-89/16 — Cu privire la contestarea actelor executorului judecătoresc

Dosarul nr. 2r-89/16 prima instanţă; I. Barbacaru instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu, DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de recurentul societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii” împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a executorului judecătoresc Chiosa Anatolie privind contestarea actelor executorului judecătoresc, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii”, c o n s t a t ă: La 15 octombrie 2013 societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a executorului judecătoresc Chiosa Anatolie privind contestarea încheierii executorului judecătoresc nr.005-23/11 din17 septembrie 2013, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti ale societăţii pe acţiuni „Transcomunicaţii” în mărime de 9381,14 lei, la conturile bancare deţinute în Banca Comercială „Moldincombank” societate pe acţiuni, Banca Comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni şi Banca Comercială „Banca Socială” societate pe acţiuni.

Indică că la 18 septembrie 2013 a fost informat de către executorul judecătoresc Chiosa Anatolie despre aplicarea sechestrului pe conturile bancare deţinute de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii” în legătură cu existenţa unor datorii faţă de Casa Naţională de Asigurări Sociale, cît şi datorii privind taxa de stat, expediind în adresa reclamantului prin poşta electronică două copii de ordonanţe judecătoreşti, nr.2o/e-381/2005 din 24 noiembrie 2005 şi nr.2o/e-237/06 din 18 decembrie 2006 de încasare din contul societăţii pe acţiuni „Transcomunicaţii” în beneficiul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a sumelor de 2069,80 lei şi 2826,34 lei, cît şi două titluri executorii cu nr.2 o/e-237/06 din 28 decembrie 2006 şi nr. 2o/e-l02/08 din 21 februarie 2008, de încasare a taxei de stat în sume respective de cîte 135 lei.

Totodată menţionează că, executorul judecătoresc prin această încheiere şi-a asigurat, din contul întreprinderii onorariu în sumă de 2000 lei şi cheltuielile de executare în sumă de 2080 lei.

Susţine că, din conţinutul încheierii contestate, dar şi potrivit numărului individual al încheierii atacate, indicat de executor, rezultă că, ordonanţele judecătoreşti menţionate, cît şi titlurile executorii în cauză, au fost înregistrate spre executare fiind deschise proceduri de executare anterior, posibil în anul 2011, că în procesul executării acestor documente executorii, ar fi fost întreprinse măsuri de executare, dar din vina reclamantului, nu s-au soldat cu executarea reală a acestora, şi că în asemenea circumstanţe se impune aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti deţinute de către societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii” în băncile comerciale mărimea sumei debitoriale de 5301,14 lei, plus onorariul executorului judecătoresc în sumă de 2000 lei, şi cheltuielile de executare în mărime de 2080 lei - în total urmează a fi aplicat sechestru pe suma de 9381,14 lei.

Mai susţine că, executorul judecătoresc la primirea acestor documente executorii, nu şi-a onorat obligaţiile prevăzute de normele Codului Executare, inclusiv şi cele de a expedia şi comunica debitorului, actele de procedură, dacă au fost întocmite. Indică reclamantul că nu a primit careva documente executorii atît în perioada restructurării organelor de executare cît şi după restructurare. Neexecutarea, timp de opt şi respectiv şapte ani a documentelor executorii expediate întreprinderii reclamante, la 18 septembrie 2013 şi în baza căror a aplicat în mod ilegal sechestru pe conturile bancare ale întreprinderii, ţine, exclusiv de vina totală şi directă a fostului Oficiu de Executare, din care motive responsabilitatea totală, inclusiv materială, îi aparţine.

Totodată invocă că a expirat nu numai termenele de executare prevăzute de art.70 Cod de Executare, dar şi termenul general de prescripţie privind executarea documentelor. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii” şi-a majorat pretenţiile solicitînd şi anularea interdicţiei aplicate pe bunul imobil a societăţii pe acţiuni „Transcomunicaţii” aplicate prin încheierea executorului judecătoresc din 01 iunie 2007, încasarea daunei cauzate prin aplicarea interdicţiilor ilegale şi abuzive aplicate faţă de bunul imobil şi conturile bancare ale societăţii pe acţiuni „Transcomunicaţii" în sumă de cel puţin 2000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 2861,20 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 decembrie 2014, acţiunea înaintată de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii" a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, s-a respins recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii" şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 decembrie 2014. La 30 aprilie 2015 societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii" a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea recursului şi admiterea cerinţelor înaintate.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii". La 11 noiembrie 2015 societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii" a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca ilegală şi emiterea unei decizii de admiterea a cererii de revizuire. Menţionează că încheierea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept, ce a dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Consideră greşită soluţia instanţei de apel precum că, nu există temeiuri de drept pentru revizuire.

Instanţa de apel nu a ţinut cont de motivele invocate în cererea de revizuire, şi anume precum că după emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015 au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale, care anterior nu au fost şi nu au putut fi cunoscute. Indică că în instanţă a demonstrat faptul că încheierea executorului judecătoresc a fost emisă cu încălcarea normelor prevăzute de drept. Totodată instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în cerere de revizuire. Susţine că circumstanţele expuse constituie temei de casare a Deciziei Curţii de Apel Chişinău şi acestea se încadrează în temeiurile şi cerinţele prevăzute la art. 426 Cod de procedură civilă.

Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 11 octombrie 2015, este depus în termen, conform art. 425 Cod de procedură civilă. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.160), încheierea a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 26 octombrie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, totodată recurentul indică că a făcut cunoştinţă cu încheierea la 04 noiembrie 2015, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 11 noiembrie 2015 este depus în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 13 octombrie 2015 din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei prin care a fost respinsă cererea sa de revizuire, considerînd că încheierea este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de revizuent şi astfel cauza n-a fost examinată în fond.

În acest sens, Colegiul menţionează că revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care ţin de fondul cauzei şi sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influenţeze soluţia care va fi adoptată. Revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 Cod de Procedură Civilă. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat.

Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei motiv pentru care Colegiu o considerată legală şi întemeiată. În context, instanţa de recurs conchide că Curtea de Apel Chişinău corect a constatat că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa temeiurilor de revizuire. În raport cu conţinutul cererii de revizuire depuse şi în sensul normelor de drept procedural enunţate instanţa de recurs reţine că Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea contestată conform prevederilor legale, a examinat faptele pe care revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire şi s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de revizuire.

Colegiul constată că în cererea de recurs, recurentul nu invocă careva temei de casare a încheierii recurate, ci îşi exprimă dezacordul cu hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 decembrie 2014. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, la examinarea cererii de revizuire, instanţa se limitează doar la aprecierea admisibilităţii temeiurilor de revizuire invocate.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii". Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, prin care s-a a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de societatea pe acţiuni „Transcomunicaţii”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari