2ra-208/16 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-208/16 prima instanţă - N. Şova instanţa de apel –D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican, ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele Elvirei Şcecotova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.2, cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” în procedură de faliment împotriva Elvirei Şcecotova cu privire la încasarea datoriei pentru prestarea energiei termice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele Elvirei Şcecotova, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 octombrie 2014, c o n s t a t ă : La 15 mai 2013 Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.2 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Claudei Bălan şi a Elvirei Şcecotova cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” în procedură de faliment în care a solicitat încasarea în mod solidar a datoriei pentru prestarea energiei termice în mărime de 15941,94 lei, cît şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.2 pe numele pîrîtelor, societatea pe acţiuni „Termocom” a livrat energie termică.

Susţine că proprietarii nu şi-a onorat obligaţiunile, nu a respectat prevederile Hotărîrii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 potrivit căreia proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ comunale, ultima nu a achitat pentru prestarea serviciilor de energie termică, iar datoria formată la 01 februarie 2013 la locul de consum, apartamentul nr. 48 situat în str. N.Zelinschi 38/4, mun. Chişinău, constituie suma de 15941,94 lei, fapt confirmat prin informaţia privind calcularea şi achitarea serviciilor locativ comunale. În cadrul examinării pricinii în fond Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.2 şi-a concretizat pretenţiile şi a solicitat încasarea datoriei 1 doar din contul Elvirei Şcecotova invocînd ca motiv informaţia din Registrul Bunurilor imobile din 21 ianuarie 2014 care arată că proprietar al apartamentului nr.48 din str. N. Zelinschi 38/4, mun.

Chişinău este Şcecotova Elvira, iar ultima a beneficiat de prestarea serviciilor de încălzire a agentului termic. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 octombrie 2014 acţiunea înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.2 s-a admis integral. S-a încasat din contul Elvirei Şcecotova în beneficiul Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.2, datoria pentru prestarea serviciilor de energiei termică în mărime de 15941,94 lei şi taxa de stat în mărime de 478,25 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, s-a respins apelul declarat de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele Elvirei Şcecotova, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 octombrie 2014. La 27 noiembrie 2015, Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele Elvirei Şcecotova, a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care cauză să fie remisă spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului urmau să aplice prevederile art. art. 267, 271 Cod Civil. Totodată, a mai invocat recurentul că instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La materialele dosarului este anexată scrisoarea Curţii de Apel Chişinău (f.d.191) care atestă că decizia a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 25 noiembrie 2015, iar data confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 27 noiembrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

2 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 3 Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele Elvirei Şcecotova, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele Elvirei Şcecotova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4