2ra-2800/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2800/16 prima instanță - (judecătoria Râșcani mun. Chișinău) S. Bleșceaga instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol, Î N C H E I E R E 14 decembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Chisilița Corneliu în interesele Ludmilei Grigorieva, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21, cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acțiuni „Termocom” în procedură de faliment împotriva Zaiaț Serghei, Grigorieva Ludmila și Grigoriev Alexandr cu privire la încasarea datoriei pentru prestarea energiei termice, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21, casată hotărârea judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău din 22 decembrie 2015 și pronunțată o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, a c o n s t a t a t: La 29 iulie 2014 Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Zaiaț Serghei, Grigorieva Ludmila și Grigoriev Alexandr cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acțiuni „Termocom” în procedură de faliment în care a solicitat încasarea în mod solidar a datoriei pentru prestarea energiei termice în mărime de 15788,85 lei, cît și a cheltuielilor de judecată în mărime de 473,66 lei. În motivarea pretențiilor formulate a indicat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21 pe numele pîrîtelor, societatea pe acțiuni „Termocom” a livrat energie termică.

Susține că proprietarii nu și-au onorat obligațiunile, nu au respectat prevederile Hotărîrii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 potrivit căreia proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ comunale, ultima nu a achitat pentru prestarea serviciilor de energie termică, iar datoria formată la 01 aprilie 2014 la locul de consum, apartamentul nr.58 situat în Studenților 13/2, mun. Chișinău, constituie suma de 15 788,85 lei, fapt confirmat prin informația privind calcularea și achitarea serviciilor locativ comunale. În cadrul examinării pricinii în fond Întreprinderea municipală de gestionare a 1 fondului locativ nr.21 și-a concretizat pretențiile și a solicitat încasarea datoriei doar din contul Ludmilei Grigorieva invocînd ca motiv faptul că din momentul adresării în instanța de judecată Zaiaț Serghei și-a înstrăinat cota parte a sa Ludmilei Grigorieva.

Astfel consideră că în condițiile în care Grigorieva Ludmila este actual proprietar al imobilului pentru care nu s-a achitat în modul corespunzător de fostul proprietar costul serviciilor comunale livrate, ține de obligațiunile acesteia să achite cuantumul datoriilor formate. Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 decembrie 2015 acțiunea înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21 s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, s-a admis apelul declarat de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 decembrie 2015 și s-a pronunțat o hotărîre nouă prin care s-a admis acțiunea înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21.

S-a încasat de la Grigorieva Ludmila în beneficiul Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.21, datoria pentru prestarea serviciilor de energiei termică în mărime de 15788,85 lei și taxa de stat în mărime de 473,66 lei. La 01 septembrie 2016, avocatul Chisilița Corneliu în interesele Ludmilei Grigorieva a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, cerînd casarea acesteia și menținerea hotărârii judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 decembrie 2015. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că nu este de acord cu concluzia instanței precum că la caz în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, părțile nu au indicat în contract condițiile de achitare a datoriilor pentru serviciile comunale și respectiv riscurile sunt transferate cumpărătorului.

Afirmă recurentul că la încheierea contractului de vînzare cumpărare Zaiaț Serghei a declarat că apartamentul nu are careva datorii sau restanțe la plata serviciilor locativ comunale și a garantat cumpărătorului contra oricărei evecțiuni totale sau parțiale ce s-ar ivi pe viitor, astfel consideră că la examinare apelului instanța urma să țină cont de prevederile art. 9 și 668 din Codul civil. Totodată, a mai invocat recurentul că instanța de apel nu a constatat și elucidat toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a pricinii. Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referința depusă la 08 decembrie 2016 Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.21, a indicat că recursul înaintat de către Grigorieva Ludmila este neîntemeiat și nefundat, iar instanța de apel a examinat cauza prin prisma tuturor circumstanțelor invocate de către părți. A menționat că motivele invocate în recurs nu se încadrează în prevederile art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Cod de Procedură Civilă și a pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că 2 potrivit scrisorii de înștiințare a Curții de Apel Chișinău (f.d.106) decizia motivată a fost expediată participanților la proces la 23 mai 2016, însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare, astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și recursul declarat la 01septembrie 2016 este depus în termen conform art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători 3 decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Chisilița Corneliu în interesele Ludmilei Grigorieva nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Chisilița Corneliu în interesele Ludmilei Grigorieva, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4