2ra-1788/16 — incasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani municipiul Chișinău, Judecător – Gheorghe Mîțu

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Maria Guzun, Vladimir Brașoveanu, Ala Nogai

Dosar nr.2ra-1788/16

ÎNCHEIERE

07 septembrie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Sergiu Dragomir, în interesele lui Leonid Solonari și Elena Solonari,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.21 împotriva lui

Leonid Solonari și Elena Solonari, intervenient accesoriu „Termocom” societate pe

acțiuni în procedura falimentului, privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Leonid Solonari,

co ns tată :

La 11 noiembrie 2014 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr.21 (în continuare ÎMGFL nr.21) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Leonid Solonari și Elena Solonari, solicitînd încasarea datoriei în

mărime de 2 456,28 lei.

În motivarea cererii a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL

nr.21 pe numele lui Leonid Solonari și Elena Solonari, SA „Termocom” a livrat

energie termică. Pentru serviciile prestate Leonid Solonari și Elena Solonari nu au

achitat, iar datoria pentru perioada 01.10.2011-01.04.2014 constituie suma de

2 456,28 lei, pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informația despre

calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale.

A mai indicat că, în conformitate cu art.10,17, 18 din Hotărîrea Guvernului

nr.191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la

timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 11 mai

2015 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL

nr.21.

A fost încasat în mod solidar de la Leonid Solonari, a.n.12.04.1944 și Elena

Solonari, a.n.01.12.1949, c/p 2001002334348, cu domiciliul în mun.Chișinău,

str.Socoleni, 8, ap.13, în beneficiul ÎMGFL nr.21, cu sediul în mun. Chișinău,

1

str.G.Madan, 81, c/f100360003393918 datoria în sumă de 2 456 (două mii patru

sute cincizeci și șase), 28 lei și cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în

sumă de 270 (două sute șaptezeci) lei, în total suma de 2 726 (două mii șapte sute

douăzeci și șase) lei 28.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de Leonid Solonari. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului

Rîșcani municipiul Chișinău din 11 mai 2015.

La 06 iunie 2016 avocatul Sergiu Dragomir, în interesele lui Leonid Solonari și

Elena Solonari, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22

martie 2016, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de

ÎMGFL nr.21 să fie respinsă ca neîntemeiată și tardivă.

În motivarea cererii a indicat că rapiditatea emiterii deciziei motivate indică

atitudinea superficială a instanței de judecată, care nu a examinat minuțios probele

existente și nu a ținut cont de prevederile legale invocate de recurent.

Mai indică recurentul că, la examinarea cererii de apel nu i-a fost comunicat

despre faptul că ÎMGFL nr.21 a depus referință la cererea de apel, nefiindu-le

înmânat un exemplar.

Consideră recurentul că instanța de apel în mod arbitrar a admis cererea ÎMGFL

nr.21, ori pretențiile intimatului sunt îndreptate abuziv împotriva unui subiect care

nu este parte la raportul juridic litigios, nefiind temeiuri care ar genera obligații.

La 25 iulie 2016 ÎMGFL nr.21 a depus referință la recursul declarat de Leonid

Solonari și Elena Solonari, solicitînd respingerea cererii.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii, referință și în conformitate cu prevederile Legii, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de avocatul Sergiu Dragomir, în interesele lui Leonid

Solonari și Elena Solonari ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina

2

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor de

fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului,

nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma

art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii, avînd un caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu este

evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Sergiu Dragomir, în

interesele lui Leonid Solonari și Elena Solonari

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

3

4