2rac-5/16 — Declararea nulităţii parţiale a hotărîlor adunării generale a acţionarilor

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2rac-5/16 Judecător: A.Andronic Curtea de Apel Chişinău Judecători: I.Cimpoi, N.Craiu, N.Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ala Cobăneanu, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Deleu Iulia şi Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Deleu Iulia împotriva Băncii Comerciale „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea nulă a hotărîrilor adunării generale a acţionarilor în partea chestiunilor privind repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividentelor, încasarea integrală a dividendelor nedistribuite, pentru perioada anilor 1997-2013, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare- cumpărare a pachetului de control de acţiuni a Băncii Comerciale „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni în valoare de 63,68% încheiat la 05 ianuarie 2007, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor în număr de 29146 acţiuni încheiat între Iulia Deleu şi Banca Comercială „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni la 15 mai 2007,

obligarea Băncii Comerciale „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni de a răscumpăra acţiunile din proprietatea reclamantei rămase la cont în număr de 30000, inclusiv şi cele vîndute fară voinţa liberă la 15 mai 2007 în număr de 29146 acţiuni, în total 59146 acţiuni la preţul de 400 lei şi încasarea sumei de 23658400 lei pentru înstrăinarea acţiunilor, repararea prejudiciului material şi moral, şi cererea de chemare în judecată reconvenţională a Băncii Comerciale „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni împotriva Iuliei Deleu cu privire la declararea nulităţii parţiale a contractului de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat semnat de Banca Comercială „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni şi Iulia Deleu la 05 ianuarie 1996 şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, CONSTATĂ : La 07 mai 2009, Iulia Deleu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA privind recunoaşterea 1 nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor din 15 mai 2007, încasarea dividendelor nedistribuite pe perioada anilor 2001-2008 şi compensarea sumei contractului de vînzare-cumpărare nominalizat, încasarea în beneficiul ei a sumei dividendelor nedistribuite.

Pe parcursul examinării cauzei, Iulia Deleu a depus cereri de modificare şi de completare a temeiului acţiunii şi a circumstanţelor, de extindere a pretenţiilor în acţiune cu pretenţii accesorii, de mărire a pretenţiilor, prin care, în final a solicitat recunoaşterea nulă a hotărîrilor adunării generale a acţionarilor BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA în partea chestiunilor „Repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividendelor” pe perioada anilor 2000-2013, încasarea integrală din contul BC „Mobiasbanca-Groupe Société Generale” SA a dividendelor nedistribuite, în mod eronat şi neîntemeiat, pe perioada anilor 1997-2013 în valoare de 4 549 982 lei, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a pachetului de control de acţiuni a BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA în valoare de 63,68% încheiat la 05 ianuarie 2007, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor în număr de 29 146 acţiuni încheiat între Deleu Iulia şi BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA la 15 mai 2007, obligarea BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA de a răscumpăra acţiunile din proprietatea reclamantei rămase la cont în număr de 30 000, inclusiv şi cele vîndute fară voinţă liberă la 15 mai 2007 în număr de 29 146 acţiuni,

în total 59 146 acţiuni la preţul de 400 lei şi de încasat în beneficiul reclamantei din contul pîrîtei pentru înstrăinarea acţiunilor suma de 23 658 400 lei, încasarea în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA a prejudiciului material şi moral cauzat, respectiv, în valoare de 3 153 834 lei şi 5 000 000 lei, total prejudiciu 8 153 834 lei şi de încasat în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA suma totală de 49 187 756 lei. În motivarea acţiunii reclamanta Iulia Deleu a indicat că, la 05 iunie 1996, a încheiat cu BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA contractul de participare în fondul statutar cu oferirea drepturilor de acţionar al băncii pe un termen nedeterminat, potrivit căruia reclamanta a investit în fondul statutar al băncii 200 000 (două sute mii) lei, iar pîrîtul i-a transmis în proprietate 20 000 acţiuni.

Indică reclamanta că din momentul încheierii contractului respectiv şi pînă în prezent, careva modificări în conţinutul contractului nu s-au efectuat. Menţionează că în total, pentru perioada anilor 2001-2011 a primit dividende în valoare de 150 824 lei. Pentru anii 2012-2013, reclamanta menţionează că i-au fost repartizate dividende, corespunzător, în sumă de 51 300 lei şi 66 300 lei, total în sumă de 117 600 lei. Menţionează reclamanta că pentru anii 2001-2003 şi 2005 au fost distribuite dividende cu mult mai reduse în raport cu cele reale, respectiv cîte 0.75, 0.75, 0.30 şi 0.75 pentru fiecare acţiune. Mai indică reclamanta că potrivit condiţiilor contractelor încheiate între acţionari şi bancă, acţionarii minoritari au investit în bancă mijloace băneşti, iar banca şi-a asumat obligaţiunea de a achita anual dividende.

Însă, menţionează reclamanta că, acţionarii pe parcursul a 10 ani au fost duşi în eroare prin faptul imposibilităţii plăţii dividendelor din motive că banca are încheiate acorduri cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind scutirea de plata impozitului pe venit de a nu distribui dividendele. Menţionează reclamanta că sub pretextul acestui motiv eronat, în baza proiectelor de decizie a consiliului băncii şi a acţionarilor majoritari, la adunările 2 generale anuale a acţionarilor, pe perioada anilor 2000-2011, se adoptau hotărîrile de a nu distribui dividendele. Astfel, reclamanta invocă faptul că, în perioada anilor 2001-2013 a primit dividende în valoare de 268 424 lei, pe cînd, începînd cu perioada investirii banilor în bancă, din anul 1996 pînă în anul 2013, nedistribuite ei personal, rămîn dividendele totale în valoare de 4 549 982 lei.

Mai indică reclamanta că acţionarul majoritar cu pachetul de control de acţiuni în valoare de 63,68% de acţiuni, în mod eronat, dispunea de a nu distribui dividende, fară a ţine cont de lipsa temeiurilor de neachitare a dividendelor, prevăzute de dispoziţia art. 48 alin. (5) din Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XII din 02 aprilie 1997 şi de angajamentul contractual asumat de către bancă privind plata anuală a dividendelor şi, nu în ultimul rînd, de încălcarea legislaţiei cu privire la dreptul de proprietate, inclusiv şi starea materială dificilă a unor acţionari. În acest context, invocă prevederile art. 25 alin. (1) lit. d) din Legea privind societăţile pe acţiuni sus-numită.

Consideră că situaţia financiară a băncii, începînd cu anul 2001 pînă în prezent, nu formează temei de neachitare a dividendelor, nu era temei legal de a fi stabilite anumite restricţii şi limitări în ceea ce priveşte distribuţia de dividende, prevăzute de dispoziţia art. 48 alin. (5) din Legea privind societăţile pe acţiuni. Mai menţionează reclamanta că potrivit datelor băncii, reieşind din hotărîrile adoptate la adunările generale anuale a acţionarilor, banca a beneficiat de facilităţile fiscale, adică a fost scutită de plata impozitului de pe venit în mărime de 80% şi 50% pe parcursul a 14 ani şi a avut încheiate 4 acorduri, ceea ce este negat de informaţia eliberată de organul fiscal şi efectiv prezenţa a 2 acorduri pe perioada a 8 ani.

În acest context, indică reclamanta că nici obligaţiile băncii stipulate în ambele acorduri şi nici normele de drept fiscale, în baza cărora au fost aplicate facilităţile fiscale, nu prevăd condiţia de nedistribuire a dividendelor pentru a fi scutită de plata impozitului, pe cînd aceasta servea temei de bază pentru adoptarea hotărîrilor de a nu distribui dividendele.

Mai expune reclamanta unele extrase din hotărîrile adunărilor generale referitor la facilităţile fiscale de scutirea plăţii impozitului pe venit şi la repartizarea profitului şi anume din adunările generale anuale a acţionarilor BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA din 28 martie 2003, 26 martie 2004, 31 martie 2006, 12 martie 2007, 03 aprilie 2008, 30 aprilie 2009, 15 aprilie 2010, 28 aprilie 2011, 26 aprilie 2012, 26 aprilie 2013, 17 aprilie 2014. Consideră că afirmaţiile IFPS referitoare la beneficierea de scutirea de plată a impozitului pe venit pe perioada anilor 2003-2004 şi 2005-2006 nu au suport juridic, facilităţile fiscale oferite nefiind încadrate în normele de drept sau reglementate, care ar permite agentului economic în lipsa acordului organului fiscal să fie scutit de plata impozitului pe venit pe perioada a 14 ani consecutivi în valoare de 80% şi 50% din suma impozabilă.

De asemenea, reclamanta invocă faptul că la 05 ianuarie 2007, acţionarul majoritar al băncii - compania „Development Capital Corporation” a încheiat tranzacţia de înstrăinare a pachetului de control de acţiuni în valoare de 63,68% cu banca franceză „Societe Generale” SA, tranzacţie pe care o consideră ca fiind ilegală. Întru susţinerea argumentului său, reclamanta invocă faptul că preţul unei acţiuni de 62,51 lei, propus prin oferta tender, era nereal, fară a se ţine cont că situaţia financiară a băncii pe parcursul a 15 ani de la fondare era enormă pentru evaluarea 3 acţiunilor la un preţ mai mare, pe cînd timp de şase luni de la vînzarea-cumpărarea pachetului de control, acţionarul majoritar a evaluat costul acţiunilor la bursa de valori mobiliare la preţul de 200 lei.

Invocă reclamanta prevederile art. 13 şi 50 din Legea privind societăţile pe acţiuni şi art. 162 din Codul civil. Menţionează Iulia Deleu că, la încheierea tranzacţiei de vînzare-cumpărare a pachetului de control de acţiuni sus-menţionat, a fost încălcat şi dreptul de preemţiune a acţionarilor minoritari, prevăzut de dispoziţiile art. 793-797 Cod civil. La fel, reclamanta menţionează că acţionarii majoritari şi consiliul băncii, prin acţiuni ilegale, au constrîns acţionarii minoritari în condiţii materiale dificile, astfel s- a urmărit scopul de a-i sili pe aceştia, în lipsa acordului de voinţă liberă, sa-şi înstrăineze acţiunile la preţ nereal şi destul de redus în raport cu activele băncii.

În conformitate cu contractul de brokeraj nr. SB-10201 din 04 mai 2007 - ultima zi a termenului stabilit pentru vînzare-cumpărare a acţiunilor şi data cînd a fost silită de situaţia creată de bancă să depună cerere de vînzare a unui număr de acţiuni, la 15 mai 2007 a fost efectuată tranzacţia de vînzare-cumpărare parţială a unui număr de 29 146 acţiuni la preţul de 62,51 lei cumpărătorului SA „Societe Generale” în sumă totală de 1 821 916, 49 lei. Însă, menţionează Deleu Iulia că voinţa ei de a înstrăina acţiunile nu a existat, fiind constrînsă de condiţiile dificile financiare şi starea materială dificilă creată de bancă, urmare a neachitării neîntemeiate şi dolosive timp îndelungat a dividendelor.

Drept confirmare a unor ilegalităţi comise de „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA, reclamanta referă rezultatele controlului efectuat la „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA în iulie-august 2010, expuse în hotărîrea nr. 252 din 23 decembrie 2010 a consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei şi alte hotărîri ale acesteia. Mai indică Deleu Iulia că de nenumărate ori, inclusiv şi prin cererile din 26 aprilie 2010 şi din 04 octombrie 2012, adresate consiliului şi preşedintelui băncii, a solicitat achitarea integrală a dividendelor şi răscumpărarea acţiunilor deţinute, însă indiferent de existenţa temeiurilor legale de a fi satisfăcute cerinţele dînsei, acestea au rămas fară efect.

Mai indică reclamanta că acţionarii, investind mijloace băneşti în bancă, au urmărit scopul principal de achiziţionare a acţiunilor pentru a obţine profit sub formă de dividende anuale. Însă urmare acţiunilor ilegale expuse, consideră reclamanta că banca în persoana consiliului băncii şi a acţionarului majoritar, fară acordul său în calitate de proprietar, se foloseşte de proprietatea ei în defavoarea ei, lipsind-o de surse de existenţă, încălcînd astfel principiile fundamentale privind proprietatea prevăzute de Constituţia RM şi de Codul civil. Mai indică Iulia Deleu că faptele enunţate de ea au stat la baza cererilor ei adresate Procuraturii Generale, Procuraturii Anticorupţie şi Centrului pentru combaterea crimelor economice şi corupţiei, iar cauza penală este în curs de urmărire penală în gestiunea Inspectoratului de Poliţie şi Procuraturii sectorului Centru.

Invocă prevederile art. 1398 Codul civil şi solicită încasarea în beneficiul ei din contul reclamatului a prejudiciului material. La fel, în conformitate cu prevederile art. 1422-1423 Cod civil, solicită Deleu Iulia a lua în consideraţie caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice şi fizice cauzate ei în calitate de acţionar minoritar la încasarea în beneficiul ei din contul reclamatului a prejudiciului moral.

Prin urmare, solicită reclamanta Iulia Deleu recunoaşterea nulă a hotărîrilor adunării generale a acţionarilor BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA în 4 partea chestiunilor „Repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividendelor” pe perioada anilor 2000-2013, încasarea integrală din contul BC „Mobiasbanca -Groupe Societe Generale” SA a dividendelor nedistribuite, în mod eronat şi neîntemeiat, pe perioada anilor 1997-2013 în valoare de 4 549 982 lei, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a pachetului de control de acţiuni a BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA în valoare de 63,68 % încheiat la 05 ianuarie 2007, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor în număr de 29 146 acţiuni încheiat între Deleu Iulia şi BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA la 15 mai 2007, obligarea BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA de a răscumpăra acţiunile din proprietatea reclamantei rămase la cont în număr de 30 000, inclusiv şi cele vîndute fară voinţă liberă la 15 mai 2007 în număr de 29 146 acţiuni, în total 59 146 acţiuni la preţul de 400 lei şi de încasat în beneficiul reclamantei din contul pîrîtului pentru înstrăinarea acţiunilor suma de 23 658 400 lei, încasarea în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA prejudiciului material şi moral cauzat, respectiv,

în valoare de 3 153 834 lei şi 5 000 000 lei, total prejudiciu 8 153 834 lei şi de încasat în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA suma totală de 49 187 756 lei. Pe parcursul examinării cauzei, BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA, la 16 octombrie 2012, a depus cerere de chemare în judecată reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii contractului de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat, semnat între BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA şi Deleu Iulia la data de 05 ianuarie 1996, începînd cu data de 12 iunie 1997 (data intrării în vigoare a Legii privind societăţile pe acţiuni nr.l 134-XII din 02 aprilie 1997) şi încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantei a taxei de stat în sumă de 200 lei.

Ulterior, la 23 aprilie 2014, BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a depus cerere cu privire la reducerea cuantumului pretenţiilor în acţiunea reconvenţională. În motivarea acţiunii reconvenţionale, BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a indicat că potrivit pct. 3.1. din contractul de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat din 05 ianuarie 1996, s-a obligat să asigure interesele asociatului în corespundere cu drepturile sale, menţionate în statutul băncii, regulamentul asociatului, şi cu aportul în capitatul social, să asigure integritatea mijloacelor băneşti ale asociatului şi să îi calculeze anual dividende, în baza dispoziţiei scrise a asociatului să îi transmită dividendele calculate pentru cota-parte integral sau parţial, sau să le transfere în cota-parte a sa, sau să le transfere în contul său personal sau a altui beneficiar.

Consideră reclamanta pe acţiunea reconvenţională că clauzele din pct. 3.1. din contract - să îi calculeze anual dividende; - în baza dispoziţiei scrise a asociatului să îi transmită dividendele calculate pentru cota-parte integral sau parţial, sau să le transfere în cota-parte a sa, sau să le transfere în contul său personal sau a altui beneficiar, sunt lovite de nulitate absolută, deoarece contravin normei imperative ale legii, şi anume art. 48 alin. (3) din Legea nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, intrată în vigoare la 12 iunie 1997, potrivit căruia, societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor. Mai invocă reclamanta pe acţiunea reconvenţională că, la data încheierii contractului, banca era organizată ca societate cu răspundere limitată.

Pentru a se 5 conforma cerinţelor legale sus-numite cu privire la forma organizatorico-juridică şi în contextul adoptării noii Legi privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 27 iunie 1996, adunarea generală a asociaţilor băncii a decis, printre altele, reorganizarea băncii din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. Ca urmare a acestui fapt, consideră BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA că este nulă, din momentul punerii în aplicare a Legii privind societăţile pe acţiuni (12.06.1997) clauza contractuală prin care banca îşi asumase obligaţia de a garanta plata dividendelor, obligaţie cuprinsă în clauzele contestate din pct. 3.1. din contractul menţionat, or, această prestaţie este interzisă expres prin lege, şi anume prin art. 48 alin. (3) din Legea privind societăţile pe acţiuni.

Astfel, în cazul în care adunarea generală a acţionarilor nu a luat hotărîrea de a efectua plata dividendelor, banca nu poate fi obligată să efectueze o astfel de plată a dividendelor, care conform legii este un drept, dar nu o obligaţie a societăţii pe acţiuni. Mai menţionează reclamanta pe acţiunea reconvenţională că nulitatea clauzelor contestate nu desfiinţează contractul în întregime, or obligaţia ce ţine de esenţa contractului a fost executată deja. Astfel, contractul fiind unul translativ de proprietate şi cu executare instantanee, banca şi-a executat obligaţia prin faptul că a repartizat şi transmis în proprietate pîrîtei pe acţiunea reconvenţională 20 000 acţiuni, fapt confirmat prin Certificatul 3010025, ca urmare a transferării de către pîrîtă a sumei de 200 000 lei în capitalul social al băncii.

Consideră BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA că îşi execută cu bună-credinţă în continuare obligaţia de a asigura interesele pîrîtei pe acţiunea reconvenţională în corespundere cu drepturile sale, menţionate în statutul băncii, şi cu aportul în capitatul social precum şi de a asigura integritatea mijloacelor băneşti ale acesteia, prin faptul că în anii în care adunarea generală a acţionarilor a decis plata dividendelor, pîrîtei pe acţiunea reconvenţională i-au fost repartizate dividende în conformitate cu numărul de acţiuni pe care le deţine. Solicită BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA declararea nulităţii parţiale a contractului de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat semnat între BC „Mobiasbanca -Groupe Societe Generale” SA şi Deleu Iulia la data de 05 ianuarie 1996, şi anume a pct. 3.1.

din Contract în partea „şi să îi calculeze anual dividende; în baza dispoziţiei scrise a asociatului să îi transmită dividendele calculate pentru cota-parte integral sau parţial, sau să le transfere în cota- parte a sa, sau să le transfere în contul său personal sau a altui beneficiar”, începînd cu data de 12 iunie 1997 (data intrării în vigoare a Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997) şi încasarea de la Deleu Iulia în beneficiul BC „Mobiasbanca -Groupe Societe Generale” SA a taxei de stat, achitată în prealabil, în sumă de 200 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 26 septembrie 2014, acţiunea iniţială a Iuliei Deleu a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a fost admisă şi a fost declarată nulitatea parţială a contractului de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat semnat de BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA şi Deleu Iulia la 05 ianuarie 1996, şi anume pct. 3.1. din contract în partea „şi să îi calculeze anual dividende; în baza dispoziţiei scrise a asociatului să îi transmită dividendele calculate pentru cota-parte integral sau parţial, sau să le transfere în cota-parte a sa, sau să le transfere în contul său personal sau a altui 6 beneficiar”, începînd cu data de 12 iunie 1997 (data intrării în vigoare a Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XII din 02.04.1997).

A fost încasat de la Iulia Deleu în beneficiul BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA taxa de stat în sumă de 200 lei. La 17 octombrie 2014, 24 noiembrie 2014, 09 decembrie 2014 şi 22 ianuarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Iulia Deleu a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii iniţiale şi respingere a acţiunii reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de către Iulia Deleu. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2014 în partea acţiunii reconvenţionale şi s-a emis în această parte o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea reconvenţională a Băncii Comerciale „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni împotriva Iuliei Deleu ca fiind neîntemeiată şi depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2014 s-a menţinut. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit în parte reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat în partea admiterii acţiunii reconvenţionale şi a emis o hotărîre ilegală şi neîntemeiată în această parte. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 02.09.2015, Deleu Iulia a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, şi casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 26 septembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea sa de chemare în judecată să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurenta a invocat că, instanta de judecata a încălcat esenţial dreptul fundamental, aplicînd eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea. La data de 09.11.2015, Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 în partea respingerii acţiunii reconvenţionale cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 26 septembrie 2014. În motivarea recursului recurenta a invocat că, instanta de judecata a încălcat esenţial şi a aplicînd eronat normele de drept material, motivarea de respingere a cererii reconvenţionale fiind superficială şi neargumentată. La 09.11.2015, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Delei Iulia, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. La 07.12.2015 şi Deleu Iulia a depus referinţă pe marginea recursului declarat de bancă, solicitîn respingerea acestuia ca neîntemeiat şi depus tardiv. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele dosarului, decizia Curţii de Apel Chişinău a fost adoptată la 11.06.2015 (f.d. 186, vol. VIII). Potrivit scrisorii de însoţire, instanţa 7 de apel a expediat la 22.06.2015 participanţilor la proces copia deciziei din 11.06.2015 (f.d. 215, vol. VIII), însă careva date despre recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a depus recursul împotriva deciziei instanţei de apel la 09.11.2015. Astfel, Colegiul consideră că recursul este declarat în termenul legal. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Deleu Iulia şi Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi în baza referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursurile declarate urmează să fie respinse, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Iulia Deleu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA solicitînd recunoaşterea nulă a hotărîrilor adunării generale a acţionarilor BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA în partea chestiunilor „Repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividendelor” pe perioada anilor 2000-2013, încasarea integrală din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA a dividendelor nedistribuite, în mod eronat şi neîntemeiat, pe perioada anilor 1997- 2013 în valoare de 4 549 982 lei, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare- cumpărare a pachetului de control de acţiuni a BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA în valoare de 63,68 % încheiat la 05 ianuarie 2007, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor în număr de 29146 acţiuni încheiat între Deleu Iulia şi BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA la 15 mai 2007, obligarea BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA de a răscumpăra acţiunile din proprietatea reclamantei rămase la cont în număr de 30000, inclusiv şi cele vîndute fară voinţă liberă la 15 mai 2007 în număr de 29146 acţiuni, în total 59146 acţiuni la preţul de 400 lei şi de încasat în beneficiul reclamantei din contul pîrîtului pentru înstrăinarea acţiunilor suma de 23 658 400 lei,

încasarea în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA a prejudiciului material şi moral cauzat, respectiv, în valoare de 3 153 834 lei şi 5 000 000 lei, total prejudiciu 8153834 lei şi de încasat în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Société Generale” SA suma totală de 49 187 756 lei. Ulterior, BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA, a depus cerere de chemare în judecată reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii contractului de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat, semnat între BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA şi Deleu Iulia la data de 05 ianuarie 1996, începînd cu data de 12 iunie 1997 (data intrării în vigoare a Legii 8 privind societăţile pe acţiuni nr.l 134-XII din 02 aprilie 1997) şi încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantei a taxei de stat în sumă de 200 lei.

În rezultatul judecării cauzei, instanţa de fond a respins acţiunea iniţială a Iuliei Deleu ca fiind neîntemeiată şi a admis acţiunea reconvenţională a BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA, soluţie casată parţial de instanţa de apel care a admis apelul lui Deleu Iulia, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2014 în partea acţiunii reconvenţionale şi a emis în această parte o nouă hotărîre prin care a respins acţiunea reconvenţională a Băncii Comerciale „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA împotriva Iuliei Deleu ca fiind neîntemeiată şi depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă. În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2014 a fost menţinută.

În acest sens, Colegiul conchide că la adoptarea deciziei recurate, instanţa de apel corect a interpretat şi aplicat normele de drept material. Astfel, din materialele dosarului rezultă că raportul juridic dintre Iulia Deleu şi BC „Mobiasbanca -Groupe Societe Generale” SA, este guvernat de normele referitoare la valabilitatea actului juridic şi relaţiile dintre acţionar şi societatea pe acţiuni. Potrivit art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. În speţă, la 05 ianuarie 1996, între părţile sus-numite a fost încheiat contractul de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat, potrivit căruia Iulia Deleu a devenit proprietara părţii sociale în capitalul statutar al băncii în mărime de 200 000 lei.

La data încheierii contractului - 05 ianuarie 1996, banca era organizată ca societate cu răspundere limitată, iar 27 iunie 1996, adunarea generală a asociaţilor băncii a decis reorganizarea din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni, conformîndu-se prevederilor art. 13 alin. (l) din Legea instituţiilor financiare nr. 550- XIII din 21 iulie 1995, potrivit căruia, băncile sînt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni. La fel, s-a constatat că la adunarea generală din 27 iunie 1996, Iulia Deleu, de rînd cu alţi acţionari, a votat pentru reorganizarea pîrîtului din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare corect au stabilit că urmare a reorganizării, banca este obligată să respecte prevederile Legii nr. 1134-XIII din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni.

Conform art. 48 alin.(3) din Legea privind societăţile pe acţiuni, societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor. Conform alin. (4) din acelaşi articol, obligaţiile societăţii referitoare la plata dividendelor apar la data anunţării hotărîrii cu privire la plata lor. Astfel, dreptul acţionarului de a primi dividende apare doar la data anunţării hotărîrii cu privire la plata lor. Respectiv, instanţa de apel just a statuat că instanţa de fond greşit a stabilit că este nulă clauza contractuală prin care banca şi-a asumat obligaţia de a garanta plata anuală a dividendelor, or, această prestaţie este interzisă expres prin lege. Astfel, în cazul în care adunarea generală a acţionarilor nu a luat hotărîrea de a efectua plata dividendelor, banca nu poate fi obligată să efectueze o astfel de plată, deoarece plata dividendelor este un drept, dar nu o obligaţie a societăţii pe acţiuni.

9 În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a considerat hotărîrea primei instanţe neîntemeiată, ilegală şi nemotivată în partea admiterii acţiunii reconvenţionale a BC „Mobiasbanca-Societe Generale” SA. Astfel, la 05 ianuarie 1996, Iulia Deleu a încheiat cu BC „Mobiasbanca-Societe Generale” SA contractul de participare în fondul statutar cu oferirea drepturilor de acţionar al Băncii pe un termen nelimitat. În baza contractului nominalizat, Iulia Deleu a investit în fondul statutar al Băncii 200 000 lei.

Conform pct. 3.1 din contract, banca şi-a asumat obligaţiunile: asigurarea intereselor Acţionarului în conformitate cu drepturile oferite şi stipulate în Statutul Băncii şi Regulamentul cu privire la acţionar şi cota de investire; asigurarea păstrării mijloacelor Acţionarului şi calcularea dividendelor anuale; în conformitate cu dispoziţia scrisă a Acţionarului să transmită acestuia integral sau parţial dividendele virate la cotă, ori să treacă suma dividendelor la cota acţionarului ori să treacă mijloacele la contul de depozit a acţionarului. S-a stabilit că din momentul încheierii contractului nominalizat şi pînă în prezent careva modificări în conţinutul său nu s-au efectuat.

La fel, pe numele Iuliei Deleu a fost eliberat şi certificatul Nr. 3010025, care atestă faptul că i se oferă dreptul de proprietate asupra unui anumit număr de acţiuni, precum şi dreptul la primirea venitului corespunzător volumului de investiţii şi profitului băncii după rezultatele anului financiar. BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, a recunoscut că la 05 ianuarie 1996 între bancă şi Iulia Deleu a fost încheiat pe un termen nelimitat contractul de participare în capitalul statutar al băncii cu investirea sumei de 200 mii lei şi că, în urma reorganizării Băncii din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni, este succesorul de drept al BCA „Mobiasbancă” SRL.

Conform pct. 1 al Statutului BC „Mobiasbancă” SRL, înregistrat la Banca Naţională a Republicii Moldova la 16 septembrie 1993, BC „Moldmebelnabc” a fost fondat în conformitate cu decizia adunării fondatorilor de la 04 iunie 1990. Prin hotărîrea adunării cotezanţiior (procesul-verbal din 14.09.1992) denumirea Băncii Comerciale „Moldmebelbanc” a fost schimbată în „MOBIASBANCA” SRL. Potrivit prevederilor generale ale Statutului Băncii Comerciale pe acţiuni „Mobiasbancă” SA reînregistrată la Banca Naţională a Moldovei din 15 august 1996, stipulate în p. 1.1., Banca a fost constituită prin hotărîrea adunării generale a fondatorilor Băncii din 14 iunie 1990 (procesul-verbal din 14.06.1990).

Banca este reorganizată conform legislaţiei Republicii Moldova în vigoare şi îşi desfăşoară activitatea ca persoană juridică, conform Statutului, Legii cu privire la Banca Naţională a Republicii Moldova, Legii instituţiilor financiare, Legii cu privire la societăţile pe acţiuni şi altor legi şi acte normative ale Republicii Moldova şi acorduri internaţionale. Persoanele care au depus mijloace în fondul statutar al Băncii (p.p.13-14 din Statut) primeşte un certificat de cota de participare (Certificatul), care constituie temeiul pentru încasarea dividendelor. Certificatele de cotă de participare se înregistrează la Bancă. Ele trebuie să aibă un număr de ordine, denumire exactă şi datele posesorului, suma cotei de participare, data la care suma indicată a fost vărsată în fondul statutar al Băncii.

În conformitate cu prevederile p.22 din Statut, relaţiile între bancă şi client, cum şi cu alţi contractanţi se bazează pe contracte. 10 Potrivit condiţiilor stipulate în p. 36 din Statut, cotezantul are dreptul să primească partea, care i se cuvine din beneficiul net (dividende) în conformitate cu cota de participare vărsată în fondul statutar al Băncii. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel corect a considerat drept neîntemeiate motivele invocate în hotărîrea primei instanţe precum că după reorganizarea Băncii din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni, prevederile Contractului de participare în capitalul social şi a dreptului de asociat semnat între BC „Mobiasbancă” SRL şi Iulia Deleu la data 10 ianuarie 1996, în special pct. 3.1.

al contractului, şi-au pierdut valabilitatea, deoarece contravin normelor imperative ale legii. Astfel, urmare a reorganizării, Banca este obligată să respecte prevederile Legii nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, iar potrivit art. 48 alin. (3) din această lege, societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor. Conform alin. (4) din acelaşi articol, obligaţiile societăţii referitoare la plata dividendelor apar la data anunţări hotărîrii cu privire la plata lor. Respectiv, dreptul acţionarului de a primi dividente apare doar la data anunţării hotărîrii cu privire la plata lor. Prin urmare, prima instanţă a constatat greşit nulitatea clauzei contractuale prin care Banca şi-a asumat obligaţia de a garanta plata anuală a dividendelor, or această prestaţie este interzisă expres prin lege.

Astfel, în cazul în care adunarea generală a acţionarilor nu a luat hotărîrea de a efectua plata dividendelor, Banca nu poate fi obligată să efectueze o astfel de plată, deoarece plata dividendelor este un drept, dar nu o obligaţie a societăţii pe acţiuni.

În consecinţă, Colegiul susţine concluzia instanţei de apel, potrivit căreia, prima instanţă, referindu-se la dispoziţiile art. 220 alin. (1) Cod civil (redacţia 2003), care prevede că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel, nu a ţinut cont de toate circumstanţele cauzei, în primul rînd, că relaţiile dintre părţi au apărut în baza contractului, încheiat legal la 05 ianuarie 1996, în baza Legii nr.847-XII din 03 ianuarie 1992 cu privire la societăţile pe acţiuni şi a Legii instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, pe cînd normele Codului civil, la care face referire instanţa de fond, au întrat în vigoare peste 10 ani, adică în anul 2003. În acest sens, Colegiul civil reţine ca fiind aplicabile prevederile Legii nr.847- XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la societăţile pe acţiuni, în baza căreia Banca Comercială pe Acţiuni „Mobiasbancă” îşi desfăşură activitatea la momentul încheierii contractului cu Delei Iulia de participare în capitalul statutar al Băncii la 05 ianuarie 1996, cu oferirea drepturilor apelantei de acţionar al Băncii pe un termen nelimitat.

Prevederile Legii nominalizate au fost în vigoare pînă la data intrării în vigoare a Legii cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XII, adoptată de către Parlament la 02.04.1997, adică în vigoare la 12.06.1997, fapt confirmat prin dispoziţiile art. 101 din Legea citată, care stipulează că, la data intrării în vigoare a prezentei Legi se abrogă Legea nr.847-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la societăţile pe acţiuni. Mai mult, dispoziţiile art. 6 din Codul civil stipulează că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de iuire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice sau în curs de realizare.

De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă | 11 prevede altfel. Reieşind din cele expuse, instanţa de recurs consideră că greşit prima instanţa a ajuns la concluzia de nulitate absolută a clauzei contractuale enunţate, a pct. 3.1. din contract în partea „şi să îi calculeze anual dividende; în baza dispoziţiei scrise a asociatului să îi transmită dividendele calculate pentru cota-parte integral sau parţial, sau să le transfere în cota-parte a sa, sau să le transfere în contul său personal sau a altui beneficiar.”, deoarece în speţă nu se regăsesc temeiuri de nulitate a actului juridic. Prin urmare, argumentele recurentei BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA, Colegiul le consideră neîntemeiate.

Referitor la argumentele recurentei Iuliei Deleu, instanţa de recurs reţine următoarele. Cu privire la capătul de cerere înaintat de Iulia Deleu privind recunoaşterea nulă a hotărîrilor adunării generale a acţionarilor BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA în partea chestiunilor „Repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividendelor” pe perioada anilor 2000-2013, instanţele corect au concluzionat netemeinicia lui, deoarece că nu s-au adus probe cu privire la faptul că prin hotărîrile adunărilor generale enunţate a acţionarilor BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA ar fi fost încălcate prevederile legii.

În acest sens, conform art. 59 alin. (5) din Legea nr.1134-XII din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni, hotărîrea luată de adunarea generală a acţionarilor contrar cerinţelor prezentei legi, ale altor acte legislative sau ale statutului societăţii poate fi atacată în justiţie de oricare dintre acţionari sau de o altă persoană împuternicită dacă: a) acţionarul nu a fost înştiinţat, în modul stabilit de prezenta lege, despre data, ora şi locul ţinerii adunării generale; sau b) acţionarul nu a fost admis la adunarea generală fără temei legal; sau c) adunarea generală s-a ţinut fară cvorumul necesar; sau d) hotărîrea a fost luată asupra unei chestiuni care nu figura în ordinea de zi a adunării generale sau cu încălcarea cotelor de voturi; sau e) acţionarul a votat contra luării hotărîrii ce îi lezează drepturile şi interesele legitime; sau f) drepturile şi interesele legitime ale acţionarului au fost grav încălcate în alt mod.

Acţionarul este în drept să conteste refuzul adunării generale de a adopta o hotărîre pe marginea unei chestiuni, dacă consideră că hotărîrea nu a fost adoptată din cauza unor greşeli la numărarea voturilor sau că incorect a fost stabilit cvorumul. Însă, acţionarul nu poate înainta cerinţe privind obligarea societăţii să adopte sau să revizuiască o hotărîre. Instanţa de judecată va refuza admiterea unor astfel de cerinţe, deoarece legea nu conferă acţionarului asemenea drepturi. Astfel, Colegiul constată că repartizarea către acţionari a profitului ţine de competenţa exclusivă a adunării generale a acţionarilor băncii, fiind un drept şi nu o obligaţie a societăţii şi, dacă hotărîrea adunării generale privind nerepartizarea profitului a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, nu există temeiuri pentru declararea nulităţii acesteia.

În circumstanţele expuse, se constată că nu au fost aduse careva probe care să demonstreze că hotărîrile adunării generale a acţionarilor BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA în partea chestiunilor „Repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividendelor” pe perioada anilor 2000-2013, ar fi fost adoptate cu încălcarea legii, or, simplul dezacord al recurentei cu hotărîrile luate de către bancă, nu este temei pentru declararea acestora ca fiind nule. Totodată, plata dividendelor se efectuează din profitul net al societăţii, care 12 poate fi utilizat la discreţia societăţii fie la acoperirea pierderilor, formarea capitalului de rezervă, fie investirea în dezvoltarea producţiei sau în alte scopuri în corespundere cu legislaţia şi cu statutul societăţii.

În acest context, este cert stabilit faptul că potrivit statutului intimatului, a fost stabilită ordinea distribuirii profitului net, plata dividendelor efectuîndu-se după repartizarea profitului net spre acoperirea pierderilor anilor precedenţi, crearea capitalului de rezervă, plăţile pentru indemnizaţiile anuale şi sistemul de protecţie socială a membrilor consiliului, şi ai comisiei de cenzori a băncii, plăţile pentru sistemul de protecţie socială a preşedintelui băncii şi a adjuncţilor lui, utilizarea pentru dezvoltarea băncii, inclusiv pentru investiţiile în fonduri fixe, active nemateriale, active circulante.

Referitor la capătul de cerere înaintat de Iulia Deleu privind încasarea integrală din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a dividendelor nedistribuite, în mod eronat şi neîntemeiat, pe perioada anilor 1997- 2013 în valoare de 4 549 982 lei, corect instanţele au stabilit că nu este temei legal pentru a admite această cerinţă, deoarece recurenta neîntemeiat pretinde la încasarea dividendelor pentru anii în care adunarea generală a acţionarilor intimatului-pîrît a decis să nu distribuie dividende. Or, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că în anii în care adunarea generală a acţionarilor băncii a decis să nu distribuie dividende, profitul nerepartizat a fost investit în dezvoltarea ulterioară a acesteia.

Mai mult, se reţine faptul că urmare a acordurilor privind scutirea de plata impozitului pe venit din 30 decembrie 1999 şi din 29 decembrie 2007, încheiate între bancă şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a fost stabilită restricţia de nerepartizare a dividendelor pe parcursul a 3 ani şi respectiv 5 ani consecutivi de la data încheierii acordurilor. Totodată, se mai reţine faptul că în anii în care intimatul a decis repartizarea profitului, reclamanta pe acţiunea iniţială a primit dividende proporţional numărului de acţiuni ce îi aparţin.

Referitor la capătul de cerere privind recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a pachetului de control de acţiuni a BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA în valoare de 63,68% încheiat la 05 ianuarie 2007 între compania „Development Capital Corporation” şi „Societe Generale” SA, instanţa de recurs reţine drept întemeiate concluzia instanţelor, deoarece potrivit art. 166 alin. (1) Cod civil, acţionarul este în drept să înstrăineze liber, în condiţiile legii, acţiunile deţinute. Prin urmare, Colegiul reţine în speţă faptul că Comisia Naţională a Pieţei Financiare prin adresa nr. 02-1224 din 19 aprilie 2010, anexată la materialele prezentei cauze, s-a expus referitor la legalitatea tranzacţiei contestate de recurentă, explicînd că tranzacţia de vînzare-cumpărare a acţiunilor în cadrul ofertei tender a fost efectuată cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

Mai mult, banca nu este parte a acestui contract de vînzare-cumpărare şi, respectiv, cerinţele privind nulitatea acestuia nu pot fi îndreptate împotriva ei. Cu privire la capătul de cerere privind recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor în număr de 29 146 acţiuni încheiat între Deleu Iulia şi BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA la 15 mai 2007, instanţa reţine că la data de 21 martie 2007, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, prin hotărîrea cu privire la înregistrarea ofertei tender de achiziţionare a acţiunilor BC „Mobiasbanca” 13 SA nr. 17/2 din 22 martie 2007, a înregistrat oferta tender anunţată de SA „Societe Generale”, obiectul căreia îl constituia achiziţionarea a 2 088 594 acţiuni ordinare nominative ale Băncii Comerciale „Mobiasbanca” SA, la preţul de 62,51 lei per acţiune, cu termen de acţiune de 30 zile din data anunţării.

În acest sens, Delei Iulia a depus la sediul brokerului intimatului cererea prin care a solicitat să fie inclusă în lista persoanelor, care au acceptat oferta tender anunţată şi a propus pentru vînzare 29 146 acţiuni la preţul de vînzare 62,51 lei per acţiune, în sumă totală de 1 821 916, 46 lei. Colegiul constată, reieşind din materialele dosarului, că la 04 mai 2007, a fost semnat între recurentă şi bancă contractul de servicii de brokeraj nr. SB -10201.

În aceste condiţii, precum şi în cazul în care Deleu Iulia a recunoscut că a primit preţul pentru acţiunile înstrăinate, în suma totală de 1 821 916, 46 lei şi în lipsa altor probe, just s-a ajuns la concluzia că nu a fost viciat nici într-un mod consimţămîntul acesteia la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor din 15 mai 2007. Cu privire la capătul de cerere privind obligarea BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA de a răscumpăra acţiunile din proprietatea recurentei rămase la cont în număr de 30 000 acţiuni, inclusiv şi cele vîndute fară voinţă liberă la 15 mai 2007 în număr de 29 146 acţiuni, în total 59 146 acţiuni la preţul de 400 lei şi de încasat în beneficiul ei din contul intimatului pentru înstrăinarea acţiunilor suma de 23 658 400 lei, temeinic instanţele au stabilit că recurenta nefondat şi contrar legii solicită obligarea intimatului să îi răscumpere acţiunile, deoarece ea nu întruneşte nici una din condiţiile stabilite în prevederile art.79 din Legea privind societăţile pe acţiuni pentru a fi în drept să solicite răscumpărarea acţiunilor şi nici nu a invocat vreun temei legal, care ar îndreptăţi cererea de răscumpărare a acţiunilor sale de către intimat.

Totodată, Colegiul reţine că potrivit art. 166 alin. (1) Codul civil, art. 25 alin.(l) lit. e) din Legea privind societăţile pe acţiuni, recurenta nu este lipsită de dreptul de a- şi înstrăina acţiunile deţinute, fie pe piaţa extrabursieră, fie la bursa de valori. Referitor la capătul de cerere privind încasarea în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a prejudiciului material şi moral cauzat, respectiv, în valoare de 3 153 834 lei şi 5 000 000 lei, total prejudiciu 8 153 834 lei şi de încasat în beneficiul Iuliei Deleu din contul BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA suma totală de 49 187 756 lei, se constată că în speţă, pornind de la circumstanţele indicate mai sus, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a atrage banca la răspundere materială sau morală.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate atît de Delei Iulia, cît şi de BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurenţi nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursurilor şi acestea urmează a fi respinse ca nefondate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 14 DECIDE: Se resping recursurile declarate de Deleu Iulia şi Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Deleu Iulia împotriva Băncii Comerciale „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea nulă a hotărîrilor adunării generale a acţionarilor în partea chestiunilor privind repartizarea beneficiului băncii şi distribuirea dividentelor, încasarea integrală a dividendelor nedistribuite, pentru perioada anilor 1997-2013, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare- cumpărare a pachetului de control de acţiuni a Băncii Comerciale „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni în valoare de 63,68% încheiat la 05 ianuarie 2007, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor în număr de 29146 acţiuni încheiat între Iulia Deleu şi Banca Comercială „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni la 15 mai 2007, obligarea Băncii Comerciale „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni de a răscumpăra acţiunile din proprietatea reclamantei rămase la cont în număr de 30000, inclusiv şi cele vîndute fară voinţa liberă la 15 mai 2007 în număr de 29146 acţiuni, în total 59146 acţiuni la preţul de 400 lei şi încasarea sumei de 23658400 lei pentru înstrăinarea acţiunilor, repararea prejudiciului material şi moral,

şi cererea de chemare în judecată reconvenţională a Băncii Comerciale „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni împotriva Iuliei Deleu cu privire la declararea nulităţii parţiale a contractului de participare în capitalul social şi cesiune a dreptului de asociat semnat de Banca Comercială „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni şi Iulia Deleu la 05 ianuarie 1996 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Galina Stratulat Dumitru Mardari Iuliana Oprea 15