2rac-354/14 — Recunoaşterea nulităţii parţiale a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2rac-354/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Sveatoslav Moldovan Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Iulia Deleu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Iuliei Deleu împotriva Băncii comerciale „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni, intervenienţi accesorii Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi Banca Română de Dezvoltare „Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de către Iulia Deleu împotriva încheierii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 22 aprilie 2013 şi a fost respins apelul declarat de către Iulia Deleu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 25 septembrie 2013, c o n s t a t ă: La 20 decembrie 2010, Iulia Deleu a depus o cerere de chemare împotriva BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, intervenienţi accesorii Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare,

Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi BRD „Groupe Societe Generale” SA cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 20 decembrie 2007, a avut loc Adunarea generală extraordinară a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA, în cadrul căreia a fost examinat proiectul hotărârii Consiliului Băncii privind majorarea capitalului social al băncii prin plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare. Menţionează că conform procesului-verbal al Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA nr. 3 din 20 decembrie 2007, la Adunare a fost aprobată hotărârea, prin care s-a dispus efectuarea emisiunii a VII a acţiunilor băncii de clasa I în număr de 2884150 unităţi.

Susţine că în lista subscriitorilor la acţiunile ordinare nominative de clasa 1 ale BC „Mobiasbancă” SA din emisiunea a VII-a suplimentară de acţiuni a fost inclus un număr restrâns de acţionari şi, anume, Banca Europeană de Reconstrucţie 1 şi Dezvoltare şi BRD „Groupe Societe Generale” SA, însă acţionarii minoritari neîntemeiat au fost ignoraţi. Afirmă că subscriitorii, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare a subscris acţiunile în număr de 884150 la valoarea de 8841500 lei, obţinând în rezultatul emisiunii cota în capitalul social de 8,84%, iar Banca Română de Dezvoltare „Groupe Societe Generale” SA a subscris acţiunile în număr de 2000000 la valoarea de 20000000 lei, obţinând în rezultatul emisiunii cota în capitalul social de 20,00%.

Deci, în baza hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA, fixată în procesul-verbal nr. 3 din 20 decembrie 2007, s-a dispus vânzarea acţiunilor din emisiunea suplimentară unui cerc restrîns din două persoane. Invocă că contrar prevederilor legislaţiei în vigoare, acţionarii minoritari au fost privaţi de drepturile sale la emisiunea suplimentară. Consideră că hotărârea Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA din 20 decembrie 2007 pe chestiunea cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale băncii este ilegală. Menţionează că conform legislaţiei, emisiunea suplimentară de acţiuni poate fi publică sau închisă. Conform art. 159 alin. (1) din Codul civil, emisiunea publică de acţiuni este acea emisiune în care acţiunile nu sunt subscrise integral de acţionarii societăţii, iar emisiunea închisă de acţiuni este acea emisiune în care acţiunile au fost subscrise în întregime de către acţionarii societăţii.

Susţine că conform art. 43 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni, Consiliul societăţii are dreptul să ia decizii privind mărirea capitalului social cu cel mult 50% din valoarea acestuia la data ultimei adunări generale a acţionarilor. În acest caz, acţionarii societăţii dispun de dreptul preferenţial de subscriere la acţiuni proporţional cotei de acţiuni pe care le deţin. Afirmă că conform art. 44 alin. (5) din Legea privind societăţile pe acţiuni, societatea deschisă este în drept să efectuieze plasarea individuală a acţiunilor emisiunii suplimentare, dacă legislaţia sau statutul societăţii nu prevede altfel, iar conform art. 15 alin. (1) din Legea menţionată, toţi acţionarii băncii, deţinători ai acţiunilor de aceeaşi clasă, au drepturi egale, însă Consiliul băncii şi acţionarul majoritar nu au ţinut cont de drepturile acţionarilor minoritari.

Invocă că conform art. 159 alin. (2) din Codul civil, condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni sunt stabilite prin lege şi sunt aceleaşi pentru toţi subscriitorii. Mai invocă că contrar normelor de drept menţionate, ea fiind acţionar al băncii şi fiind limitată de posibilitatea de a fi subscrisă la numărul de acţiuni proporţional acţiunilor deţinute în număr de 30000 acţiuni cu drept de vot, i-a fost lezat dreptul legal de a fi subscrisă la emisia suplimentară, micşorându-i astfel cota din capitalul social al BC „Mobiasbancă” SA, pe cînd la emisiunea suplimentară de acţiuni a fost subscrisă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care la data emisiunii suplimentare de acţiuni, deţinea numai o acţiune cu drept de vot.

Prin urmare, solicită recunoaşterea nulităţii hotărârea Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA din 20 decembrie 2007 referitor la chestiunea cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale băncii la capitolul aprobării listei subscriitorilor de acţiuni la emisiunea suplimentară în scopul îndeplinirii condiţiilor pct. 3 al prezentei hotărâri şi restabilirea drepturilor 2 lezate cu obligarea Consiliului Băncii de a o înscrie în lista subscriitorilor la acţiunile emisiei suplimentare din 20 decembrie 2007. La 14 decembrie 2011, reprezentantul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Octavian Cazac a depus o cerere, prin care a solicitat respectarea imunităţii Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în conformitate cu Legea nr. 207-XIII din 29 iulie 1994 cu privire la statutul, imunitatea, privilegiile şi facilităţile acordate Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în Republica Moldova şi excluderea acesteia din calitate de intervenient accesoriu în procesul judiciar intentat la cererea de chemare în judecată depusă de către Iulia Deleu.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 iulie 2012 a fost exclusă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare din calitatea de intervenient accesoriu în procesul civil la cererea de chemare în judecată depusă de către Iulia Deleu. Ulterior, Iulia Deleu a depus o cerere, prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie, în scopul efectuării controlului constituţionalităţii al unor norme de drept, care urmează a fi aplicate de către instanţa de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost respinsă cererea Iuliei Deleu privind sesizarea Curţii Constituţionale prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie în scopul interpretării corecte a normelor de drept nominalizate şi adoptării unei hotărâri legale ca fiind neîntemeiată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 septembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 a fost respins ca tardiv recursul declarat de către Iulia Deleu împotriva încheierii primei instanţe din 22 aprilie 2013 şi a fost respins apelul declarat de către Iulia Deleu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Iulia Deleu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii sale. Recurenta Iulia Deleu, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate şi ilegale.

Menţionează că instanţa de apel a respins recursul declarat de către ea împotriva încheierii primei instanţe din 22 aprilie 2013, prin care a fost respinsă cererea sa privind sesizarea Curţii Constituţionale prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie în scopul interpretării corecte a normelor de drept nominalizate, ca tardiv, însă consideră că ea s-a încadrat în termenul prevăzut de lege pentru contestarea încheierii menţionate, care se atacă odată cu fondul cauzei, după cum prevede art. 423 CPC, fapt menţionat şi de către prima instanţă în încheiere. Susţine că instanţa de apel neîntemeiat a concluzionat că în conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Afirmă că însăşi instanţa de apel în decizia contestată se contrazice pe sine şi, anume, a reţinut că încheierile, prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii actului legislativ, nu se supune 3 căii de atac separat, urmând ca partea să conteste, la dorinţă, încheierea odată cu fondul cauzei. Invocă că instanţele judecătoreşti eronat au interpretat prevederile art. 43 alin. (1) lit. lit. a) şi b) din Legea privind societăţile pe acţiuni, confundând intenţionat definiţiile „cercul restrîns (limitat) de persoane” cu „cercul nelimitat de persoane”, pe cînd este absolut clar că este referire la plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare, adresate numai „acţionarilor din cadrul societăţii pe acţiuni, ceea ce ar însemna cerc restrîns (limitat)” sau adresate „publicului – unui cerc nelimitat de persoane” şi că toate acţiunile se efectuiază în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Mai invocă că, deşi, instanţa de apel a evitat faptul menţionat, aceasta a reţinut că a fost respectată procedura şi norma legală la adoptarea hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA din 20 decembrie 2007 în partea în care a fost contestată de către ea, fiind înaintată propunerea de către Consiliul băncii şi, respectiv, aprobată de către Adunarea generală a acţionarilor. Menţionează că Adunarea generală extraordinară a acţionarilor nici nu putea să nu aprobe propunerea Consiliului băncii, deşi aşa decizie urma să fie aprobată de către Consiliul băncii, ţinând cont de sensul art. 43 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni şi de interesul acţionarilor majoritari cu cota acestor de acţiuni deţinută în bancă, de aproximativ 70% din capitalul social, ceea ce constituie procentul suficient în acest scop.

Susţine că instanţa de apel a apreciat ca justă concluzia sa referitor la prevederile art. 43 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni, însă a interpretat eronat sensul acestei norme, motivînd că norma în cauză se referă la situaţia cînd problema măririi capitalului este luată de Consiliul societăţii, pe cînd la caz respectiva chestiune a fost adoptată de către AGAA, care este un organ diferit de cel la care se referă ea. Afirmă că reieşind din sensul art. 43 alin. (2) din Legea menţionată, în cazurile de mărire a capitalului social cu pînă la 50% din mărimea capitalului social nominal existent, emisiunea suplimentară de acţiuni se face în temeiul unei decizii a Consiliului societăţii.

Luînd în consideraţie că emisiunea suplimentară constituia 28% din capitalul social al Băncii, aceasta urma să fie făcută în temeiul unei decizii luate de Consiliul societăţii, după cum prevede norma de drept menţionată, ceea ce nu s-a respectat de către Bancă, limitîndu-se doar la proiectul de hotărâre în acest sens a Consiliului Băncii propus spre aprobare AGEA. Consideră că banca si intervenienţii accesorii intenţionat, iar ulterior si instanţele de judecată, operează cu sensul normei date în aşa fel, pentru a trece cu vederea, în primul rînd, condiţia care urma să fie respectată de bancă referitor la faptul că emisiunea suplimentară constituia 28%, adică mai puţin de 50% din mărimea capitalului social existent şi că în aşa caz decizia urma să o ia Consiliul societăţii.

Invocă că instanţa de apel, referindu-se la art. 25 alin. (10) din Legea privind societăţile pe acţiuni, a concluzionat că acţionarul are dreptul de preemţiune asupra acţiunilor emisiunii suplimentare doar în cazul întrunirii a două condiţii, prima - acţiunile să fie plasate public şi nu prin plasare individuală şi a doua - dacă acest drept de preemţiune este expres prevăzut în statutul societăţii sau în decizia de emitere a acţiunilor cu plasare publică, însă în cazul dat, nu este întrunită nici una 4 din condiţii, or, la caz a avut loc o plasare individuală, iar Statutul şi hotărârea AGAA din 20 decembrie 2007 nu prevăd drepturi suplimentara pentru acţionarii băncii.

Mai invocă că instanţa de apel nu a luat în consideraţie sensul definiţiei plasării publice şi individuale (închise) a emisiunii suplimentare şi, anume, că conform art. 159 alin. (1) Codul civil, emisiunea publică de acţiuni este acea emisiune în care acţiunile nu sînt subscrise integral de acţionarii societăţii. Emisiunea închisă de acţiuni va fi considerată aceea în care acţiunile au fost subscrise în întregime de către acţionarii societăţii. Menţionează că reieşind din definiţiile referitor la drepturile acţionarilor la subscrierea la acţiuni, instanţa de judecată urma să tină cont de faptul că dreptul acţionarilor la subscriere derivă atât din dispoziţiile normei citate, cît şi a altor norme, în special, art. 15 alin. (l) din Legea privind societăţile pe acţiuni, care prevede egalitatea în drepturi a acţionarilor, deţinători ai acţiunilor de aceiaşi clasă.

Susţine că instanţa a constatat că la data ţinerii AGEA din 20 decembrie 2007, legea nu prevedea dreptul preferenţial al acţionarilor la subscrierea acţiunilor.

Dreptul de preemţiune al tuturor acţionarilor la procurarea acţiunilor emisiunii suplimentare a intrat în vigoare mai tîrziu, la 01 ianuarie 2008, fiind introdus la art. 27 din Legea privind societăţile pe acţiuni, respectiv, după adoptarea hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor din 20 decembrie 2007. Consideră că instanţele de judecată urmau să ia în consideraţie atît sensul definiţiilor plasării publice şi individuale a emisiunii suplimentare de acţiuni, cît şi sensul preponderent al drepturilor comune egale a acţionarilor, expuse în normele de drept citate, chiar dacă şi dreptul de preemţiune expres este prevăzut în dispoziţiile art. 27 din Legea privind societăţile pe acţiuni (în vigoare din 01 ianuarie 2008 cu 10 zile după aprobarea hotărârii contestate), inexistent în Legea citată la 20 decembrie 2007. Aceasta nu ar însemna că pînă la 01 ianuarie 2008, dreptul de preemţiune nu a existat, fapt negat de existenta acestuia în legea generală - Codul civil şi expus indirect în unele norme din legea specială - Legea privind societăţile pe acţiuni.

Afirmă că instanţa de apel şi-a axat decizia contestată şi pe hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 29/1 din 27 iunie 2008, precum că a dispus înregistrarea în Registrul de stat al valorilor mobiliare darea de seamă privind rezultatele emisiunii suplimentare de acţiuni ale BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA în număr de 2888150 acţiuni ordinare. Invocă că faptul că Comisia Naţională a Pieţei Financiare, în rezultatul examinării dării de seamă referitor la emisiunea suplimentară a valorilor mobiliare a Băncii, nu a stabilit vreo încălcare a legislaţiei, ceea ce a condus la înregistrarea emisiunii, nu înseamnă că în realitate, emisiunea s-a efectuat absolut legal, după cum se menţionează în decizia contestată.

Mai invocă că în pofida tuturor circumstanţelor de fapt şi de drept, aduse de ea în susţinerea acţiunii şi a apelului declarat, instanţele judecătoreşti au emis hotărâri ilegale, încălcându-i esenţial dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentală şi dreptul la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Or, hotărârile judecătoreşti se întemeiază pe 5 aprecierea declarativă a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, hotărârile neavând putere de convingere. Prin referinţele depuse la 08 iulie 2014 şi 22 august 2014 BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 30 iulie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 20 decembrie 2007, a avut loc Adunarea generală extraordinară a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA, în cadrul căreia a fost examinat proiectul hotărârii Consiliului băncii privind majorarea capitalului social al băncii prin plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare, motivul majorării capitalului social fiind mărirea activelor băncii şi extinderea activităţii ei de bază, fiind întocmit procesul-verbal nr. 3 (f. d. 6-9). Din procesul-verbal nr. 3 al Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA din 20 decembrie 2007 rezultă că la a II chestiune din ordinea de zi „Cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale Băncii”, Adunarea generală a acţionarilor a votat „pro” cu 6806909 voturi, adică 97,85% pentru efectuarea emisiunii a VII a acţiunilor băncii de clasa I, în număr de 2884150 unităţi, fiind stabilit preţul de plasare a unei acţiuni din emisiunea suplimentară de 62,51 lei.

De asemenea, din procesul-verbal menţionat rezultă că a fost stabilit faptul că plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare se va efectua în mod închis (individual) şi a fost aprobată lista subscriitorilor la acţiunile de emisiune suplimentară închisă în număr de 2 persoane: Banca Europeană de reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) – 884150 acţiuni subscrise la valoarea de 8841500 lei, obţinând cota în capitalul social în rezultatul emisiunii de 8,84% şi BRD „Groupe Societe Generale” SA – 2000000 acţiuni subscrise la valoarea de 20000000 lei, obţinând cota în capitalul social în rezultatul emisiunii de 20%, precum şi a fost stabilit termenul iniţial al plasamentului (începutul plasării) la 21 decembrie 2007, iar termenul final (sfârşitul plasării) la 30 mai 2008. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Iulia Deleu a solicitat recunoaşterea nulităţii hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbancă” SA din 20 decembrie 2007 referitor la chestiunea cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale băncii la capitolul aprobării listei subscriitorilor de acţiuni la emisiunea suplimentară în scopul îndeplinirii condiţiilor pct. 3 al prezentei hotărâri şi restabilirea drepturilor lezate cu obligarea 6 Consiliului Băncii de a o înscrie în lista subscriitorilor la acţiunile emisiei suplimentare din 20 decembrie 2007. Instanţele judecătoreşti,

fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una întemeiată şi legală. Conform art. 43 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni (în redacţia în vigoare la data desfăşurării Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007), capitalul social al societăţii poate fi mărit prin: plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare în limitele claselor şi numărului de acţiuni autorizate spre plasare.

Art. 9 alin. (l) din Legea nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare, emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice pe piaţa primară (emisiune publică) sau fără ofertă publică (emisiune închisă). Conform art. 44 alin. (5) din Legea privind societăţile pe acţiuni, în redacţia în vigoare la 20 decembrie 2007, societatea deschisă este în drept să efectueze plasarea individuală a acţiunilor emisiunii suplimentare, dacă legislaţia sau statutul societăţii nu prevede altfel. Normă similară este prevăzută de pct. 23 din Instrucţiunea cu privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor mobiliare, aprobată prin hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 76-5 din 29 decembrie 1997, care statuiază că societatea de tip deschis, de asemenea, este în drept să efectuieze emisiunea închisă a acţionarilor emisiunilor suplimentare, dacă legislaţia sau statutul societăţii nu prevede altfel.

Conform pct. 4 din Instrucţiunea menţionată, prin emisiune închisă se înţelege plasarea valorilor mobiliare în cadrul unui cerc limitat, a căror listă se aprobă în modul prevăzut de statutul emitentului. Din materialele dosarului rezultă că la data desfăşurării Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007, BC „Mobiasbanca” SA era organizată în forma organizatorico-juridică de societate pe acţiuni de tip deschis, fiindu-i aplicate prevederile cuprinse în art. 44 alin. (5) din Legea privind societăţile pe acţiuni şi în pct. 23 din Instrucţiunea cu privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor mobiliare.

Conform pct. 3.2.8 din Statutul BC „Mobiasbanca” SA, în redacţia în vigoare la data de 20 decembrie 2007, acţiunile emisiunii suplimentare pot fi plasate în limitele unui cerc restrâns de persoane, a căror listă se aprobă de Adunarea Generală a Acţionarilor la propunerea Consiliului Băncii sau public printr-o ofertă deschisă pe piaţa valorilor mobiliare adresate unui cerc nelimitat de persoane. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că hotărârea Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC 7 „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 în partea contestată de către recurentă, a fost adoptată cu respectarea normelor legale şi statutare menţionate.

La caz, se reţine că instanţele judecătoreşti corect au apreciat critic argumentele recurentei Iulia Deleu precum că conform art. 43 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni (în redacţia în vigoare până la 01 ianuarie 2008), instanţa urmează să oblige Consiliul Băncii să o înscrie în lista subscriitorilor la acţiunile emisiei suplimentare din 20 decembrie 2007, deoarece respectiva normă nu se referă la situaţia în care hotărârea privind mărirea capitalului social este luată de adunarea generală a acţionarilor, ci se referă la cazul în care decizia privind mărirea capitalului social ar fi luată de Consiliul societăţii.

Conform art. 25 alin. (10) din Legea privind societăţile pe acţiuni, în redacţia în vigoare la data de 20 decembrie 2007, acţionarul care deţine acţiuni cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot are drept de preemţiune asupra acţiunilor cu drept de vot plasate public sau asupra altor valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot, dacă acest drept este prevăzut de statutul societăţii sau în decizia de emitere a acţiunilor cu plasare publică.

Din această normă legală rezultă că acţionarul are dreptul de preemţiune asupra acţiunilor emisiunii suplimentare, doar în cazul întrunirii a două condiţii, prima - acţiunile să fie plasate public, şi nu prin plasare individuală şi a doua - dacă acest drept de preemţiune este expres prevăzut în statutul societăţii sau în decizia de emitere a acţiunilor cu plasare publică, însă nici una dintre condiţiile enunţate nu se regăsesc în speţă. Or, emisiunea de acţiuni a fost una închisă (plasare individuală), iar Statutul şi hotărârea Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 nu prevăd drepturi suplimentare pentru acţionarii BC „Mobiasbanca” SA.

Mai mult ca atît, dreptul de preemţiune al tuturor acţionarilor la procurarea acţiunilor emisiunii suplimentare a apărut ulterior adoptării hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 şi, anume, la 01 ianuarie 2008, fiind introdus la art. 27 din Legea privind societăţile pe acţiuni. În acest context, instanţele judecătoreşti corect au respins argumentul recurentei precum că în lista subscriitorilor nelegal a fost inclusă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care deţinea o singură acţiune, iar ea, care deţinea 30 000 de acţiuni, nu a fost introdusă în listă. Dreptul preferenţial de subscriere al acţionarilor era prevăzut doar pentru ipoteza în care decizia se lua de Consiliul societăţii până la 01 ianuarie 2008, iar din acea dată pentru toate cazurile, inclusiv când deciziile se luau de adunarea generală a acţionarilor.

De asemenea, instanţele judecătoreşti corect au considerat neîntemeiată invocarea de către recurentă a art. 159 alin. (2) din Codul civil, care prevede că condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni sunt stabilite prin lege şi sunt aceleaşi pentru toţi subscriitorii, deoarece norma dată se referă la subscriitori şi nu la acţionari. Conform art. 24 alin. (l) din Legea privind societăţile pe acţiuni, acţionar este persoana care a devenit proprietar al unei sau al mai multor acţiuni ale societăţii. 8 La caz, se mai reţine că conform art. 18 alin. (4) din Legea cu privire la valorile mobiliare, Comisia Naţională, în termen de 15 zile calendaristice, examinează darea de seamă privind rezultatele emisiunii suplimentare a valorilor mobiliare şi, dacă nu se constată vre-o încălcare a legislaţiei, o înregistrează.

Prin hotărârea nr. 29/1 din 27 iunie 2008 cu privire la înregistrări în Registrul de stat al valorilor mobiliare Comisia Naţională a Pieţei Financiare a dispus înregistrarea în Registrul de stat al valorilor mobiliare a dării de seamă privind rezultatele emisiunii suplimentare de acţiuni ale BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA în număr de 2884150 acţiuni ordinare nominative cu valoarea nominală de 10 lei per acţiune. Totodată, conform pct. 7.1 lit. e) din Instrucţiunea privind particularităţile emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni ale băncilor şi modul de autorizare a lor de către Banca Naţională a Moldovei, aprobată prin hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr. 161 din 22 iunie 2000, autorizarea de către Banca Naţională a Moldovei a emisiunii efectuate include eliberarea unui aviz al Băncii Naţionale a Moldovei, prezentat Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Pentru obţinerea avizului Băncii Naţionale a Moldovei privind rezultatele emisiunii de acţiuni banca emitentă prezintă Băncii Naţionale următoarele documente: lista subscriitorilor de acţiuni - pentru băncile care efectuează emisiunea închisă a acţiunilor, iar în cazul plasării acţiunilor prin distribuire între acţionarii băncii - lista acţionarilor, numărul şi cota acţiunilor deţinute de ei pînă şi după efectuarea emisiunii (2 exemplare). Lista subscriitorilor va include denumirea (numele) subscriitorului, adresa juridică (viza de reşedinţă), data şi numărul înregistrării de stat, numărul şi valoarea acţiunilor subscrise, precum şi cota în capitalul social al băncii ca rezultat al emisiunii efectuate.

Prin scrisoarea nr. 08.02309/55/2008 din 12 iunie 2008, Banca Naţională a Moldovei eliberat avizul pozitiv în vederea înregistrării de stat a acţiunilor emisiunii suplimentare. Astfel, se constată că atât Banca Naţională a Moldovei, cât şi Comisia Naţionale a Valorilor Mobiliare au examinat materialele pe marginea emisiunii suplimentare închise (a VII-a), inclusiv hotărârea Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 şi au constatat şi confirmat legalitatea acestora.

Mai mult, şi Comisia pentru politică economică, buget şi finanţe a Parlamentului RM a confirmat acest fapt în scrisoarea CEB nr.138 din 10 martie 2008. Conform art. 59 alin. (5) din Legea privind societăţile pe acţiuni, hotărârea luată de adunarea generală a acţionarilor contrar cerinţelor prezentei legi, ale altor acte legislative sau ale statutului societăţii poate fi atacată în justiţie de oricare dintre acţionari sau de o altă persoană împuternicită dacă: acţionarul nu a fost înştiinţat, în modul stabilit de prezenta lege, despre data, ora şi locul ţinerii adunării generale; sau acţionarul nu a fost admis la adunarea generală fără temei legal; sau adunarea generală s-a ţinut fără cvorumul necesar; sau hotărârea a fost luată asupra unei chestiuni care nu figura în ordinea de zi a adunării generale sau cu încălcarea cotelor de voturi; sau acţionarul a votat contra luării hotărârii ce îi lezează drepturile şi interesele legitime; sau drepturile şi interesele legitime ale acţionarului au fost grav încălcate în alt mod.

9 Ţinând cont de prevederile legale enunţate, Colegul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că recurenta nu a probat existenţa vreunuia dintre temeiurile menţionate de anulare a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007, deci nu există temei pentru anularea hotărârii menţionate. În contextul celor expuse, instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins acţiunea, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate şi de aceea nu pot fi reţinute. În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva decizia instanţei de apel, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de către Iulia Deleu împotriva încheierii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 aprilie 2013, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că acesta urmează a fi respins, deoarece decizia în această parte este irevocabilă şi nu poate fi atacată cu recurs. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Iulia Deleu.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 25 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Iuliei Deleu împotriva Băncii comerciale „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni, intervenienţi accesorii Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi Banca Română de Dezvoltare „Groupe Societe Generale” societate pe acţiuni cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Ion Corolevschi 10