- Dosarul nr.
- 2rac-206/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 24 iunie 2015
- Părțile
- Marcenco Elena vs BC Mobiasbancă-Groupe Societe Generale, intervenient accesoriu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BRD - Groupe Societe Generale, Comisia Naţională a Pieţei Financiare
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-206/15 — Anularea parţială a hotărîrii adunării generale extraordinare a acţionarilor, repararea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată
prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 2rac-206/15 instanţa de apel: N. Budăi, N. Cernat, I. Muruianu ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena Marcenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Marcenco, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu împotriva Băncii Comerciale „Mobiasbanca” Societate pe Acţiuni cu privire la anularea procesului – verbal al adunării generale extraordinare a acţionarilor şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015 prin care au fost admise apelurile declarate de Elena Marcenco şi Banca Comercială „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 18 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă acţiunea, constată: La 02 decembrie 2010, Elena Marcenco, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Mobiasbanca” SA cu privire la anularea procesului – verbal al adunării generale extraordinare a acţionarilor şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a invocat că conform procesului-verbal al Adunării generale extraordinare a acţionarilor BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 s-a hotărât a aproba lista subscriitorilor la acţiunile ordinare nominative de clasa 1 ale BC „Mobiasbanca” SA din emisiunea a VII-a, următorii acţionari ai BC „Mobiasbanca” SA, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare cu 884150 de unităţi şi BRD - Groupe Societe Generale SA cu 2000000 de unităţi.
Consideră ilegal procesul – verbal menţionat, deoarece acţionarii majoritari prin încălcarea art. 159 Cod civil, i-au limitat posibilitatea de a se subscrie la cota care îi revenea ca acţionar al BC „Mobiasbanca” SA, prin ce i-au diminuat cota din totalul de acţiuni de la 0,69 % până la 0,49 % din capitalul social al BC „Mobiasbanca” SA. 1 Menţionează că la emisia suplimentara a fost subscrisa BERD care la acel moment deţine numai o acţiune cu drept de vot, iar ei care deţinea 49352 de acţiune cu drept de vot, i-a fost refuzată subscrierea.
Afirmă că până la emisia suplimentară dânsa deţinea acţiuni a pârâtului ce constituia cota de 0,69 % din toate acţiunile BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, iar după emisie cota s-a diminuat până la 0,49 %. Remarcă că diferenţa constituie 0,2% din toate acţiunile BC „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” SA, cotă de care ea a fost ilegal deposedată de către pârâtă prin refuzul de a subscrie la cota parte care îi revenea în urma emisiei suplimentare. Conchide că prin limitarea dreptului de subscriere la emisia suplimentară, ea a ratat un venit egal cu 729112 lei, suma care constituie 0,2% din profitul nedistribuit pentru anul 2009 ( 364556000 lei), de către BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA.
Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5-7, 31, 35, 166, 167, 279-284 CPC, art. 8-11, 14, 15, 1041, 1230, 1231, 1233, 1398 Cod civil, art. 2, 5, 15, 18, 20, 39, 40 din Legea RM nr. 426-XIII din 04 aprilie 1995, pct. 15 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea BNM nr. 150 din 26 iunie 2003, art. 3 lit. g), i) din Legea RM nr. l216-XII din 03 decembrie 1992 şi Hotărârea Plenului CSJ al RM nr. 5 din 04 februarie 2005. Solicită admiterea acţiunii, anularea procesului – verbal cu nr. 3 al adunării generale extraordinare a BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 în privinţa chestiunii cu privire la emisia suplimentară de acţiuni ale Băncii, la capitolul aprobării listei subscriitorilor la acţiunile ordinare nominative de clasa 1 ale a BC „Mobiasbanca” SA din emisiunea a VII-a, repararea prejudiciului material în sumă de 729112 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.
La 14 noiembrie 2011, Elena Marcenco prin cererea de chemare în judecată precizată a solicitat anularea hotărârii adunării generale extraordinare a BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 cu privire la emisiunea suplimentară închisă a VII-a a BC „Mobiasbanca” SA pentru subscriitori la acţiuni de clasa întâi. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 17 noiembrie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, declarată nulă hotărârea adunării generale extraordinare a BC „Mobiasbanca” SA din 20 decembrie 2007 referitor la emisia suplimentară închisă a VII a BC „Mobiasbanca” SA pentru subscriitorii la acţiuni de clasa întâi, care e stabilită în procesul – verbal cu nr. 3 din 20 decembrie 2007, încasat de la BC „Mobiasbanca” SA în beneficiul Elenei Marcenco 200 lei taxa de stat şi 10000 lei asistenţă juridică.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 au fost admise cererile de apel declarate de BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 martie 2013 a fost admis recursul declarat de Elena Marcenco, casată integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoria Centru, mun. Chişinău. 2 Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 06 iunie 2013 au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii din partea pârâtului BRD „Groupe Societe Generale” SA, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare la examinarea acţiunii, respinsă cererea cu privire la atragerea în calitate de intervenient accesoriu a Băncii Naţionale a RM. La 07 noiembrie 2013, Elena Marcenco a depus o cerere de completare a acţiunii, prin care a solicitat admiterea acesteia, declararea nulă a hotărârii adunării generale extraordinare a BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA din 20 decembrie 2007 cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de concretizare a invocat că la 20 decembrie 2007, a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” S.A., ordinea de zi fiind compusă din 3 chestiuni şi anume: cu privire la majorarea capitalului social al Băncii, cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale Băncii şi cu privire la unele decizii ce ţin de activitatea Consiliului băncii. Susţine că în cadrul chestiunii cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale Băncii, a fost adoptată hotărârea prin care s-a dispus de a efectua emisiunea a VII a acţiunilor băncii de clasa I şi s-a stabilit preţul de plasare a acţiunilor şi că plasarea acţiunile emisiunii suplimentare se va efectua în mod închis (individual), precum şi s- a stabilit lista subscriitorilor de acţiuni la emisiunea suplimentară.
Afirmă că conform listei nominalizate, doar două persoane juridice au fost aprobate ca beneficiari, iar în rezultatul emisiunii suplimentare una din acestea - Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) obţine 884150 de acţiuni, ceea ce constituie 8,84% din capitalul social, iar BRD „Groupe Societe Generale” SA obţine 2000000 de acţiuni, ceea ce constituie 20,00%. Menţionează că potrivit prevederilor art. 50 şi 61 din Legea privind societăţile pe acţiuni, Adunarea Generală a acţionarilor este în drept să adopte hotărârea cu privire la modificarea capitalului social, cu votul a două treimi din voturile reprezentate la adunare. În acelaşi timp, în scopul protejării intereselor şi drepturilor legale ale acţionarilor minoritari, Legea privind societăţile pe acţiuni prevede o procedură specială pentru adoptarea hotărârilor de către Adunarea Generală a acţionarilor privind încheierea tranzacţiilor cu conflict de interese.
Invocă prevederile art. 85 şi 86 din Legea nominalizată, în redacţia ce era în vigoare la data petrecerii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA din 20 decembrie 2007, care stipulează că tranzacţia cu conflict de interese este o tranzacţie sau câteva tranzacţii legate reciproc referitor la care persoanele interesate sunt în drept să participe la luarea deciziilor privind încheierea unor astfel de tranzacţii şi pot, concomitent, avea la efectuarea acestor tranzacţii, interes material ce nu coincide cu interesele societăţii. Persoanele interesate în efectuarea de către societate a tranzacţiilor sc consideră persoana care totodată este acţionar care deţine de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.
3 Hotărârile Adunării Generale a acţionarilor privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese sc ia cu votul majorităţii acţionarilor care nu sunt persoane interesate în ce priveşte încheierea tranzacţiei. Evidenţiază că acţionarul majoritar „Societe Generale” SA (Franţa) având la momentul adunării din 20 decembrie 2007, 6785003 de acţiuni, ceea ce constituie mai mult de 97,53%, a votat pentru chestiunea cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA. Indică că acest acţionar majoritar al BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA era totodată şi acţionar majoritar la „BRD - Groupe Societe Generale” SA (deţinea la data petrecerii Adunării Generale a acţionarilor mai mult de 58%), care în urma Hotărârii contestate a obţinut 20,00% de acţiuni ale BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA.
Consideră că la adoptarea hotărârii contestate era obligatoriu respectarea prevederilor art. 85 şi 86 din Legea privind societăţile pe acţiuni, ce se referă la modul şi procedura de adoptare a hotărârilor privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese. Remarcă că este evident, că acţionarul majoritar „Societe Generale” SA (Franţa), fiind persoana interesată (deţinea mai mult de 25% din capitalul statutar al „BRD - Groupe Societe Generale” SA), nu era în drept să participe la votarea Hotărârii (chestiunii) cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni, pentru care urmau să voteze doar ceilalţi acţionari. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 aprilie 2014 a fost respinsă ca tardivă acţiunea, încasat de la Elena Marcenco în beneficiul BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA cheltuielile de judecată în sumă de 10000 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015 au fost admise apelurile declarate de Elena Marcenco şi Bănca Comercială „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă acţiunea, încasat din contul Elenei Marcenco în beneficiul Băncii Comerciale „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni suma de 30000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică, în rest, a fost respinsă cerinţa Băncii Comerciale „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. La 27 aprilie 2015, Elena Marcenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acţiunea.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că la adoptarea acesteia, instanţa de apel nu a aplicat legea (norma) care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat eronat, ignorat şi a încălcat normele de drept material, temeiul ce acordă potrivit prevederilor art. 432 CPC dreptul de a declara recurs asupra deciziei contestate. 4 Menţionează că potrivit prevederilor art. 50 şi 61 din Legea privind societăţile pe acţiuni, Adunarea Generală a acţionarilor este în drept să adopte hotărârea cu privire la modificarea capitalului social, cu votul a două treimi din voturile reprezentate la adunare. În acelaşi timp, în scopul protejării intereselor şi drepturilor legale ale acţionarilor minoritari, Legea privind societăţile pe acţiuni prevede o procedură specială pentru adoptarea hotărârilor de către Adunarea Generală a acţionarilor privind încheierea tranzacţiilor cu conflict de interese.
Invocă prevederile art. 85 şi 86 din Legea nominalizată, în redacţia ce era în vigoare la data petrecerii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA din 20 decembrie 2007, care stipulează că tranzacţia cu conflict de interese este o tranzacţie sau câteva tranzacţii legate reciproc referitor la care persoanele interesate sunt în drept să participe la luarea deciziilor privind încheierea unor astfel de tranzacţii şi pot, concomitent, avea la efectuarea acestor tranzacţii, interes material ce nu coincide cu interesele societăţii. Persoanele interesate în efectuarea de către societate a tranzacţiilor sc consideră persoana care totodată este acţionar care deţine de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.
Hotărârile Adunării Generale a acţionarilor privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese sc ia cu votul majorităţii acţionarilor care nu sunt persoane interesate în ce priveşte încheierea tranzacţiei. Evidenţiază că acţionarul majoritar „Societe Generale” SA (Franţa) având la momentul adunării din 20 decembrie 2007, 6785003 de acţiuni, ceea ce constituie mai mult de 97,53%, a votat pentru chestiunea cu privire la emisiunea suplimentară de acţiuni ale BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA. Indică că acest acţionar majoritar al BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA era totodată şi acţionar majoritar la „BRD - Groupe Societe Generale” SA (deţinea la data petrecerii Adunării Generale a acţionarilor mai mult de 58%), care în urma Hotărârii contestate a obţinut 20,00% de acţiuni ale BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA.
Consideră că la adoptarea hotărârii contestate era obligatoriu respectarea prevederilor art. 85 şi 86 din Legea privind societăţile pe acţiuni, ce se referă la modul şi procedura de adoptare a hotărârilor privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 86 alin. (5) din actul legislativ nominalizat, la adoptarea hotărârii contestate, urmau să participe doar acţionarii care nu sunt persoane interesate în ce priveşte încheierea tranzacţiei şi anume doar acţionarii minoritari. Remarcă că acţionarul majoritar „Societe Generale” SA (Franţa) intenţionat a încălcat procedura legală de adoptare a hotărârii, ştiind că aceasta este unica modalitate de obţinere a rezultatului scontat, necătând la faptul că modalitatea această este una ilegală, iar în cazul respectării procedurii legale, hotărârea contestată urma a fi respinsă de către acţionarii minoritari.
Accentuează că instanţa de apel nu a respectat şi a încălcat prevederile art. 373 alin. (5) CPC, în conformitate cu care instanţa de apel este obligată să se pronunţe 5 asupra tuturor motivelor invocate în cerere, însă, Curtea de Apel Chişinău nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea înaintată de recurentă. Contrar prevederilor legale, decizia contestată nu conţine nici un temei sau argument ce se referă la aplicativitatea în cazul data prevederilor art. 85 şi art. 86 din Legea privind societăţile pe acţiuni, ce ţin de tranzacţii cu conflict de interese.
Invocă prevederile art. 28 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni, care stipulează că pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, acţionarii sunt în drept, în modul stabilit de legislaţie, să sesizeze organele de conducere ale societăţii şi/sau Comisia Naţională a Pieţei Financiare, şi/sau instanţa judecătorească, inclusiv, să înainteze cereri de anulare a tranzacţiilor de proporţii sau a tranzacţiei cu conflict de interese în cazul în care aceste tranzacţii au cauzat prejudiciu societăţii şi/sau au fost încheiate cu încălcarea legislaţiei şi/sau de reparare a prejudiciului cauzat societăţii de persoanele cu funcţii de răspundere care au decis ori au votat pentru încheierea acestor tranzacţii, precum şi alte cereri privind apărarea drepturilor şi intereselor sale.
Indică că legiuitorul în art. 59 alin. (5) lit. d), e) şi f) din Legea nominalizată clar a prevăzut, că instanţa de judecată este în drept să examineze legalitatea, atât a tranzacţiilor de proporţii, cât şi a celor cu conflict de interese, iar în cazul în care acestea au fost încheiate contrar prevederilor Legiiprivind societăţile pe acţiuni, dacă ele lezează drepturile şi interesele legitime ale acţionarului, instanţa este în drept să le declare nule. Menţionează că aceeaşi regulă este prevăzută şi în Hotărârea Explicativă a Curţii Supreme de Justiţie cu privire la unele chestiuni ce apar la soluţionarea litigiilor dintre acţionar şi societatea pe acţiuni, dintre asociat şi societatea cu răspundere limitată nr. 1 din 04 octombrie 2010, care în pct. 13 indică expres că în cazul contestării unei hotărâri a adunării generale, adoptate cu un şir de încălcări menţionate de lege, instanţa nu este obligată să o anuleze.
Instanţa de judecată ar putea lăsa în vigoare hotărârea adunării generale a acţionarilor, dacă încălcările comise sunt neesenţiale şi hotărârea nu a pricinuit prejudicii acţionarului. Menţionează că Curtea de Apel Chişinău, afirmând că dânsa nu a solicitat subscrierea la emisiunea suplimentară, nu a luat în consideraţie prevederile art. 59 alin. (4) din Legea privind societăţile pe acţiuni, în conformitate cu care ordinea de zi a adunării poate fi modificată sau completată doar dacă la această adunare participă toţi acţionarii care deţin acţiuni cu drept de vot, care trebuie să voteze unanim pentru aceste modificări sau completări.
Remarcă că la Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA din 20 decembrie 2007 nu au participat toţi acţionarii care deţin acţiunile cu drept de vot, în rezultatul cărui fapt, ordinea de zi cu proiectele înaintate de Consiliul Societăţii a BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA din 20 decembrie 2007 nu putea fi modificată sau completată cu alţi subscriitori, decât cei propuşi de consiliul. Indică că instanţa de apel a reţinut că apelanta nu invocă ce fel de nulitate se solicită a fi aplicată, nulitatea relativă sau cea absolută, situaţie care implică un impact decisiv asupra regimului juridic al nulităţii, precum şi nu invocă nici un suport juridic pentru, a identifica temeiul concret al nulităţii.
6 Referitor la aceste afirmaţii a instanţei de apel, recurenta menţionează că la 07 octombrie 2013, ea a depus o cerere de completare a cererii de chemare în judecată din 23 noiembrie 2010, prin care a invocat circumstanţele de fapt şi de drept suplimentare de anulare a hotărârii contestate, invocând şi încălcarea prevederilor art. 86 şi 86 din Legea privind societăţile pe acţiuni, care în sine constituie norme imperative. La fel, indică că prin cererea din 07 octombrie 2013 a invocat că în conformitate cu prevederile art. 216 din Codul civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitatea absolută). Iar potrivit prevederilor art. 220 din acelaşi act legislativ, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule.
Remarcă că până la momentul de faţă, chiar după prezentarea explicaţiilor de către reprezentanţii BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA, „Societe Generale” SA (Franţa) şi a „BRD - Groupe Societe Generale” SA, nu este clar cum, cine şi din care motiv s-a propus Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor să adopte hotărârea contestată. Invocă că potrivit art. 51 şi 53 din Legea privind societăţile pe acţiuni, de regulă ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, se întocmeşte de consiliul societăţii.
Consideră că Consiliul majoritar al SA „Societe Generale”, „BRD - Groupe Societe Generale” SA şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, având o înţelegere dolosivă, au organizat şi favorizat adoptarea de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA a unei hotărâri ilegale, ce contravine direct prevederilor art. 216 şi 220 Cod civil, art. 28, 59, 85 şi 86 Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, în rezultatul cărui fapt, ei ca acționar minoritar a fost adus un prejudiciu material enorm, în mărime de 549416 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia decizie recurate a fost expediată în adresa părţilor la 23 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f. d. 207), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 aprilie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care 7 instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Elena Marcenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Elena Marcenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Elena Marcenco ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Elena Marcenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 8