3ra-57/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-57/16 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 16 octombrie 2013 Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului, solicitînd anularea deciziei nr. 151 din 26 septembrie 2013. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin decizia pîrîtului nr. 151 din 26 septembrie 2013, postul de radio „Jurnal FM” a fost sancţionat cu avertizare publică pentru derogări de la prevederile art. 6 alin. (1), (2) şi art. 25 alin. (1) lit. k) din Codul Audiovizualului, art. 8 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 3 alin. (5), art. 10 alin. (1), (2) ale Legii cu privire la libertatea de exprimare, art. 10. 13 din Codul de conduită al radiodifuzorilor, pentru faptul difuzării la data de 29 iulie 2013, la ora 22:05, în cadrul emisiunii „X Te iubeşte”, a discuţiei telefonice realizată de Anatol Melnic, în calitate de prezentator şi I.R., care se presupune că ar fi o persoană de orientare sexuală netradiţională.

Reclamantul consideră că, examinarea chestiunii sancţionării sale a purtat un caracter unilateral şi formal, cu încălcarea procedurii stabilite. Din textul deciziei contestate, la baza sancţionării a fost pusă sesizarea înaintată de AO „Consiliul de Presă”, însă această asociaţie obştească nu a indicat cum a fost afectată de difuzarea farsei şi susţine că aceasta nicidecum nu poate fi afectată prin acest reportaj. Susţine că potrivit art. 37 alin. (3) lit. c) Codul audiovizualului, poate cere investigarea unei cereri doar o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcarea prevederilor legale. Prin urmare, pîrîtul nu era în drept să examineze plîngerea acestei asociaţii obşteşti şi nici să aplice sancţiuni în baza ei.

Mai mult decît atît, conform Legii cu privire la libertatea de exprimare se reglementează un mecanism distinct de acţionare în apărarea onoarei şi a demnităţii (cererea prealabilă ce se înaintează în decursul a 20 zile), cât şi stabileşte un număr limitat de persoane ce poate acţiona: persoana presupusă a fi lezată sau reprezentantul acesteia. Or, CCA nu deţine şi nu poate deţine un act confirmativ şi valabil ce îi permite să acţioneze din numele lui I.R. Astfel, pîrîtul a acţionat fără a avea împuternicirile necesare. Indică că, din conţinutul deciziei nr. 151 din 26.09.2013 reiese că la baza deciziei a stat o autosesizare a membrilor CCA, însă această autosesizare nu există şi nu a fost înregistrată la CCA, nu se cunosc membrii care s-au autosesizat şi nu se cunosc învinuirile aduse postului „Jurnal FM”, după cum aceasta niciodată nu le-a fost prezentată spre cunoştinţă.

Menţionează că, potrivit prevederilor art. 38 alin. (7) Codul audiovizualului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului va informa radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii despre orice investigaţie care îl priveşte, despre învinuirile ce i se aduc şi îi va crea posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa Consiliului. In situaţia în care pentru a-şi pregăti apărarea pentru învinuirile aduse, reclamantului i- au fost acordate doar 10 ore lucrătoare, consideră că CCA nu le-a creat posibilitatea de a-şi pregăti apărarea, prin care i-a pus în dificultate şi nu le-a permis de a riposta în modul cuvenit şi cu toate mijloacele şi metodele disponibile, ce urmează a fi apreciată ca lezare a dreptului la apărare, garantate prin art. 26 din Constituţie şi art. 378 Cod contravenţional.

Despre această lezare evidentă a informat CCA prin scrisoarea depusă, însă pîrîtul, în mod eronat, a considerat că poate examina cauza şi sancţiona, chiar şi cu încălcarea dreptului lor la apărare. Mai indică reclamantul că în cadrul emisiunii umoristice şi de satiră ce s-a difuzat după ora 22:00, a fost realizată o farsă unei persoane de orientare sexuală netradiţională, iar în cadrul discuţiilor ce au avut loc între moderatorul emisiunii (care nu era cunoscut şi nu a jucat rolul de persoană cunoscută cu persoana căreia i- a fost făcută farsa) şi un oarecare I.R., au avut loc dialoguri legate de modalităţile de realizare a raporturilor sexuale între persoanele de acelaşi sex. Atrage atenţia că persoana intervievată nu a fost în nici-un fel forţată sau în alt mod impusă să facă careva declaraţii sau afirmaţii şi ea benevol a purtat acea discuţie cu moderatorul, conştientizând că acesta nu îi este prieten sau un apropiat, ci un necunoscut.

Această 2 împrejurare permite reclamantului să afirme că au fost mediatizate şi difuzate doar informaţiile pe care intervievatul I.R. şi-a dorit să le comunice unui străin. În această privinţă este neclară şi atitudinea asociaţiei Genderdoc-M, care, pe de o parte, luptă pentru egalitatea de şanse, iar pe de altă parte atacă imediat ce nu a permis să discrimineze un caz pe principii de sex, ci a tratat acest caz ca şi oricare altă farsă din sutele de farse realizate în cadrul acestei emisiuni. Este neadecvată imputarea încălcării prevederilor art. 6 alin.(l) Codul audiovizualului, care stabileşte că radiodifuzorului îi este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, deoarece prin materialul difuzat reclamantul nu a făcut o atare incitare şi ea nici nu a fost identificată în textul deciziei nr. 151 din 26.09.2013.

Calificarea dată vine în contradicţie cu fapta constatată şi nu coroborează cu aceasta, ci ea pur şi simplu este menţionată ca fiind încălcare, dar fără un suport faptic. Menţionează că este neîntemeiată imputarea încălcării prevederilor art. 6 alin. (2) Codul audiovizualului, deoarece informaţiile difuzate nu conţin indicii pornografiei, violenţei exagerate sau limbajului licenţios, după cum CCA nu face referire nici la o concluzie a unui specialist sau organ din domeniu, cum ar fi Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii şi îşi depăşeşte propriile competenţe când presupune că conţinutul aceste emisiuni ar avea o atare tentă.

Reclamantul indică că este neadecvată imputarea încălcării prevederilor art. 3 alin. (5) din Legea cu privire la libertatea de exprimare care stabileşte că garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură sau la violenţă, deoarece reclamantul nu a incitat la ură sau violenţă, ci a redat afirmaţiile intervievatului, aşa cum acesta a dorit să le expună, iar CCA în decizia sa nu a indicat care fraze sau afirmaţii incită la ură sau violenţă. În opinia reclamantului este neîntemeiată şi imputarea încălcării prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, care prevede că orice persoană are dreptul la respectul vieţii private şi de familie.

Acest drept nu se extinde asupra informaţiilor despre viaţa privată şi de familie răspîndite cu acordul expres sau tacit al persoanei sau obţinute în locurile publice când persoana nu poate conta, în mod rezonabil, pe intimitate, deoarece reclamantul nu a admis o imixtiune în viaţa privată a intervievatului, ci acesta a expus doar informaţiile pe care le-a dorit să le comunice unui terţ necunoscut (moderatorului), adică, a expus acordul tacit de a comunica terţului necunoscut aceste informaţii, care, în mod automat, scoate informaţiile din categoria celor private şi le atribuie în categoria informaţiilor cu caracter public.

Legat de acest aspect, Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea" menţionează că Legea cu privire la libertatea de exprimare, prin art. 7 alin. (8) expres prevede faptul că nimeni nu poate fi tras la 3 răspundere pentru stilul umoristic şi satiric dacă prin folosirea acestuia nu se induce în eroare publicul în privinţa faptelor, pe cînd reclamantul a fost sancţionat. Mai indică reclamantul că este neîntemeiată şi pur declarativă imputarea încălcării prevederilor art. 25 alin. (1) lit. k) din Codul audiovizualului, deoarece a activat în limitele prevăzute de Codul audiovizualului şi de Codul de conduită al radiodifuzorului.

La fel este neîntemeiată imputarea încălcării prevederilor pct. 10 al Codului de conduită al radiodifuzorilor, aprobat prin decizia CCA nr. 127 din 26.12.2007, deoarece, pe de o parte, reclamantul nu a admis derogări de la aceste norme, iar pe de altă parte, ele au căzut în desuetudine prin adoptarea şi intrarea în vigoare a unor norme legale recente, care stabilesc alte condiţii şi reguli legate de acest capitol şi care prevalează după forţa juridică şi după data adoptării, fiind mai recente. Este pur declarativă imputarea încălcării prevederilor art. 13 al Codului de conduită al radiodifuzorilor, deoarece Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” nu a discriminat nici o persoană, ci a pus pe picior de egalitate cazurile şi solicitările de a fi făcute farse diferitor persoane, inclusiv celor cu orientare sexuală netradiţională.

Mai degrabă constituia o discriminare refuzul de a face o farsă unei atare persoane. De asemenea, reclamantul nu a instigat la ură şi violenţă, iar CCA nici în proiectul de decizie prezentat, nici în decizia adoptată nu a indicat care sunt aceste presupuse acţiuni. Mai mul ca atît, persoana lui I.R. nu a fost identificată, după cum se încearcă a insinua.

Atrage reclamantul atenţia instanţei de judecată şi asupra faptului că, potrivit prevederilor art. 38 alin.(8) din Codul audiovizualului, decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la aplicarea oricărei sancţiuni va fi motivată, pe cînd în textul deciziei contestate se regăsesc doar replicile reclamantului, care au fost preluate din scrisoarea acestuia, însă aceste argumente nu au fost combătute, ci doar menţionate şi însoţite de pasaje din discursurile unor membrii ai CCA, vociferate în şedinţa acestui organ, fără a fi analizate şi coroborate cu toate împrejurările cauzei, ce reprezintă o altă derogare de la procedură. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 octombrie 2014 acţiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 30 octombrie 2014 Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” a declarat apel nemotivat , iar la data de 19 decembrie 2014 a depus apel motivat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. 4 Instanţa de apel a apreciat decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 151 din 26 septembrie 13 emisă cu respectarea prevederilor legii, de organul competent şi cu respectarea procedurii stabilite de legislaţia în vigoare.

În acest sens, Colegiul civil al instanţei de apel a considerat decizia contestată una legală şi întemeiată, deoarece prin conţinutul emisiunii difuzate de postul de radio „Jurnal FM” au fost încălcate prevederile art. 6 din Codi audiovizualului, conform cărora radiodifuzorului îi este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex şi este interzisă difuzarea de programe care poate afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie, violenţă exagerată sau limbaj licenţios. Conform prevederilor art. 13 Codul de conduită al radiodifuzorilor, aprobat de CCA prin Decizia nr. 127 din 26.12.2007, radiodifuzorii sînt datori să nu discrimineze nici o persoană pe motive de rasă, etnie, religie, sex, vîrstă, orientare sexuală ori dezabilităţi şi să nu instige la ură şi violenţă atunci cînd relatează fapte sau îşi exprimă opiniile.

Or, instanţa de apel a stabilit că prin comportamentul moderatorului Anatol Melnic se indică asupra atitudinii discriminatorii în raport cu persoanele de orientare sexuală netradiţională. Totodată, din înscrisurile pricinii, instanţa de apel a conchis că reclamantul- apelant a încălcat dreptul persoanei la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale, difuzînd discuţia telefonică intime în direct, fără acordul intervievatului şi fără aducerea la cunoştinţă despre faptul că discuţia dată este o farsă. Moderatorul emisiunii a divulgat intenţionat datele interlocutorului, menţionînd numele, prenumele, vîrsta şi strada din oraşul în care acesta locuieşte, furnizînd, în acest mod, informaţii suficiente pentru a putea fi identificată persoana dată şi prejudiciindu-i astfel dreptul la respectul vieţii private şi de familie.

La data de 27 noiembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat că potrivit prevederilor art.37 alin.(3) lit.c) Codul audiovizualului, poate cere investigarea unei cereri doar o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcarea prevederilor legale. Conform Legii cu privire la libertatea de exprimare se reglementează un mecanism distinct de acţionare în apărarea onoarei şi a demnităţii (cererea prealabilă ce se înaintează în decursul a 20 zile), cât şi stabileşte un număr limitat de persoane ce poate acţiona: persoana presupusă a fi lezată sau reprezentantul 5 acesteia.

Or, CCA nu deţine un act confirmativ şi valabil ce îi permite să acţioneze din numele lui I.R. În materialele dosarului nu există plîngerea lui I.R. sau un act prin care Ion Rusu a împuternicit intimata sau o altă persoana pentru a-i apăra drepturile şi care să constate ce afirmaţii sunt lezante pentru I.R. Susţine că intimatul nu a fost în drept să examineze plîngerea asociaţiei obşteşti „Consiliul de Presă”, care nu a demonstrat în ce mod este afectată direct prin încălcarea prevederilor legale, şi nici să aplice sancţiuni în baza ei. Recurentul menţionează că din conţinutul deciziei nr.151 din 26.09.2013 reiese că la baza deciziei a stat o autosesizare a membrilor CCA, însă această autosesizare nu există şi nu a fost înregistrată la CCA, nu se cunosc membrii care s-au autosesizat şi nu se cunosc învinuirile aduse postului Jurnal FM, după cum aceasta niciodată nu le-a fost prezentată spre cunoştinţă.

Consideră că instanţele de judecată au concluzionat greşit asupra faptului că autosesizarea a existat deoarece lipsesc orice dovezi în acest sens. Intimatul nu i-a înaintat în prealabil autosesizarea membrilor CCA şi astfel nu a cunoscut învinuirile indicate în autosesizare şi nu a avut posibilitate să îşi pregătească apărarea. Consideră greşită şi ilegală concluzia instanţelor precum că intimatul are competenţa de a expertiza faptele ce conţin elemente de pornografie, violenţă, limbaj licenţios şi discriminare, invocînd art.40 alin.(l) lit.(b) potrivit căruia Consiliul Coordonator al Audiovizualului supraveghează corectitudinea conţinutului programelor oferite de radiodifuzori, numai după comunicarea audiovizuală a acestor programe.

Susţine că prin „supravegherea corectitudinii conţinutului programelor" se are în vedere monitorizarea respectării difuzării programelor în corespundere cu grila de programe, condiţiile de publicitate şi licenţa de emisiei aprobate de CCA. Este o interpretare absolut greşită a instanţei de judecată să subroge în acţiuni Agenţia Moralităţii şi Consiliul de discriminare care activează şi se conduc în activitatea lor de regulamente şi proceduri speciale pentru aprecierea faptelor de pornografie, violenţă şi discriminare. Ori, Consiliul Coordonator al Audiovizualului nu deţine experienţa, competenţa în acest domeniu, precum şi nu are un regulament propriu şi criterii de apreciere în baza cărora ar putea aprecia care fapte sunt pornografice, violente sau discriminatorii.

În opinia recurentului, decizia nr. 151 adoptată de CCA, a fost emisă cu încălcarea competenţei, CCA depăşindu-şi atribuţiile şi cadrul legal, iar instanţele de fond şi apel au fost induse în eroare. Susţine recurentul că examinarea fondului presupuselor norme încălcate nu s-a efectuat în modul corespunzător nici în instanţa de fond şi nici în cea de apel, care nu au examinat argumentele reclamantului-apelant. 6 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 7 considera recursul declarat de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Centrul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate „Sănătatea” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 8