3ra-36/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N.Șova dosarul nr. 3ra-36/16 instanţa de apel: N.Vascan, Iu.Cotruță, V.Negru ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul vamal Chișinău, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către firma științifică de producție ,,Informbusiness – C” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul vamal Chișinău, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 25 iunie 2013, reclamanta firma științifică de producție ,,Informbusiness – C” SRL s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 11.02.2013, firma în calitate de broker vamal în numele şi pentru SRL "Blue Shark" a depus DV nr.3027I5013 cu privire la importul şi vămuirea mărfii - "peşte congelat" de la S.C. "Ocean Fish" România. Afirmă că, declarația vamală enunțată a fost întocmită în baza actelor de însoţire a mărfii: invoce-ul nr.805 din 05.02.2013, CMR nr.050479 din 06.02.2013, DV nr.3027I5013 și împreună cu documentele de însoţire, parte componentă a DV au fost depuse la Postul Vamal.

Menționează că, declarația vamală sus-indicată a fost prelucrată în conformitate cu ordinul Serviciului Vamal nr.480 din 18.12.2006, iar la recepţia declaraţiei în urma controlului documentar şi controlului fizic obiecţii nu au apărut şi la ora 11-45 min., DV nr.3027I5013 a fost validată. În aşa mod, cu ultimul control vamal, DV a fost validată la ora 11-45 min. şi marfa a fost plasată în libera circulaţie. 1 Susține că, conform ordinului emis pe întreprindere, după validarea DV, exemplarul brokerului al DV, împreună cu xerocopiile documentelor de însoţire de bază se verifică şi se pun în arhivă, astfel la verificarea documentelor pentru a fi puse în arhivă specialistul firmei a depistat, că în rubrica 2 în loc de EUR este USD.

Astfel, pentru a evita o exonerare de la drepturile vamale, care ar putea aduce un prejudiciu statului şi respectiv la o contravenţie vamală potrivit art.231 alin.6 Cod Vamal, la orele 11.55 min., întreprinderea a depus la Biroul vamal Chişinău o scrisoare pentru modificarea DV nr.3027I5013 în baza art.181 Cod Vamal şi regularizarea drepturilor vamale. Consideră reclamanta că, în aşa mod, firma a evitat un prejudiciu statului ce se confirmă şi cu decizia Biroului Vamal pentru regularizarea drepturilor vamale în DV nr.3027I5013 ca rezultat al scrisorii nr.25 din 11.02.2013.

Necătînd la faptul că statului la vămuirea mărfurilor pe DV nr.3027I5013 nu i s-a adus nici un prejudiciu, peste 10 zile după adresarea firmei pentru ca să fie preîntîmpinată o contravenţie vamală, Biroul Vamal Chişinău la 21.05.2013 a întocmit procesul-verbal 770. Invocă că, Biroul Vamal Chişinău neîntemeiat a întocmit procesul-verbal în baza art.231 alin.6 Cod Vamal şi a sancţionat firma cu o amendă de 70 % în valoare de 18701,02 lei, deoarece prelucrarea DV și validarea ei a avut loc fară nici o obiecţie în conformitate cu ordinul Serviciului Vamal nr.840, unde autoritatea vamală a verificat recepţia declaraţiei vamale şi a documentelor însoţitoare, controlul corectitudinii completării declaraţiei vamale în detaliu, existentei documentelor anexate la declaraţia vamală, concordantei între datele înscrise în declaraţia vamală în detaliu si cele din documentele anexate şi controlul fizic confirmă faptul că la depunerea DV nu a avut nici o încălcare a reglementărilor vamale, cu atît mai mult că, modificările în DV şi recalcularea drepturilor vamale au fost făcute la cererea depusă de însăși întreprindere, la 10 minute după validarea DV, ceia ce a exclus careva prejudiciu care putea fi adus statului.

A mai indicat reclamanta că, acţiunile făcute la iniţiativa firmei pentru recalcularea drepturilor vamale nu pot fi calificate în calitate de exonerare de la achitarea drepturilor, deoarece făptuitorul vine cu cererea să fie calculate corect drepturile vamale, iar Biroul Vamal a pornit procedura de contravenţie vamală prevăzută de prevederile art.231 alin.(6) Cod Vamal după ce elementele constitutive ale acestui tip de contravenţie vamală au fost evitate la cererea sa. Plus la aceasta, procesul-verbal cu privire la contravenţia vamală a fost întocmit fară cercetarea cazului, pe motiv că, în descrierea faptei nu este menţionat că datorită cererii făptuitorului la vămuirea mărfurilor pe DV 3027I5013 statului nu i s-a adus prejudiciu real.

A mai învedereat reclamanta că, Biroul Vamal Chişinău nu a analizat condiţiile generale, necesare pentru răspunderea materială care sînt: prejudiciu, fapta ilicită, raportul cauzei dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia, iar agentul constatator nu a elucidat efectul şi circumstanţele, care au apărut în rezultatul 2 cererii de preîntîmpinare a unei contravenţii vamale, iar ca rezultat, pîrîtul a calificat incorect fapta şi exagerat a aplicat o sancţiune de 70 %. Solicită reclamanta firma științifică de producție ,,Informbusiness – C” SRL, anularea deciziei Biroului vamal Chişinău asupra cazului cu privire la contravenţie vamală nr.770 din 21.05.2013, ca fiind neîntemeiată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2014, a fost admisă integral acţiunea firmei științifice de producție „Informbusiness-C" SRL, fiind dispusă anularea deciziei nr. 770/13 din 21.05.2013, emisă de Şeful Biroului vamal Chişinău privind aplicarea sancţiunii materiale în valoare de 70% din valoarea obiectului contravenţiei, ceea ce constituie suma de 18701,02 lei, în privinţa firmei științifice de producție „Informbusiness-C" SRL (f.d.118). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Biroul vamal Chișinău, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 noiembrie 2014 (f.d.147).

Invocînd ilegalitatea actelor judecătorești enunţate, la 06 noiembrie 2015, Biroul vamal Chișinău a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea depusă de către firma științifică de producție ,,Informbusiness – C” SRL să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît și hotărîrea primei instanțe, sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, susţine recurentul că, instanțele de judecată inferioare greșit au admis acțiunea privind contestarea actului administrativ, pe motiv că, depunerea declaraţiei vamale cu date eronate despre valoarea factúrala a tranzacţiei, a dus la exonerarea parţială a drepturilor de import, diferenţa drepturilor de import fiind în sumă de 26715,74 lei. Afirmă că, fiind audiat, specialistul în domeniul vămuirii Prisăcaru T. a menţionat că a perfectat declaraţia vamală conform actelor de însoţire, dar a comis o eroare tehnică în procesul perfectării declaraţiei vamale, însă în opinia recurentului, acest fapt nu eschivează persoana de răspundere materială, deoarece, conform prevederilor Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal şi a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1290 din 09.12.2005, brokerul vamal dispune de un şir de drepturi şi obligaţii, care urmează să le respecte în cadrul exercitării activităţii sale.

Respectiv conform pct.41 lit. i) din Regulamentul sus-nominalizat, brokerul vamal este obligat să asigure completarea corectă a documentelor vamale în conformitate cu legislaţia vamală a Republicii Moldova, condiție ce nu se atestă la caz. În aceeaşi ordine de idei, pct. 41 lit. m), prevede obligaţia brokerului vamal de a verifica autenticitatea documentelor şi datelor primite de la persoana reprezentată, iar potrivit pct. 47 din Regulamentul menţionat, brokerul vamal, în 3 exercitarea atribuţiilor sale, are ca principală obligaţie asigurarea, în faţa organelor vamale, a respectării legislaţiei vamale şi fiscale pentru operaţiunile efectuate în numele agenţilor. Astfel, consideră recurentul că circumstanţele speței denotă că prin acţiunile sale SRL „InformBusiness-C" a comis o încălcare a regulilor vamale prevăzută de art. 231 alin. (6) Cod vamal, contravenţia respectivă consumându-se din momentul depunerii declaraţiei vamale cu date eronate.

Totodată, conform Capitolului III, pct. 14 lit. d) a Ordinului Serviciului Vamal cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu nr. 480-0 din 18.12.2006, (M.O. nr. 199-202/697 din 29.12.2006), declaraţia vamală se consideră că a fost depusă când variantă electronică a acesteia este înregistrată pe serverul autorităţii vamale. Prin urmare, consideră recurentul că, decizia agentului constatator nr. 770/13 din 21.05.2013 este una corectă și legală, iar temeiuri de a fi anulată nu sunt. Menționează că, anume aceste argumente au fost invocate și în cererea de apel motivată, însă instanța de apel a trecut cu vederea argumentele respective, evitînd să se expună pe marginea acestora, motiv ce impune casarea deciziei instanței de apel, or, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de părți, instanța ierarhic inferioară a adus atingere dreptului la un proces echitabil, consființit de art. 6 CEDO, ceea ce este inadmisibil.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere parțială a acțiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.158-160). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia atacată cu recurs a fost pronunţată la 20 mai 2015 (f.d.147), iar recursul a fost depus la 06 noiembrie 2015 (f.d.158-160), însă la dosar nu există probe care ar confirma recepționarea de către recurentul Biroul vamal Chișinău a deciziei motivate a Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Biroul vamal Chișinău a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Biroul vamal Chișinău, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 4 Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul vamal Chișinău, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Biroul vamal Chișinău, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). 5 Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul vamal Chișinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Biroul vamal Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî 6