3ra-1557/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Teleucă Dosarul nr.3ra-1557/15 (Judecătoria Botanica mun. Chișinău) instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Pascofiș” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ și restituirea sumei încasate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 16 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 14 aprilie 2014, SRL „Pascofiș” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ și restituirea sumei. În motivarea acţiunii, reclamanta SRL „Pascofiș” a invocat că conform declarației vamale DV3029I12638 la 10 martie 2014, a importat din Norvegia un lot de marfă (pește congelat hering) cu masa netă 19 500 kg, masa brută fiind de 20 475 kg, determinînd și anunțînd valoarea în vamă a mărfii conform metodei I prevăzută de art.11 al Legii nr.1380-XIII din 29 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal. Menționează reclamanta că potrivit facturii (invoice) din 28 februarie 2014, eliberată de vînzător, valoarea mărfii contractate constituia suma de 23 887,50 USD, iar potrivit ordinului de plată nr.181 a achitat pentru serviciile de transport 24 532,56 lei.

Susține reclamanta SRL „Pascofiș” că verificînd corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, Biroul Vamal Chișinău a ajuns la concluzia că valoarea în vamă a mărfii a fost determinată incorect întocmind în acest sens actul de inspecție aferent declarației vamale cu obligația de modificare a declarației depuse în varianta inițială și încasarea suplimentară a sumei de 4 082,21 lei, conform art.8 alin.(3) și art.17 al Legii nr.1380-XIII din 29 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal. Consideră ilegale acțiunile Biroului Vamal Chișinău, deoarece în corespundere cu prevederile pct.13 din Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, a prezentat pîrîtului toate actele de însoțire a mărfii anexate la declarația vamală respectivă care confirmă în mod univoc valoarea în vamă a mărfii importate.

La 17 martie 2014, reclamanta s-a adresat Biroului Vamal Chișinău și Serviciului Vamal Chișinău cu cerere prealabilă, solicitînd anularea actului de inspecție din 10 martie 2014 și restituirea sumei de 4 082,21 lei încasați în plus cu titlu de taxe vamale, însă prin răspunsul nr. 2205 din 26 martie 2014 și respectiv nr. 28/11-5489 din 02 aprilie 2014, a primit refuz pe motiv că acțiunile Biroului Vamal Chișinău au fost întreprinse în strictă corespundere cu legislația. Solicită reclamanta anularea actului de inspecție din 10 martie 2014 și restituirea sumei de 4 082,21 lei încasați în plus cu titlu de impozite vamale. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă și anulat actul de inspecție din 10 martie 2014 pentru declarația vamală 3029 I 12638. S-a încasat din contul Biroului Vamal Chișinău în beneficiul SRL „Pascofiș” 4 082,21 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 21,9 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 decembrie 2014. La 08 octombrie 2015, Biroul Vamal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015 și hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului Biroul Vamal Chișinău a indicat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, au interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material.

Menționează, că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație că actele prezentate de către SRL „Pascofiș” nu au fost suficiente și nu au permis calcularea valorii în vamă a mărfii conform metodei I. Analizînd setul de acte anexat la declarația vamală conform borderoului s-a constatat că lipseau o serie de acte obligatorii ce confirmă valoarea în vamă a mărfii importate, iar la solicitarea acestora în ordinea prevăzută art.7 alin.(2) al Legii cu privire la tariful vamal și pct. 14 a Hotărîrii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, intimatul nu le-a prezentat. În conformitate cu art.434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei ilegale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei redactate a Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces la 14 iulie 2015, însă date, despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău la 08 octombrie 2015, se consideră depus în termenul prevăzut de lege. La 26 octombrie 2015, în adresa intimatei SRL „Pascofiș” a fost expediată copia recursului declarat de către Biroul Vamal Chișinău cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu referința depusă și materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanțele ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanțele ierarhic inferioare au apreciat eronat corectitudinea stabilirii valorii în vamă a mărfii importate conform metodei I din Legea nr.1380-XIII din 29 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, în lipsa actelor necesare pentru determinarea valorii în vamă conform metodei menționate, deoarece sunt declarative și nu au suport legal, or materialul probatoriu al pricinii demonstrează în mod cert prezentarea de către intimatul-reclamant SRL „Pascofiș” la întroducerea în țară a lotului de marfă a actelor, care potrivit pct.13 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 sunt suficiente pentru confirmarea valorii mărfii în vamă în baza tranzacției (metoda I), prevăzută de art.11 din Legea nr. 1380-XIII din 29 noiembrie 1997. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea