2ra-28/16 — Declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară

Dosarul nr. 2ra-28/16 prima instanţă: V. Grosu instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Sveatoslav Moldovan examinând admisibilitatea recursului declarat de Andronic Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Ieşeanu Alexandru împotriva lui Andronic Gheorghe privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare şi încasarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat şi la acţiunea reconvenţională înaintată de Andronic Gheorghe împotriva lui Ieşeanu Alexandru privind declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Andronic Gheorghe şi admis apelul declarat de Ieşeanu Alexandru, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 23 decembrie 2014, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 31 mai 2013, Ieşeanu Alexandru a formulat cerere de chemare în judecată împotriva lui Andronic Gheorghe privind rezilierea contractului de vânzare- cumpărare şi încasarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că, la 13 mai 2011, între Ieşeanu Alexandru şi Andronic Gheorghe a fost încheiat contract de vânzare-cumpărare nr. 3/2011, conform căruia, vânzătorul Ieşeanu Alexandru i-a vândut cumpărătorului Andronic Gheorghe camionul de model URAL 4320 cu n/î BS AE 893, la preţul de 17 000 euro, cu condiţia achitării în rate a camionului într-o perioadă de 30 de zile, cu un coridor de maxim 15 zile din data semnării contractului. Până la data depunerii cererii de chemare în judecată, cumpărătorul nu a achitat toată suma contractului, fapt ce a dus la apariţia unei datorii în mărime de 7150 euro. Menţionează că, la 13 septembrie 2011, Ieşeanu Alexandru l-a notificat pe Andronic Gheorghe despre necesitatea achitării datoriei, plus penalitatea de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, informându-l despre retragerea camionului.

1 În luna octombrie 2011, ca rezultat al neexecutării obligaţiilor contractuale, Ieşeanu Alexandru s-a deplasat în satul Tociteni, raionul Cantemir, şi a ridicat camionul de model URAL 4320 cu n/î BS AE 893, acţiune în legătură cu care, Andronic Gheorghe a adresat o plângere organul de poliţie, fiind dispusă începerea urmăririi penale în privinţa lui Ieşeanu Alexandru. Invocă reclamantul că neachitarea de către pârât la timp a preţului camionului, justifică potrivit pct. 8.2 al contractului, cerinţa acestuia privind achitarea unei penalităţi de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, ce constituie pentru 180 zile suma de 18 000 euro, iar începând cu data de 13 septembrie 2011, la care a notificat pârâtul cu scrisoare recomandată, consideră că este îndreptăţit de a cere şi o dobândă legală de întârziere potrivit art. 619 Cod civil, în valoare de 2 907,98 euro.

Cere Ieşeanu Alexandru, rezilierea contractului de vânzare - cumpărare a camionului de model URAL 4320 cu n/î BS AE 893 din 13 mai 2011. nr. 3/2011, cu încasarea de la Andronic Gheorghe în beneficiul lui Ieşeanu Alexandru a penalităţilor în sumă totală de 18 000 euro, a dobânzii de întârziere în sumă totală de 2 907,98 euro, a venitului ratat şi a cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în legătură cu examinarea cauzei în instanţa de judecată. La 27 ianuarie 2014, Andronic Gheorghe a înaintat acţiune reconvenţională la cererea de chemare în judecată formulată de Ieşeanu Alexandru. În motivarea cererii reconvenţionale a invocat Andronic Gheorghe că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2011, dânsul s-a obligat să achite în rate 17 000 euro, ce constituie costul camionului, iar Ieşeanu Alexandru s-a obligat să-l înregistreze ca proprietar al camionului când suma va fi achitată.

La data semnării contractului, prin înţelegere verbală cu pârâtul, preţul camionului a fost redus la 16 000 euro, reieşind din faptul că în preţul de 17 000 euro intra un complet de 4 anvelope, de care dânsul nu a avut nevoie. Peste aproximativ o săptămână de la încheierea contractului, Ieşeanu Alexandru i l-a prezentat lui Andronic Gheorghe pe Costandoi Viorel şi i-a solicitat să-i livreze ultimului lemn prelucrat în valoare de 88 400 lei, sumă pe care o datora în temeiul contractului din 13 mai 2011, fapt ce susţine că la realizat în perioada 18 – 25 mai 2011. Peste o lună şi jumătate după încheierea contractului, Ieşeanu Alexandru şi Andronic Gheorghe au convenit să încheie un acord adiţional în temeiul căruia suma restantă urma să fie achitată în mai multe rate.

Susţine Andronic Gheorghe că, la 18 iulie 2011, i-a transmis lui Ieşeanu Alexandru, prin intermediul contabilei sale, Angelei Gabura, suma de 1 000 de euro. De asemenea, a transferat în Italia, pe numele pîrîtului, suma de 985 de euro. Mai târziu, la 25 iulie 2011, a mai transferat în Italia, la solicitarea pârâtului. suma de 2 000 de euro. La fel, în urma solicitării pârâtului, la 01 august 2011, a transferat în Italia suma de 16 480 de lei; la 03 august 2011, pe contul pîrîtului de la BC „ProCreditBank” suma de 16 300 de lei; la 11 august 2011 suma de 8 175 lei; la 18 august 2011 suma de 16 400 de lei; la 01 septembrie 2011 suma de 8 175 de lei, la 27 septembrie 2011 suma de 8 175 lei, iar în luna octombrie 2011, a transmis lui Ieşeanu Alexandru suma de 500 euro, astfel, achitând toată suma prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare.

2 Susţine Andronic Gheorghe că, în pofida achitării preţului contractului, pârâtul nu a înregistrat camionul pe numele său, aşa după cum s-a obligat prin pct. 4.4 al contractului, dar la sfârşitul lunii octombrie, a luat camionul samavolnic, dânsul fiind nevoit să apeleze la organul de poliţie. Complementar, menţionează că, în cadrul examinării litigiului, la 22 noiembrie 2013, la solicitarea avocatului, de către ÎS „CRIS Registru” a fost eliberată informaţia cu privire la camionul procurat, din care rezultă că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, camionul de model URAL 4320 cu n/î BS AE 893, se afla în gaj la BC „ProCreditBank”, fiind înregistrată în acest sens interdicţia de înstrăinare a bunului, informaţie ce a fost tăinuită la semnarea contractului de vânzătorul Ieşeanu Alexandru.

Astfel, susţine că, în caz în care, la momentul semnării contractului, era informat că bunul mobil camionul de model URAL 4320 cu n/î BS AE 893, este gajat, nu semna contractul. Consideră Andronic Gheorghe că, Ieşeanu Alexandru a tăinuit faptul gajării camionului URAL 4320, atât la momentul încheierii contractului, cît şi pe parcursul executării acestuia, iar sub pretext inventat şi-a ridicat samavolnic camionul, acţiuni ce denotă rea-credinţa acestuia, ce se exprimă şi prin faptul că, la momentul semnării contractului, pârâtul i-a prezentat actele de proprietate şi alte adiacente (în care nu se reflectă gajarea bunului mobil), pentru a-l convinge pe Andronic Gheorghe să semneze contractul. În asemenea împrejurări, este cert că, contractul de vânzare-cumpărare nr.3/2011 din 13 mai 2011, a fost încheiat prin dol.

Cere Andronic Gheorghe, declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare a camionului de model URAL 4320 cu n/î BS AE 893 din 13 mai 2011, ca fiind încheiat prin dol şi obligarea lui Ieşeanu Alexandru să-i restituie lui Andronic Gheorghe suma de 16 000 de euro, sumă achitată conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3/2011 din 13 mai 2011, cu încasarea de la Ieşeanu Alexandru în beneficiul lui Andronic Gheorghe a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea pricinii. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 23 decembrie 2014, acţiunea înaintată de Ieşeanu Alexandru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională înaintată de Andronic Gheorghe către Ieşeanu Alexandru a fost admisă parţial.

S-a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a camionului de model „URAL 4320” încheiat între Ieşeanu Alexandru, acţionând în calitate de vânzător şi Andronic Gheorghe în calitate de cumpărător, la 13 mai 2011, ca fiind încheiat prin dol; S-a încasat de la Ieşeanu Alexandru în beneficiul lui Andronic Gheorghe suma de 3 985 euro, echivalentul în lei la data executării hotărârii şi suma de 73 705 lei, cu titlu de sume primite în contul executării contractului de vânzare-cumpărare. În rest, acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată şi s-a încasat de la Ieşeanu Alexandru în beneficiul lui Andronic Gheorghe suma de 9 317,70 lei cu titlu de taxă de stat, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată şi suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, iar în total suma de 14 317,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, apelul declarat de Andronic Gheorghe a fost respins, iar apelul declarat de Ieşeanu Alexandru a fost admis. S-a casat hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 23 decembrie 2014, în partea admiterii parţiale a cererii reconvenţionale şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărârea prin care, acţiunea reconvenţională înaintată de Andronic Gheorghe către Ieşeanu Alexandru a fost respinsă ca fiind tardivă. La 19 octombrie 2015, Andronic Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, solicitând admiterea recursului şi casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea reconvenţională să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea. De asemenea susţine că, instanţa a apreciat arbitrar probele. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 24 iulie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 05 august 2015. (f.d.

69 vol. II) Dovada de recepţie a actului judecătoresc, la materialele dosarului nu este. În cererea de recurs, Andronic Gheorghe susţine că decizia integrală a instanţei de apel, i-a fost comunicată la 21 august 2015. Ţinând cont de cele relatate, Colegiul consideră că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 10 noiembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, copia recursului declarat de Andronic Gheorghe.

La 09 decembrie 2015, Ieşeanu Alexandru a depus referinţă la recursul declarat de Andronic Gheorghe, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se 4 invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei 5 prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii în ordine de apel, asupra cărora, instanţa s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andronic Gheorghe, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Andronic Gheorghe, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan 6