2ra-54/16 — Recunoaşterea nulităţii actelor juridice

Judecătoria Ştefan Vodă Dosarul nr.2ra-54/16 Judecător: I. Naşco Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Minciuna, A. Nogai, V. Braşoveanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Epureanu Valentina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Calenov Andrei împotriva lui Decenco Alexandru, Epureanu Valentina şi Guzun Veronica cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare - cumpărare a bunurilor imobile, revendicarea bunurilor imobile din posesia străină, încasarea sumelor băneşti şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, CONSTATĂ : La 19 noiembrie 2013, Calenov Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Decenco Alexandru, Epureanu Valentina şi Guzun Veronica cu privire la recunoaşterea nulităţii contractelor de vînzare - cumpărare a bunurilor imobile, revendicarea bunurilor imobile din posesia străină, încasarea sumelor băneşti şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, verificând informaţia din Registrul transporturilor, a constatat că automobilul marca MAN model TGS 18.440, anul fabricării 2008, n/î SV AO 418 în baza unui contract din 23 septembrie 2013 a fost vândut de reclamant pîrîtei Epureanu Valentina cu preţul 25 000 euro, automobilul fiind reînmatriculat cu n/î C QY 680. Ulterior, pîrîta Epureanu Valentina a petrecut reînmatricularea acestui automobil pe numele pîrîtei Guzun Veronica cu eliberarea n/î SG AQ 839. Reînmatricularea s-a petrecut în baza facturii 04PT 372799 din 16 octombrie 2013. Conform facturii date, Epureanu Valentina a vândut automobilul lui Guzun Veronica la un preţ de 14 000 lei.

Apariţia contractului dintre Calenov Andrei şi Epureanu Valentina, care este concubina lui Decenco Alexandru, a fost pentru reclamant o noutate, el personal nici o dată nu a discutat cu ea despre posibilă vînzare a acestui bun mobil şi cu atît mai mult, nu a încheiat acest contract. Menţionează reclamantul că ştiind despre faptul precum că Decenco Alexandru are posibilitate să aducă maşini din Europa, la rugat să-i aducă un autoturism, fapt pentru care i-a dat o sumă de bani. Văzând că Decenco Alexandru nu-i aduce nimic, l- a întrebat cînd v-a primi autoturismul, însă a fost informat că automobilul este în 1 Republica Moldova. Invocă reclamantul că a venit din Moscova în Republica Moldova pentru a putea semna un document, în baza căruia Decenco Alexandru urma să petreacă formalităţile de înregistrare.

Mai menţionează reclamantul că a semnat un document în limba română, pe care nu o posedă, dar a înţeles că a semnat în rubrica unde era scris cumpărător, crezând că va deveni cumpărător a unui autoturism. Însă, cînd a luat cunoştinţă cu contractul din 23 septembrie 2013 a înţeles că prin el chipurile a vîndut camionul MAN model TGS 18.440. anul fabricării 2008, n/î SV AO 418 lui Epureanu Valentina. Astfel, reclamantul consideră că Decenco Alexandru a acţionat dolosiv şi viclean, cu scopul de al deposeda de bunul mobil Indică reclamantul că acţiunile pârâţilor Decenco Alexandru şi Epureanu Valentina indică un comportament dolosiv şi viclean confirmat prin probe.

Astfel, prin contractul din 23 septembrie 2013 încheiat între Calenov Andrei şi Epureanu Valentina, semnătura lui Calenov Andrei se află la compartimentul „Cumpărător", însă denumirea de cumpărător este radiată şi cu pixul este scris "Vînzator". La fel, menţionează reclamantul că la 23 septembrie 2013 a fost la notar unde a anulat toate procurile eliberate de el pe numele lui Decenco Alexandru şi în ziua respectivă nu a fost cu nici un contract pentru a vinde autocamionul respectiv. Mai indică reclamantul că la 09 octombrie 2013 s-a întâlnit cu pârâţii cu scopul de a i se transmite autocamionul MAN cu n/î SV AO 421 şi două remorci cu n/î SV 028 RA şi SV AB 339. Concomitent, Calenov Andrei a primit şi cheile de la camioanele cu n/î SV AO 421 şi SV AO 418. Acţiunile date au fost confirmate printr- un înscris, în care s-a semnat şi Epureanu Valentina.

Acest fapt demonstrează că Decenco Alexandru cu Epureanu Valentina intenţionat îl duceau în eroare pe Calenov Andrei, transmiţând cheia de la camionul cu n/î SV AO 418. Mai mult ca atât tot în acea zi, pârâţii i-au promis că autocamionul Calenov Andrei îl v-a primi a doua zi, la fel şi remorca de model SCHWARZMUELLER, anul fabricării 2000, n/î SV AB 339, însă ambii au încetat să mai răspundă la telefon. Relevă reclamantul că comportamentul dolosiv şi viclean a lui Epureanu Valentina se confirmă şi prin acţiunile ulterioare ale acesteia deoarece conform contractului presupus încheiat cu reclamantul ea a procurat bunul la un preţ de 25 000 euro, iar conform facturii, ea a transmis în proprietate lui Guzun Veronica peste trei săptămâni acela-şi bun la un preţ de 14 000 lei, dorind astfel cât mai urgent să vândă bunul mobil.

Astfel, solicită reclamantul admiterea integrală a acţiunii, revendicarea bunurilor imobile din posesia străină şi anume a automobilului MAN model TGS 18.440, anul fabricării 2008, n/î SV AO 418 şi remorca de model SCHWARZMUELLER, anul fabricării 2000, n/î SV AB 339. Mai solicită reclamantul încasarea de la Decenco Alexandru a preţului pentru 12 roţi de la automobil în sumă de 323 896,50 ruble ruseşti, a preţului la două rezervoare pentru combustibil în sumă de 226 832,47 ruble ruseşti, încasarea sumei de 122 400 ruble ruseşti ce au fost transmise lui Decenco Alexandru şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 42 380 lei, dintre care taxa de stat în sumă de 25000 lei şi plata pentru serviciile juridice în sumă de 17380 lei.

Prin cererea de chemare în judecată suplimentară reclamantul a mai solicitat recunoaşterea ca fiind nul a contractului de vânzare – cumpărare din 23 septembrie 2013 a automobilului de marca MAN model TGS 18.440, anul fabricării 2008, n/î SV AO 418 încheiat între Calenov Andrei şi Epureanu Valentina, recunoaşterea nulă a 2 tranzacţiei de vânzare – cumpărare încheiată în baza facturii 04PT 372799 din 16 octombrie 2013 între Epureanu Valentina şi Guzun Veronica, încasând de la Epureanu Valentina în folosul lui Guzun Veronica a sumei achitate în mărime de 14 000 lei, restituirea în proprietatea lui Calenov Andrei a automobilului de marca MAN model TGS 18.440, anul fabricării 2008, n/î SG AQ 839. Prin hotărîrea judecătoriei Ştefan Vodă din 24.06.2014 acţiunea a fost admisă parţial.

S-a recunoscut nul contractual de vînzare-cumpărare din 23 septembrie 2013 a automobilului de marca MAN model TGS 18.440, anul fabricării 2008, n/î SV AO 418, încheiat între Calenov Andrei şi Epureanu Valentina. S-a recunoscut nulă tranzacţia de vînzare-cumpărare încheiată în baza facturii 04PT 372799 din 16 octombrie 2013, încheiat între Epureanu Valentina şi Guzun Veronica. S-a obligat Guzun Veronica să restituie lui Calenov Andrei automobilul de marcă MAN TGS model 18440, anul fabricării 2008, n/î SG AQ 839. S-a obligat Decenco Alexandru să restituie lui Calenov Andrei remorca de model SCHWARZMUELLER, anul fabricării 2000 cu n/î SV AB 339. S-a încasat de la Decenco Alexandru în beneficiul lui Calenov Andrei cheltuielile de judecată-taxa de stat în sumă de 25 000 lei.

La 15.05.2015 Epureanu Valentina a depus cerere de apel solicitând repunerea în termen de declarare a apelului, indicând că nu a fost prezentă la şedinţa din 24.06.2014 deoarece urma un tratament peste hotarele ţării. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23.06.2015 cererea de apel depusă de Epureanu Valentina a fost repusă în termenul de atac. La 19.06.2015, Epureanu Valentina a depus cerere de apel nemotivată. Ulterior prin cererea de apel suplimentară a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Epureanu Valentina şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 24.06.2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Epureanu Valentina a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29.09.2015 şi a hotărârii instanţei de fond din 24.06.2014. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. 3 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentei la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenta şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Epureanu Valentina asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Epureanu Valentina ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Recursul declarat de către Epureanu Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 5