2ra-361/17 — declararea valabilității contractului de vinzare cumparare a automobilului și încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea valabilităţii contractului de vinzare cumparare a automobilului şi încasarea sumei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-361/17 — declararea valabilității contractului de vinzare cumparare a automobilului și încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: M. Bușuleac dosarul nr. 2ra-361/17
instanța de apel: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii
Î N C H E I E R E
22 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cîrjeu
Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cîrjeu
Gheorghe împotriva Percembli Constantin privind declararea valabilității
contractului de vânzare - cumpărare a automobilului și încasarea sumei de 2 000
dolari SUA,
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 06 octombrie 2016, prin care s-a
respins apelul declarat de Cîrjeu Gheorghe, cu menținerea hotărârii Judecătoriei
Cahul din 15 aprilie 2016,
c o n s t a t ă :
La 05 octombrie 2015, Cîrjeu Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva lui Percembli Constantin privind declararea valabilității
contractului de vânzare - cumpărare a automobilului și încasarea sumei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în anul 2013 printr-o înțelegere
verbală cu Percembli Constantin a vândut automobilul ce-i aparține cu drept de
proprietate de model ,,MAZ 504”, cu nr/î CH AB 927, la prețul de 2 000 dolari
SUA. În scopul realizării contractului de vânzare-cumpărare i-a transmis
automobilul, însă documentele nu le-au perfectat pe motiv că, Percembli Constantin
nu dispunea de toată suma de bani și rugându-l insistent să-l aștepte cu achitarea
până la recoltarea roadei, Percembli Constantin a acceptat. Cîrjeu Gheorghe a mai
indicat că, adresându-se la IP Cahul cu o plângere în acest sens, i-a fost comunicat
că, faptele expuse în plângere s-au confirmat, Percembli Constantin recunoștea că, a
luat automobilul, însă dat fiind faptul că, automobilul nu are acte respective de
1
proviniență, refuză de a-l cumpăra.
Susține recurentul că, și-a îndeplinit înțelegerea verbală și i-a transmis lui
Percembli Constantin automobilul, însă nu au perfectat actele necesare din motiv că,
Percembli Constantin nu a achitat suma asupra căreia au convenit, astfel,
eschivându-se de la îndeplinirea înțelegerii asumate.
Solicită reclamantul, declararea valabilității contractului de vânzare-cumpărare
a automobilului, încasarea sumei de 2 000 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată
de la Percembli Constantin în beneficiul lui Cîrjeu Gheorghe.
Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016 cererea de chemare în
judecată depusă de Cîrjeu Gheorghe împotriva lui Percembli Constantin privind
declararea valabilității contractului de vânzare - cumpărare a automobilului și
încasarea sumei, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 iunie 2016 (f. d. 51) Cîrjeu
Gheorghe a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii
Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016, emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii și scutirea de la plata taxei de stat în legătură cu starea sa materială.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 06 octombrie 2016, s-a respins apelul
declarat de Cîrjeu Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul din 15
aprilie 2016.
La 26 decembrie 2016, Cîrjeu Gheorghe a declarat recurs (f.d. 78-79) și la 03
februarie 2017 - recurs suplimentar (f. d. 96), solicitând admiterea cererii de recurs,
casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 06 octombrie 2016 și hotărârii Judecătoriei
Cahul din 15 aprilie 2016, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă
acțiunea înaintată de către, Cîrjeu Gheorghe și scutirea de la plata taxei de stat în
legătură cu starea materială precară.
În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că, decizia Curții de Apel
Cahul din 06 octombrie 2016 și hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016 sunt
în contradicție cu probele administrate și cu situația reală de fapt.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată prin faptul
că, instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material.
Susține recurentul că, conform prevederilor art. 123 alin. (6) CPC, faptele
invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a
negat.
Afirmă recurentul că, în baza celor menționate, instanța de apel a judecat
pricina superficial și a pronunțat hotărârea fără a intra în esența obiectului litigiului,
fără a constata și elucida pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii în fond, iar concluziile expuse în hotărâre, neavând putere de
convingere, având un conținut extrem de general și incomplet, fapt ce convine
prevederilor procedurale și indică la ilegalitatea unor astfel de hotărâri.
2
Consideră recurentul că, fără a argumenta și a motiva soluția, instanța de apel
a încălcat normele de drept procedural.
Opinează recurentul că, instanța de judecată prin pronunțarea hotărârii
Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016 și deciziei Curții de Apel Cahul din 06
octombrie 2016, nu a stabilit circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii,
făcând presupuneri nefondate, a dat o apreciere total greșită probelor prezentate de
către partea reclamantă, hotărârea pronunțată de către instanța de judecată s-a făcut
cu multiple și grave încălcări, care nu pot fi admise în procesul de admisibilitate a
probelor precum și atentează la securitatea justiției și care contravine principiului
securității raporturilor juridice.
Menționează că, este necesar de a se adresa cu cererea privind anexarea copiilor
actelor care confirmă intenția rea a lui Percembli Constantin, care confirmă că, a
avut loc așa o tranzacție, dar refuză de a se prezenta la Centrul resurselor
informaționale de stat ,,Registru”, Secția înmatriculare a transportului și calificare a
conducătorilor auto din mun. Cahul și să achite suma datorată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele cauzei rezultă că, copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa participanților la proces la 13 octombrie 2016 (f.d. 73) și având în vedere că,
la materialele dosarului nu este anexată dovada recepționării acesteia de Cîrjeu
Gheorghe, recursul declarat se consideră depus în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Cîrjeu Gheorghe
urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost
judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a
fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,
data și ora ședinței de judecată; la judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind
3
limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al
ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât
cele indicate la alin. (3) CPC constituie temei de declarare a recursului doar în cazul
și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a
pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că, aprecierea probelor de
către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au
dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul consideră că, recursul declarat de Cîrjeu Gheorghe este declarativ și
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a) care expres prevede că,
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Cîrjeu Gheorghe în cererea
de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a
unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță
inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,
Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Cîrjeu Gheorghe, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
4
d i s p u n e:
Recursul declarat de Cîrjeu Gheorghe, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
5