2ra-107/17 — încasarea datoriei, repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: T. Mereuță (Judecătoria Hîncești) dosarul nr. 2ra-107/17

instanța de apel: N. Cernat, A. Panov, A. Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Lefter Constantin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lefter

Constantin împotriva lui Mostovoi Valentin cu privire la încasarea datoriei,

repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Mostovoi Valentin, casată hotărîrea Judecătoriei

Hîncești din 02 octombrie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 17 octombrie 2014 Lefter Constantin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mostovoi Constantin, solicitând încasarea datoriei, repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în luna noiembrie 2012 s-a

adresat către Valentin Mostovoi pentru efectuarea lucrărilor de reparație capitală a

automobilului de model VAZ 2108, cu nr/î C DA 507, convenind ca acesta din

urmă va efectua lucrările de reparație capitală a automobilului până la sfârșitul lunii

decembrie 2012, iar el urma să-i achite suma de 1000 euro pentru serviciile prestate.

Intru executarea obligațiilor contractuale asumate, Lefter Constantin a achitat

suma de 1000 euro, adică costul total al lucrărilor de reparație, însă pîrîtul, până la

expirarea termenului de valabilitate a contractului - sfârșitul lunii decembrie 2012,

nici ulterior, nu a întreprins careva măsuri pentru executarea obligațiilor

contractuale sau restituirea sumei de 1000 euro, ținând automobilul sub cerul liber si

deteriorîndu-1 mai mult.

Susține că prin ordonanța din 23.12.2013 emisă de Procuratura raionului

Hâncești se constată faptul transmiterii sumei de 1000 euro de către Lefter

Constantin lui Mostoviu Valentin în scopul efectuării lucrărilor de reparație a

automobilului, cât și faptul neexecutării acestora.

Solicită reclamantul încasarea din contul lui Mostovoi Valentin în beneficiul

său a datoriei de 1000 euro ce constituie obiectul contractului, a sumei de 1500 euro

cu titlu de prejudiciu material cauzat pentru deteriorarea automobilului, a sumei de

500 euro cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 02 octombrie 2015 acțiunea a fost

admisă parțial. S-a încasat contul lui Mostovoi Valentin în beneficiul lui Lefter

Constantin suma de 1000 euro cu titlu de bani achitați pentru repararea

automobilului și suma de 660 lei cu titlu de taxă de stat. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Mostovoi Valentin a declarat

apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016 a fost admis apelul

declarat de Mostovoi Valentin, casată hotărîrea primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Lefter Constantin în

beneficiul lui Mostovoi Valentin taxa de stat 495 lei achitată la depunerea apelului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a respins afirmațiile reclamantului

Lefter Constantin, precum că i-a achitat lui Mostovoi Valentin suma de 1000 euro,

întrucât acest fapt nu a fost demonstrat atât în cadrul examinării cauzei în fond, cât

și în cadrul ședinței instanței de apel. Or, în conformitate cu prevederile art. 118

alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform plângerii lui Lefter Constantin, depuse la poliție la data de

05.02.2013(anexată la cererea de apel) instanța de apel a constatat că intimatul

Lefter Constantin i-a dat lui Mostovoi Valentin ca avans suma de 6000 lei. Din

această sumă au fost procurate materialele necesare pentru începerea reparării

caroseriei automobilului și vopsirea lui, respectiv fiind efectuate si lucrările

necesare din suma în cauză.

La data de 17 noiembrie 2016 Lefter Constantin a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei recurate și emiterea unei noi

hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat că concluziile instanței de apel

expuse în deciziei vin în contradicție cu circumstanțele pricinii.

În acest sens menționează că prin probele administrate la dosar se confirmă

transmiterea către pîrît a sumai de 1000 euro pentru repararea automobilului, dare

care nu a fost reparat, acesta din urmă însușind banii în mod fraudulos.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

2

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data se consideră a

fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lefter Constantin nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

3

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Lefter Constantin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Lefter Constantin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

4