2ra-2418/16 — încasarea datoriei

prima instanță: D. Mîrzenco dosarul nr.2ra-2418/16

instanța de apel: A. Panov, N. Simciuc, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Olvedo – LC” ,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Olvedo-LC” împotriva lui Iacob Șchiopu cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Olvedo-LC” și

menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni din 04 martie 2016 prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 04 iunie 2015, SRL „Olvedo –LC” a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Iacob Șchiopu cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul SRL „Olvedo-LC” a indicat că, la data de

03 decembrie 2012 între SRL „Olvedo-LC” în persoana administratorului Tutunaru

Constantin și pârâtul Iacob Șchiopu a fost încheiat contractul nr.15, conform căruia

SRL „Olvedo-LC” s-a obligat să repare autoturismul acestuia de model VAZ 2104

număr de înmatriculare ST AM 735, iar pârâtul Șchiopu Iacob s-a obligat să achite

materialele și piesele necesare, la prețul de 7964 lei să achite costul lucrărilor

îndeplinite conform actului de defectare și notei de comandă nr. 15 din 03

decembrie 2012 în sumă de 10000 lei, și suma de 7974 lei pentru piese schimb.

Reparația automobilului a fost finisată la data de 03 decembrie 2013, cu

lucrări actuale în sumă de 10000 lei, cu materiale și piese folosite în sumă de 7964

lei, în suma de 17640 lei, din care s-a achitat total costul pieselor și materialelor în

sumă 7964 lei și parțial 2036 lei din costul total al lucrărilor efectuate care

constituie suma de 10000 lei, datorând până în prezent suma de 7964 lei.

Automobilul a fost transmis pârâtului prin act de predare-primire pe data de 26

decembrie 2013, semnat de ambele părți, pârâtul declarând că nu are oarecare

reclamații față de lucrările efectuate și materialele folosite. Necătînd la acest fapt,

1

pârâtul Iacob Șchiopu până în prezent nu și-a onorat obligațiunile sale contractuale

și n-a achitat datoria în mărime de 7964 lei.

Prin urmare, solicită SRL „Olvedo-LC” încasarea de la Iacob Șchiopu a

sumei de 7964 lei ca datorii contractuale pentru reparația automobilului și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 04 martie 2016 acțiunea SRL

„Olvedo – LC” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 21 martie 2016, SRL „Olvedo –LC” a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 04 martie 2016, solicitând casarea acestei și pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2016 a fost respins apelul și

menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea opiniei date, instanța de apel a reținut că potrivit contractului

nr. 15 din 03 decembrie 2012, SRL „Olvedo-LC” s-a obligat să-i repare

autoturismul de model VAZ 2104 număr de înmatriculare ST AM 735, ce aparține

cu drept de proprietate lui Iacob Șchiopu, care s-a obligat să depună materialele și

piesele necesare și să achite costul lucrărilor îndeplinite în sumă de 10000 lei.

De asemenea a reținut instanța de apel că, potrivit pct. 4 din contractul sus-

menționat, se eliberează autoturismul de la reparație, după achitarea totală a

costului lucrărilor efectuate cu întocmirea actelor necesare cu referire la primire-

predare a comenzii, iar pct.5 din contract stipulează, că în cazul neachitării costului

total a lucrărilor efectuate sau refuzul intenționat a achitării benevole, comanda se

eliberează beneficiarului în baza hotărârii irevocabile a instanței de judecată.

Având în susținere prevederile art. 572 alin. (2) Codul civil și art. 118 CPC,

instanța de apel a concluzionat că Iacob Șchiopu și-a onorat obligațiile contractuale

și achitat SRL „Olvedo-LC” suma de 10 000 lei prevăzută în contractul încheiat

din 03 decembrie 2012, fapt confirmat prin ordinele de încasarea nr. 82 din 03

decembrie 2012, nr. 113 din 08 decembrie 2012 și nr. 77 din 02 iulie 2013 (f. d.

34-36).

Astfel, cu referire la pct.4 din contract, la data de 26 decembrie 2013 a fost

semnat de către reclamant și pârât actul de predare-primire a automobilul de model

VAZ 2104, număr de înmatriculare ST AM 735, prin care acesta a fost transmis

pârâtului.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil și de contencios administrativ al

Curții de Apel Chișinău a ajuns la concluzia temeiniciei hotărârii primei instanțe,

or, actele pricinii denotă cu certitudine că Iacov Șchiopu și-a onorat obligațiile

contractuale.

La 25 august 2016, SRL „Olvedo-LC” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece concluziile instanței sunt în contradicției cu actele pricinii.

Consideră că instanța de apel greșit a concluzionat că intimatul și-a executat

obligațiunile contractuale, însă nu a reținut că ultimul nu a achitat costul lucrărilor

în sumă de 10000 lei.

2

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

consideră că recursul este declarat în termen, deoarece conform scrisorii Curții de

Apel Chișinău rezultă că decizia instanței de apel a fost expediată părților la 17

iulie 2016, iar SRL „Olvedo –LC” a depus recurs la 25 august 2016.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Olvedo-LC” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizând actele cauzei completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt

a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Olvedo-LC”,

în esența lor, sunt similare argumentelor invocate atât în prima instanță cât și în

instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Prin urmare, argumentul invocat în recurs precum că, hotărârile instanțelor

judecătorești sunt în contradicție cu actele pricinii, nu pot fi reținute, deoarece în

speță, ambele instanțe de judecată au stabilit just circumstanțele pricinii, precum și

au aplicat elocvent normele juridice, ce guvernează raportul juridic litigios.

În consecință, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele

recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii atât în prima instanță cât și instanța de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către SRL „Olvedo-LC” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Olvedo-LC” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4