2ra-2205/16 — recuperarea bunului, repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-2205 /16

prima instanță: O. Cernei

instanța de apel: A. Panov, L. Bulgac, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Victor Saranciuc prin

intermediul avocatului său Rodica Catarama,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Saranciuc

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” cu privire la obligarea

finisării lucrărilor de reparație, predarea bunului și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016 prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Victor Saranciuc, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 22 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 05 martie 2015 Victor Saranciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” cu privire la obligarea

finisării lucrărilor de reparație, predarea bunului și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 30 iulie 2009 a transmis

automobilul de model Ford Mondeo cu număr de înmatriculare C FK 619, a. 1993,

ce-i aparține în baza procurii din 17 septembrie 2012, către Societatea cu Răspundere

Limitată „Impicar-Plus” în baza cererii din 20 iulie 2009.

Susține reclamantul că la momentul predării automobilului, pârâtul a întocmit

actul de defectare tehnică din 08 octombrie 2009, ce stabilea costul lucrărilor de

reparație și a pieselor necesare de schimbat în mărimea de 12 635 lei. După predarea

automobilului, pârâtul nu a efectuat careva lucrări de reparație și nici nu au returnat

automobilul. Notificările adresate pârâtului au rămas fară răspuns.

Solicită Victor Saranciuc obligarea pârâtului să-i predea automobilul de model

Ford Mondeo cu număr de înmatriculare C FK 619, a. 1993 și încasarea din contul

Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” în beneficiul său a prejudiciului

moral în sumă de 20 000 lei.

La 01 iulie 2015 Victor Saranciuc a depus cererea de concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat obligarea Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” să

1

finiseze lucrările de reparație conform actului de defectare tehnică din 08 octombrie

2009 și să-i predea lui Saranciuc Victor automobilul de model Ford Mondeo cu număr

de înmatriculare CFK 619, încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată

„Impicar-Plus” în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei (f.d. 25).

Pe parcursul examinării pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „Impicar-

Plus” a înaintat acțiunea reconvențională împotriva lui Saranciuc Victor cu privire la

încasarea datoriei, a cheltuielilor de judecată și evacuarea bunului (f.d. 50-52).

În motivarea acțiunii reconvenționale Societatea cu Răspundere Limitată

„Impicar-Plus” a invocat că, la 27 iulie 2009 administratorul stației de deservire auto

Întreprinderea Individuală „Autocolor-Vasilița” în prezența reclamantului Saranciuc

Victor au adus cu evacuatorul autoturismul defectat de model Ford Mondeo cu număr

de înmatriculare CFK 619, pe teritoriul Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-

Plus”. Tot atunci Victor Saranciuc a solicitat efectuarea lucrărilor de defectare, în

scopul stabilirii cauzei defecțiunii autoturismului defectat de model Ford Mondeo cu

număr de înmatriculare CFK 619 și costul înlăturării acestui prejudiciu.

Din spusele lui Victor Saranciuc acestea erau necesare pentru prezentarea în

instanța de judecată ca probe în cadrul pricinii civile la cererea de chemare în judecată

depusă de Victor Saranciuc către Întreprinderii Individuale „Autocolor-Vasilița”, care

anterior a efectuat lucrări de reparație a autoturismului de model Ford Mondeo cu

număr de înmatriculare CFK 619, ce au dus la defectarea automobilului.

La solicitarea lui Victor Saranciuc, Societatea cu Răspundere Limitată „Impicar-

Plus” a efectuat lucrări de demontare și desfacere a motorului cu întocmirea actului

de defectare din 08 octombrie 2009, care a fost trimis acestuia. Costul lucrărilor

efectuate constituie 1200 lei.

Menționează Societatea cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” că și-a executat

obligațiunile asumate integral, iar Victor Saranciuc până la momentul actual nu a

achitat costul acestor servicii. De la data predării autoturismului de model Ford

Mondeo cu număr de înmatriculare CFK 619 și recepționării actului de defectare,

Victor Saranciuc nu s-a prezentat și nu s-a mai interesat de acest autoturism.

Susține că, fără temei juridic, automobilul ocupă spațiu necesar activității

Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus”, ceea ce impune necesitatea

evacuării acestuia.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” încasarea din contul

lui Saranciuc Victor în beneficiul său a datoriei în sumă de 1200 lei și cheltuielile de

judecată, obligarea lui Saranciuc Victor să evacueze automobilul de model Ford

Mondeo cu număr de înmatriculare CFK 619 de pe teritoriul Societății cu Răspundere

Limitată „Impicar-Plus” situat pe adresa str. Mesager 11 mun. Chișinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 22 februarie 2016,

acțiunea depusă de Victor Saranciuc a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost

admisă parțial acțiunea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere

Limitată „Impicar-Plus”, fiind obligat Saranciuc Victor să evacueze automobilul de

model Ford Mondeo cu număr de înmatriculare CF K 619 de pe teritoriul Societății

cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” situat pe adresa str. Mesager 11 mun.

Chișinău. A fost încasat din contul lui Victor Saranciuc în beneficiul Societății cu

Răspundere Limitată „Impicar-Plus” taxa de stat în sumă de 100 lei. În rest, pretențiile

Societății cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus” privind încasarea din contul lui

2

Victor Saranciuc a datoriei în sumă de 1200 lei au fost respinse ca tardive, iar

pretențiile privind încasarea cheltuielilor pentru taxa de stat în mărime de 270 lei, au

fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 90,97-102).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016 a fost respinsă cererea de

apel depusă de Victor Saranciuc, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 22 februarie 2016 (f.d. 129-132).

La 30 august 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei adoptate.

La 21 iulie 2016 Victor Saranciuc prin intermediul avocatului său Rodica

Catarama a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea

actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărîri privind admiterea acțiunii inițiale și respingerea acțiunii reconvenționale.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 22 iulie

2016, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada

recepționării de către recurent a deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului Victor Saranciuc prin intermediul avocatului său Rodica

Catarama a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță au examinat pricina

fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurentul susține

că cererea din 20 iulie 2009 privind transmiterea automobilului de model Ford

Mondeo cu număr de înmatriculare CF K 619 Societății cu Răspundere Limitată

„Impicar-Plus” reprezintă un contract între părți privind efectuarea lucrărilor de

reparație. Referitor la pretenția invocată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Impicar-Plus” privind obligarea evacuării automobilului de model Ford Mondeo cu

număr de înmatriculare CF K 619 de pe teritoriul Societății cu Răspundere Limitată

„Impicar-Plus”, recurentul a menționat că din 2009- 2015, reprezentanții societății nu

au invocat o asemenea cerință privind evacuarea automobilului enunțat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 16 august 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Societății cu

Răspundere Limitată „Impicar-Plus” cererea de recurs cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

Pînă la examinarea pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „Impicar-Plus”

nu a depus referință la cererea de recurs declarată de Victor Saranciuc prin

intermediul avocatului său Rodica Catarama prin care să-și exprime opinia referitor

la recursul depus.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

3

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Victor Saranciuc prin intermediul avocatului său

Rodica Catarama, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de

declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Victor Saranciuc prin intermediul avocatului său

Rodica Catarama, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Victor Saranciuc prin intermediul avocatului său

Rodica Catarama, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5