2ra-2854/16 — încasarea prejudiciului moral

prima instanță: T. Avasiloaie nr.2ra-2854/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Russu

Nicolai,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Onofrei Augustin

împotriva lui Russu Nicolai cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Russu Nicolai și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica

municipiul Chișinău din 21 decembrie 2015

c o n s t a t ă

La 17 iunie 2015 Onofrei Augustin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Russu Nicolai cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de

18745 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, 22 ianuarie 2015 a încheiat cu

Russu Nicolai contractul de locațiune a automobilului „Dacia Logan” n/î K AN 694.

Automobilul s-a aflat în posesia și folosința pârâtului în perioada 22 ianuarie 2015 pînă

la 17 martie 2015. Russu Nicolai a restituit automobilul la 17 martie 2015, însă cu

semne vizibile că acest automobil a fost deteriorat.

Indică reclamantul că, potrivit Actului de examinare al mijlocului de transport,

efectuat de Societatea cu Răspundere Limitată „Exauto-Plus”, nr. 1303/06A din 21

februarie 2015, suma totală a prejudiciului material cazat în urma producerii

deteriorărilor constituie 18 745 lei.

Susține Onofrei Augustin că, prin telegramă a comunicat pârâtului despre

necesitatea prezentării la examinarea automobilului, însă ultimul nu s-a prezentat.

La 03 iulie 2015 a expediat în adresa pârâtului reclamația, prin care ultimul a

fost somat despre necesitatea achitării datoriei, însă Russu Nicolai nu a reacționat nici

într-un mod.

1

În urma celor enunțate, cere reclamantul încasarea din contul lui Russu Nicolai a

prejudiciului material cauzat în mărime de 18 745 lei, precum și a tuturor cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 21 decembrie

2015 a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Onofrei Augustin, fiind

dispusă încasarea de la Russu Nicolai în beneficiul lui Onofrei Augustin în temeiul

contractului de locațiune din 22 ianuarie 2015 a prejudiciului material cauzat în

mărime de 18 745 lei, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli pentru raportul de evaluare,

suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat și 3000

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de Russu Nicolai și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul

Chișinău din 21 decembrie 2015.

La 27 octombrie 2016 Russu Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului și casarea hotărârilor

judecătorești.

În motivarea recursului a indicat că la examinarea pricinii instanța de apel nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii.

Susține recurentul că a restituit automobilul în ziua stabilită în contract, într-o

stare tehnică mai bună decât l-a primit, fără a semna careva acte de predare.

Astfel, referitor la actul de predare prezentat menționează că nu a fost întocmit

în prezența sa, iar semnătura de pe acest document nu îi aparține.

La 01 noiembrie 2016 Russu Nicolai a declarat cerere de recurs suplimentară

prin care a menționat că nu corespund realității concluziile instanței de apel precum că

nu a solicitat expertiza grafologică.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Russu Nicolai nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

2

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Russu Nicolai asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Russu Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Russu Nicolai se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

3