2ra-783/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-783/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena

Beleacova, reprezentată de avocatul Sorin Corceac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni,

reprezentată de avocatul Roman Doroftei împotriva Elenei Beleacova cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Elena Beleacova și menținută hotărârea din

5 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost

admisă

constată:

La 6 februarie 2017, ÎM CIA „Transelit” SA, reprezentată de avocatul

Roman Doroftei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Beleacova

cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 31 decembrie 2011, Elena Beleacova,

conducând automobilul de model Lexus LX 570 cu n/î XXXXX, a comis un

accident rutier în rezultatul căruia a deteriorat automobilul de model Hyndai

Tucson CDI cu n/î XXXXX condus de Vasile Bumacov, care poseda asigurare

facultativă CASCO la CA „Auto Siguranța” SA.

Prin decizia organului constatator din 31 decembrie 2011, Elena Beleacova a

fost recunoscută culpabilă în comiterea contravenției prevăzute la art. 242 alin. (2)

Cod contravențional, fiind sancționată în modul corespunzător cu o amendă în

mărime de 50 de u. c. și 6 puncte de penalizare.

La momentul producerii accidentului rutier, autoturismul de model Lexus

LX 570 cu n/î XXXXX era asigurat, fiind eliberată la 18 octombrie 2011 de

1

ÎM CIA „Transelit” SA polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. AK-

0103261.

Astfel, pe marginea acestui caz asigurat, ÎM CIA „Transelit” SA a deschis

dosar de daune cu nr. 011/01-2012-CH/RCA.

A relatat că în baza deciziei din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău

și a încheierii din 25 februarie 2015 a Curții Supreme de Justiție, ÎM

CIA „Transelit” SA a achitat CA „Auto Siguranța” SA suma de 237840 de lei cu

titlu de despăgubire de asigurare și cheltuieli judiciare.

A mai menționat că în procesul instrumentării dosarului de daune și conform

informației de la IP „Agenția Națională Transport Auto” a fost stabilit că

automobilul de model Lexus LX 570 cu n/î XXXXX condus de Elena Beleacova

nu a fost supus controlului tehnic în anul 2011 și nu deținea revizia tehnică la

momentul producerii accidentului.

Totodată, de către Procuratura sect. Centru mun. Chișinău a fost pornită o

cauză penală în temeiul art. 361 CP pentru faptul falsificării unui raport de revizie

tehnică.

Ca urmare, ÎM CIA „Transelit” SA a adresat Elenei Beleacova o pretenție

prin care a solicitat rambursarea despăgubirii de asigurare în mărime de 237840 de

lei, care însă a fost lăsată fără răspuns și rezolvare extrajudiciară.

Având în vedere prevederile art. 29 lit. f) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414

XVI din 22 decembrie 2006, a remarcat că Elena Beleacova, care a condus

automobilul de model Lexus LX 570 cu n/î XXXXX și implicat în accidentul rutier

din 31 decembrie 2011, nu dispunea de certificatul de revizie tehnică valabil.

În aceste condiții, pârâta are obligația de a rambursa ÎM CIA „Transelit” SA

despăgubirea de asigurare achitată CA „Auto Siguranța” SA în sumă de 237840 de

lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 29 lit. f) din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule nr. 414 XVI din 22 decembrie 2006, art. 8, 14, 514, 1329, 1398,

1410, 1415 Cod civil, art. 5, 7, 27, 39 alin. (1), 80, 81, 90, 94, 96, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Elena Beleacova în beneficiul

ÎM CIA „Transelit” SA, în ordine de regres, suma de 237840 de lei cu titlu de

prejudiciu material și cheltuielile de judecată suportate, inclusiv taxa de stat în

cuantum de 7135 de lei și cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 5 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost admisă acțiunea.

A fost încasat de la Elena Beleacova în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA

prejudiciul material, în ordine de regres, în sumă de 237840 de lei și taxa de stat în

sumă de 7135 de lei.

Prin decizia din 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Elena Beleacova și menținută hotărârea prime instanțe.

La 15 februarie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Elena Beleacova,

reprezentată de avocatul Sorin Corceac a declarat recurs împotriva deciziei din

6 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

2

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu soluțiile instanțelor de

judecată ierarhic inferioare, considerându-le nefondate, ilegale și pasibile de a fi

casate.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare la emiterea actelor

judecătorești contestate nu au aplicat lega care urma a fi aplicată, ceea ce denotă

necesitatea casării lor conform temeiului instituit de art. 432 alin. (2) lit. a) CPC.

Având în vedere prevederile art. 267 alin. (1), 271, 272 alin. (6) Cod civil și

art. 19 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, a precizat că obligația principală, cea prevăzută la

art. 272 alin. (6) Cod civil, urma a fi executată până la 23 februarie 2012, astfel

încât termenul de prescripție expirase la 23 februarie 2015, acțiunea fiind depusă la

6 februarie 2017.

Instanțele de judecată eronat au aplicat și interpretat prevederile art. 22

alin. (1) din legea menționată, deoarece au neglijat dispozițiile art. 28 alin. (3) din

aceeași lege.

Prin urmare, în privința ei termenul de prescripție a început a curge din data

expirării termenului de plată de către intimată a despăgubirii de asigurare în partea

cuantumului stabilit al despăgubirii.

A relevat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus în

hotărârile contestate asupra acestor argumente invocate, au aplicat eronat

prevederile art. 272 alin. (1) Cod civil, deși alin. (6) al aceluiași articol este o

normă specială, aplicabilă prioritar în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea privind

actele legislative, iar omisiunea instanțelor în acest context constituie o încălcare a

prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat o lege ce nu urma a fi

aplicată în speță și anume, art. 29 lit. f) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

În acest context, a reiterat că dânsa dispunea de certificat de revizie tehnică,

însă acesta a fost eventual falsificat de terți, fără cunoștința ei, iar valabilitatea

acestuia nu a depins de voința sa, pe când din dispozițiile și sensul art. 29 din

Legea menționată reiese că acțiunea de regres constituie o sancțiune pentru

conducătorul auto care conduce cu bună-știință o unitate de transport în lipsa

reviziei tehnice.

În caz contrar, s-ar admite o discriminare inadmisibilă prin prisma

Constituției RM în raport cu ea, care în cazul dat nu poartă nicio vină pentru

acțiunile terților.

Neîntrunirea acestei condiții denotă că prevederile art. 29 lit. f) din Legea

menționată nu sunt aplicabile speței, astfel, în cazul dat nu se întrunesc temeiurile

instituite la art. 514 și 572 alin. (1) Cod civil pentru existența obligației de plată.

Totodată, a obiectat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

reprezentantului ei, în contextul în care avocatul a depus o cerere de amânare a

ședinței judiciare, astfel încât având certitudinea aplicării de către instanță a

prevederilor art. 206 alin. (5) CPC, prezentându-se în instanță din altă sală de

3

judecată, a aflat despre soluționarea în fond a cauzei, fără oferirea posibilității de a

se expune asupra apelului declarat în interesele ei.

La 4 aprilie 2019, ÎM CIA „Transelit” SA, reprezentată de avocatul Roman

Doroftei a depus referință la recursul declarat de Elena Beleacova, solicitând

considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatul Sorin Corceac la

14 decembrie 2018, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

(f. d. 122).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 15 februarie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Beleacova,

reprezentată de avocatul Sorin Corceac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Este de menționat că nici argumentul invocat în recurs de către Elena

Beleacova precum că instanța de apel a examinat cauza în lipsa reprezentantului ei,

în contextul în care avocatul a depus o cerere de amânare a ședinței judiciare, nu se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, actele cauzei denotă cu certitudine înștiințarea legală a reprezentantului

Elenei Beleacova, avocatul Sorin Corceac în instanța de apel, iar o cerere de

amânare a ședinței în sensul indicat de recurentă, lipsește.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Elena Beleacova, reprezentată de avocatul Sorin Corceac, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Elena Beleacova, reprezentată de avocatul Sorin

Corceac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Elena Beleacova, reprezentată de avocatul Sorin

Corceac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5