2rac-460/15 — Încasarea datoriei ş.a.

Prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 2rac-460/15 Instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 24 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni “TERMOELECTRICA” (pînă la redenumire SA “Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” împotriva societăţii pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, c o n s t a t ă: La 04 decembrie 2013 SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” (în continuare SA „CET-2”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ”Termocom” în procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii de întârziere.

În motivarea acţiunii a menţionat că, în temeiul contractului nr. l din 14.03.2011, pentru livrarea energiei termice pentru apă caldă şi apă de adaos pentru reţeaua termică, în perioada ianuarie-octombrie 2013, SA ”Centrala Electrică cu Termoficare nr.2”, în calitate de furnizor, a livrat SA „Termocom” în procedura falimentului, energie termică pentru apă caldă şi apă de adaos pentru reţeaua termică, iar în temeiul contractului nr.47/17-9/13 din 10.06.2013 a efectuat testarea la presiune a reţelelor magistrale ale circuitului SA „Centralei Electrică cu Termoficare nr.2”, în vara anului 2013, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale.

Susţine că SA „Termocom” în procedura falimentului nu a achitat în deplină măsură şi în termenii stabiliţi energia termică pentru apă caldă şi apă de adaos pentru reţeaua termică, livrate în perioada ianuarie-octombrie 2013, conform contractului nr. l din 14.03.2011 şi serviciile efectuate conform contractului nr.47/17-9/13 din 10.06.2013. La 31.10.2013, datoria SA „Termocom” în procedura falimentului către SA „CET-2”, pentru energia termică pentru apa caldă şi apă de adaos pentru reţeaua termică livrată în perioada ianuarie - octombrie 2013 în baza contractului nr. l din 14.03.2011 şi serviciile efectuate conform contractului nr.47/17-9/13 din 10.06.2013 constituie 217749371,98 lei.

Consideră că neexecutarea corespunzătoare de către SA „Termocom” în procedura falimentului a obligaţiunilor contractuale de plată agravează situaţia financiară a SA „CET-2”, ceea ce duce la imposibilitatea de a-şi îndeplini în măsura cuvenită obligaţiile 1 de plată pentru gazele naturale. Notează că în temeiul art. 624 şi art. 625 din Codul Civil şi pct. pct. 4.2; 6.2 din contractul nr. l din 14.03.2011 pentru livrarea energiei termice în apă caldă şi apei de adaos pentru reţeaua termică SA „CET-2” a calculat penalitatea SA ”Termocom” în procedura falimentului pentru perioada 01.06.2013-31.10.2013 în sumă de 11460925,67 lei. Menţionează că pîrîtului i-a fost expediată la 31.07.2014, pretenţia nr.20j/1531 din 22.11.2013 cu solicitarea de a stinge datoria respectivă, însă aceasta nu a fost satisfăcută.

Solicită încasarea din contul SA ’’Termocom” în procedura falimentului în beneficiul SA ”CET-2” a datoriei în sumă de 186749371,98 lei, a penalităţii în sumă de 11460925,67 lei, calculată pentru perioada 01.06.2013 - 31.10.2013, precum şi încasarea tuturor cheltuielilor suportate în legătură cu examinarea pricinii. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 august 2014 a fost admisă parţial acţiunea, s-a încasat de la SA ”Termocom” în procedura planului, în beneficiul SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” datoria în sumă de 186749371,98 lei, pentru energia apă caldă şi apă în adaos pentru reţeaua termică livrată în perioada 01.01.2013 - 31.10.2013 şi serviciile efectuate conform contractului nr.47/17-9/13 din 10.06.2013, în rest pretenţiile din cererea de chemare în judecată s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat de la SA ”Termocom” în procedura planului, în beneficiul statului cheltuielile de judecată sub forma cheltuielilor privind achitarea taxei de stat neachitată de reclamant la depunerea acţiunii în mărime de 50000 lei, cu amânarea încasării taxei de stat nominalizată pe un termen de până la 6 luni din data adoptării de către instanţa de judecată a hotărârii. La 12 septembrie 2014 SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15.08.2014 în partea respingerii cerinţei SA „CET-2” privind încasarea din contul SA „Termocom” în beneficiul SA „CET-2” a penalităţii în sumă de 11460925,67 lei, calculată pentru perioada de 01.06.2013-31.10.2013, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cerinţa SA”CET-2” privind încasarea din contul SA „Termocom” în beneficiul SA „CET- 2” a penalităţii în sumă de 11460925,67 lei să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15.08.2014. Instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. La data de 24 august 2015 SA „TERMOELECTRICA” (pînă la redenumire SA “Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”) a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 solicitînd scutirea de la plata taxei de stat, admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel în partea respingerii cerinţei de încasare a penalităţii în sumă de 11460925,67 lei cu emiterea în această în parte a unei noi hotărîri de admitere a cerinţei date.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele inferioare au aplicat dispoziţiile Hotărîrii Guvernului nr. 707 din 20.09.2011 şi prevederile art. 75 din Legea insolvabilităţii care nu urmau a fi aplicate în speţă. Afirmă că la soluţionarea litigiului instanţele n-au aplicat prevederile art. 512-514, art. 572, art. 624-625 şi art. 668 alin. (1) şi (2) din Codul civil. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 august 2015 s-a admis cererea 2 depusă de SA “TERMOELECTRICA” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi s-a scutit recurentul societatea pe acţiuni “TERMOELECTRICA” de la plata taxei de stat în sumă de 25000 lei la depunerea cererii de recurs. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, recurentul a luat cunoştinţă de decizia instanţei la 25.06.2015 (f.d.

183), iar cererea de recurs a fost depusă la 24.08.2015 (f.d. 179) Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 3 prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele inferioare au aplicat dispoziţiile Hotărîrii Guvernului nr. 707 din 20.09.2011 şi prevederile art. 75 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 care nu urmau a fi aplicate în speţă, nu pot fi reţinute deoarece calitatea SA ”Termocom” de debitor aflat în proces de insolvabilitate (începînd cu anul 2001) în temeiul art. 75 din legea citată suspendă de drept calcularea plăţilor aferente datoriei faţă de creditori – dobînzi, penalităţi etc. Completul remarcă că, prevederile generale conţinute la art. 512-514, art. 572, art. 624-625 şi art. 668 alin. (1) şi (2) din Codul civil sunt aplicabile în speţă în măsura în care nu contravin dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, în special art. 75 din legea menţionată.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea pe acţiuni “TERMOELECTRICA” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de societatea pe acţiuni “TERMOELECTRICA” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4